România, relații diplomatice Japonia- O călătorie prin timp și spațiu în Țara Soarelui Răsare (FOTO)

 

• Pe 23 februarie, Japonia sărbătorește Ziua Nașterii M.S. Împăratul Japoniei.
• Japonia și România au dezvoltat relații diplomatice durabile, consolidându-și legăturile prin misiuni și reprezentanți care au un impact semnificativ
• Relațiile diplomatice româno-japoneze datează din 1917, dar au fost întrerupte pe perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
• Japonia este un arhipelag format din 14.125 de insule și se întinde pe o distanță de 3.000 km.
• Japonia are o istorie fascinantă, care începe în mitologia antică, continuă cu formarea primelor state centralizate în perioada Yayoi și Asuka

 
 
 
Pe data de 23 februarie, Japonia sărbătorește Ziua Nașterii M.S. Împăratul Japoniei.

Șeful statului este Împăratul Naruhito. A devenit suveran al Japoniei la 1 mai 2019 (acesta devenind primul an al epocii Reiwa, a „alesei armonii”). Împăratul este considerat simbol al unității naționale și are un rol preponderent protocolar.
 
O poveste diplomatică în jurul E.S. Dl. Katae Takashi și echipa sa

Într-un context diplomatic, Japonia și-a consolidat legăturile internaționale printr-o echipă condusă de E.S. Dl. Katae Takashi, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar. Din 22 ianuarie 2024, acesta a devenit reprezentantul vocii Japoniei în dialogul internațional, fiind acompaniat de soția sa, Dna. Katae Motoko, o prezență subtilă, dar semnificativă în diplomația culturală.
Dl. Kitagawa Tatsuo, Consilier și Șef Adjunct al Misiunii din 24 martie 2021, aduce o abordare strategică relațiilor bilaterale. Alături de soția sa, Dna. Kitagawa Kazue, contribuie la menținerea unei comunicări fluente și eficiente între instituțiile internaționale.

În domeniul apărării, Colonelul Matsuzaki Shu, în funcție din 31 iulie 2023, reprezintă Japonia în cadrul discuțiilor de securitate, beneficiind de sprijinul neprețuit al soției sale, Dna. Matsuzaki Emi.


Cu un rol esențial în gestionarea problemelor administrative, Dl. Hatsuse Hideo, Secretar I din 4 iulie 2023, se asigură că mecanismele interne ale ambasadei funcționează impecabil. Alături de Dna. Hatsuse Maki, sunt o echipă dedicată detaliilor care contează.
Pe scena politică, Dna. Iga Mika, Secretar I din 12 ianuarie 2021, aduce o perspectivă analitică asupra schimbărilor globale, în timp ce Dl. Nagayama Hiroshi, Secretar I pentru probleme economice începând cu 8 martie 2024, explorează parteneriate economice durabile.
 

Conexiuni consulare și culturale

În domeniul consular, Dl. Hashimoto Takayuki, Secretar II din 19 aprilie 2024, asistă cetățenii japonezi și străini cu profesionalism, având alături pe Dna. Hashimoto Mai. În completare, Dl. Amano Shingo, Secretar II din 3 mai 2024, împreună cu soția sa, Dna. Amano Natsue, oferă o abordare umană și eficientă în relațiile consulare.

În plan cultural, Dna. Naito Yoshino, Secretar III din 1 septembrie 2021, împreună cu Dna. Uehara Kanae, pun bazele unui dialog intercultural care transcende granițele geografice, aducând Japonia mai aproape de lume prin evenimente de protocol și inițiative culturale inovatoare.

În inima Japoniei, țară cunoscută pentru echilibrul său între tradiție și modernitate, politica internă este orchestrată de o structură legislativă solidă: Dieta Națională. Formată din două camere distincte, Camera Consilierilor și Camera Reprezentanților.
Camera Consilierilor, cu cei 245 de membri ai săi, reprezintă vocea regiunilor și a intereselor pe termen lung. De cealaltă parte, Camera Reprezentanților, cu 465 de membri, este arena principală unde se dezbat și se decid legile care modelează viitorul Japoniei. Ultimele alegeri generale pentru Camera Reprezentanților, din octombrie 2021, au fost marcate de un interes crescut pentru reformele economice și sociale, în timp ce alegerile parțiale pentru Camera Consilierilor din 2022 au consolidat temele legate de securitate și stabilitate națională. La cârma guvernului se află coaliția formată din Partidul Liberal Democrat (PLD) și Komeito, două partide cu viziuni complementare.

• PLD, un bastion al conservatorismului naționalist, aduce o perspectivă tradițională și orientată către păstrarea identității japoneze.
• Komeito, de centru-dreapta, contribuie cu o viziune moderată, concentrată pe incluziune socială și armonie.

Principalele partide sunt coaliția de guvernământ actuală: Partidul Liberal Democrat (conservator naționalist), Komeito (centru dreapta). Principalele partide de opoziție: Partidul Democrat Constituțional, Partidul Social Democrat, Partidul Inovării, Partidul Comunist Japonez.


Relațiile diplomatice dintre România și Japonia au fost stabilite în 1917, la nivel de legație. La 1 mai 1923, a fost înființat Consulatul General Onorific al României la Osaka. În contextul celui de-al Doilea Război Mondial, la 31 octombrie 1944, relațiile diplomatice bilaterale au fost întrerupte, fiind reluate la 1 septembrie 1959. La 1 iunie 1964, relațiile diplomatice au fost ridicate la nivel de ambasadă.
 
Poduri diplomatice între România și Japonia
 
În capitala Japoniei, Ambasada României la Tokyo este o punte între valorile românești și cele nipone. Conducerea acestei misiuni este în mâinile experimentate ale dlui Ovidiu Raețchi, un diplomat cu o viziune clară asupra oportunităților de cooperare dintre cele două țări.

De cealaltă parte, Ambasada Japoniei la București, condusă de dl. Takashi Katae, este un simbol al deschiderii Japoniei față de România. Dl. Katae, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar, aduce o abordare rafinată, subliniind armonia dintre tradiție și modernitate, trăsături care definesc Japonia.
 
Geografia și caracteristicile unui arhipelag unic
 
Japonia cuprinde 14.125 de insule care se întind de-a lungul coastei Pacificului din Asia. Se întinde pe peste 3.000 km (1.900 mi) de la nord-est la sud-vest, de la Marea Ohotsk până la Marea Chinei de Est.

Cele cinci insule principale ale țării, de la nord la sud, sunt Hokkaido, Honshu, Shikoku, Kyushu și Okinawa. Insulele Ryukyu, care includ Okinawa, sunt un lanț situat la sud de Kyushu. Insulele Nanpō se află la sud și est de insulele principale ale Japoniei. Împreună, acestea sunt cunoscute adesea ca arhipelagul japonez. În 2019, teritoriul Japoniei era de 377.975,24 km² (145.937,06 mi²).

Japonia are a șasea cea mai lungă linie de coastă din lume, cu 29.751 km (18.486 mi). Datorită insulelor sale îndepărtate, Japonia are a opta cea mai mare zonă economică exclusivă din lume, acoperind 4.470.000 km² (1.730.000 mi²).
Arhipelagul japonez este acoperit în proporție de 67% de păduri și 14% de terenuri agricole. Relieful în principal accidentat și muntos este limitat pentru locuire. Astfel, zonele locuibile, în principal în zonele de coastă, au densități de populație foarte ridicate: Japonia este a 40-a cea mai dens populată țară chiar și fără a lua în considerare această concentrare locală. Honshu are cea mai mare densitate a populației, cu 450 persoane/km² (1.200/mi²) în 2010, în timp ce Hokkaido are cea mai mică densitate, cu 64,5 persoane/km² în 2016. În 2014, aproximativ 0,5% din suprafața totală a Japoniei era teren recuperat (umetatechi). Lacul Biwa este un lac antic și cel mai mare lac de apă dulce din țară.

Japonia este substanțial predispusă la cutremure, tsunami și erupții vulcanice din cauza poziției sale de-a lungul Cercului de Foc al Pacificului. Are al 17-lea cel mai mare risc de dezastre naturale, conform Indexului Mondial de Risc din 2016. Japonia are 111 vulcani activi. Cutremurele distrugătoare, adesea rezultând în tsunami, au loc de câteva ori în fiecare secol; cutremurul din Tokyo din 1923 a ucis peste 140.000 de oameni. Cutremure majore mai recente sunt cutremurul din 1995 din Hanshin și cutremurul din 2011 din Tōhoku, care a declanșat un tsunami mare.
 

Originile civilizației japoneze

Originile civilizației japoneze se pierd în negura timpului. În mod tradițional, se consideră că Japonia a fost fondată de Împăratul Jimmu pe 11 februarie 660 î.Hr.. Aceasta este numai versiunea istoriei japoneze datând de la primele înregistrări scrise din secolele al VI-lea respectiv al VIII-lea când țara a adoptat alfabetul chinez. În această perioadă mai mulți împărați se luptau pentru putere. Cu scopul de a-și legitima pretențiile la tron ei au comandat poeților de curte să scrie mai multe colecții de poeme în care pretindeau că au moștenit puterea direct de la zeița soarelui Amaterasu (care a rămas încă cea mai venerată zeița a panteonului Șintoism), cu medierea nepotului ei Ninigi lui Împăratului Jimmu, despre care se afirma că este unul dintre strămoșii familiei imperiale japoneze. Acest mit propagandistic a fost preluat de istoricii din secolul al XIX-lea și a devenit un pilon fundamental al ideologiei naționaliste japoneze Kokutai.

Izvoare chineze mai credibile descriu o țară Wa condusă de mai multe familii - fiecare având zeități proprii. Studii recente de antropologie arată că strămoșii japonezilor par să fi emigrat din Siberia ori Polinezia

 
Diversitatea Culturilor: De la orez la fasole azuki și daikon 

Japonia este a doua mare economie a lumii, după SUA, ca mărime a PIB nominal (circa 4,4 trilioane dolari SUA) și a treia economie a lumii, după SUA și China, ca mărime a PIB calculat conform parității puterii de cumpărare.
 
Înainte de Restaurația Meiji (1868), ca. 80% din populația se ocupa cu agricultura, cultura principală fiind orezul.
Istoria agriculturii Japoniei își are începuturile acum 2000 de ani, când s-a început cultivarea orezului, plantă adusă din străinătate.

Alte plante care sunt cultivate în Japonia din vremuri străvechi sunt: grâu, orz, awa (Setaria italica), hie (Schinochloa utilis), soya, fasole azuki (Vigna angularis), daikon (Raphanus sativus) și cucurbitacee.

Primul manual de agricultură a fost publicat la începutul erei Edo (1600-1868), ca al șaptelea volum al unei cronici militare, numită Seiryōki. Ulterior au mai fost publicate o serie de manuale de agricultură, cel mai de seamă fiind cartea lui Yasusada Miyazaki Nōgyō Zenshuu (1696).

În epoca feudală mai mult de jumătate din recolta de orez pe care o produceau țăranii era luată ca impozit.^[4]
După al Doilea Război Mondial, a avut loc o reformă agricolă în 1946, care a inclus o redistribuire a pământului, eliminând practic sistemul de arendă până în 1949. Pământul confiscat a fost vândut la prețuri foarte ieftine și/sau cu împrumuturi pe termen foarte lung cu dobânzi foarte mici.
 
 
Istoria Japoniei: De la mitologie la modernitate
 
Japonia are o istorie bogată, marcată de transformări culturale, politice și sociale care au modelat una dintre cele mai fascinante civilizații ale lumii. Povestea sa începe în mitologia antică, trece prin perioade de izolare și deschidere, și ajunge la modernizarea accelerată din ultimele două secole. Potrivit mitologiei japoneze, arhipelagul a fost creat de zeii Izanagi și Izanami, iar Împăratul Japoniei este considerat descendent direct al zeiței soarelui, Amaterasu. Primele dovezi arheologice despre locuirea umană pe aceste insule datează din perioada Jōmon (14.000–300 î.Hr.), o eră a culturilor de vânători-culegători, caracterizată prin ceramică decorată distinctiv.

În perioada Yayoi (300 î.Hr.–300 d.Hr.), Japonia a cunoscut o revoluție agricolă, adoptând cultivarea orezului și metalurgia, și a început să fie influențată de China și Coreea. Formarea primelor state centralizate, cum ar fi regatul Yamato, a avut loc în această perioadă.

În perioada Asuka (538–710), Japonia a adoptat budismul și a stabilit legături strânse cu dinastiile chineze, care au influențat profund cultura, arhitectura și sistemele politice japoneze. Împăratul Tenmu și împărăteasa Jitō au consolidat autoritatea imperială și au inițiat reforme bazate pe modelul chinez.

Sub dinastia Yamato, Japonia a intrat în perioada Nara (710–794), când a fost construită prima capitală permanentă, Nara. Textele istorice și primele cronici japoneze, precum Kojiki și Nihon Shoki, datează din această perioadă.

Perioada Heian (794–1185) a fost marcată de înflorirea culturii japoneze, cu realizări remarcabile în literatură, cum ar fi Povestea lui Genji de Murasaki Shikibu. Însă, puterea politică a început să se mute de la curtea imperială către samurai, războinici care au condus Japonia timp de secole.

Începând cu perioada Kamakura (1185–1333), Japonia a fost guvernată de shoguni, lideri militari care au preluat controlul efectiv al țării. Această structură de guvernare a continuat în perioada Muromachi (1336–1573) și Edo (1603–1868), caracterizată de conflicte interne și, ulterior, de stabilitate sub shogunatul Tokugawa.
În timpul shogunatului Tokugawa, Japonia a intrat în perioada de izolare cunoscută sub numele de sakoku (1639–1853), limitând contactele externe la câteva țări, precum Olanda și China. Cu toate acestea, cultura japoneză a înflorit, iar economia a cunoscut o dezvoltare semnificativă.

Izolarea s-a încheiat în 1853, când comandantul american Matthew Perry a forțat deschiderea Japoniei către comerțul internațional. Această tranziție a culminat cu Restaurația Meiji (1868), care a marcat începutul modernizării rapide a țării.
În perioada Meiji, Japonia a adoptat tehnologii occidentale, a reformulat sistemele sale politice și economice și a devenit o putere militară. Expansiunea imperialistă a dus la conflicte precum războiul cu China (1894–1895) și războiul ruso-japonez (1904–1905), culminând cu implicarea în Al Doilea Război Mondial.

După înfrângerea din 1945, Japonia a renăscut ca o națiune democratică și pașnică, adoptând o constituție modernă și experimentând o creștere economică spectaculoasă în deceniile următoare.

Astăzi, Japonia este una dintre cele mai avansate țări din lume, cu o influență culturală și tehnologică globală. În timp ce își păstrează cu mândrie tradițiile, precum ceremoniile ceaiului și festivalurile ancestrale, Japonia continuă să inoveze în domenii precum robotică, electronică și cultură populară.
 
 
Cultura japoneză- O istorie a artei, literaturii și spiritualității
 
Cultura japoneză este un mozaic de valori materiale și spirituale care își are rădăcinile încă din perioada Jōmon (cca. 8000 - cca. 300 î.e.n.). Primele artefacte de artă, precum vasele de ceramică folosite pentru provizii și figurinele din lut (dogū), reprezintă cele mai vechi forme de expresie artistică descoperite pe teritoriul Japoniei

Epoca Heian: Perioada de aur a artei și literaturii

Perioada Heian (795-1185) este considerată clasică în cultura japoneză, fiind marcată de rafinamentul aristocratic. Inventarea sistemului de scriere kana a permis o exprimare mai fidelă a sunetelor limbii japoneze, revoluționând literatura. Cele mai importante opere literare ale acestei perioade includ "Genji Monogatari" de Murasaki Shikibu, o capodoperă a literaturii universale, și poeziile adunate în antologia imperială "Kokinshū".

 

Arta budistă în perioada Asuka

În perioada Asuka (552-710), budismul a influențat profund cultura japoneză. Complexele de temple, precum cel de la Hōryūji, reprezintă primele construcții budiste păstrate până astăzi. Pagoda cu cinci etaje și Pavilionul de Aur sunt exemple remarcabile ale arhitecturii și sculpturii din această epocă.

Evoluții artistice în perioada Kamakura

Epoca Kamakura (1185-1333) a fost marcată de popularizarea budismului și de ascensiunea școlii zen, care a influențat profund arta și literatura religioasă. Acest curent a fost susținut mai ales de clasa luptătorilor, devenind un simbol al valorilor de disciplină și introspecție.

Inovații artistice în perioada Edo

Perioada Edo (1603-1868) a fost epoca de aur a pictorilor de ukiyo-e, cu artiști celebri precum Katsushika Hokusai și Ando Hiroshige. Arta stampei a transformat peisajele, natura și viața cotidiană în opere de o frumusețe inegalabilă. În literatură, Matsuo Basho a rafinat forma haiku, aducând-o la perfecțiune.

Pictura și arta decorativă în epocile Azuchi-Momoyama și Muromachi

În epoca Azuchi-Momoyama (1573-1603), pictura pe uși pliante, deseori pe un fundal auriu, a devenit populară datorită lui Kano Eitoku. Înainte, în perioada Muromachi (1333-1573), arta zen dominase, cu maeștri precum Sesshu și Shubun care au creat peisaje monocrome inspirate din filozofia zen.

Muzica japoneză tradițională- Rădăcinile strămoșului koto- un instrument cu istorie de peste 12 secole

Strămoșul instrumentului koto își are rădăcinile pe continentul asiatic. Totuși ca și pentru alte instrumente, muzica japoneză de koto nu are nimic în comun cu cea chineză sau coreeană. Istoria muzicii de koto în Japonia se întinde pe mai mult de 12 secole. Cea mai lungă dintre țiterele lungi ale Asiei de Est, koto are corpul sculptat în lemn de kiri (paulownia) lung cam de aproximativ doi metri. Peste acest corp, elegant, alungit și ușor convex, sunt întinse 13 corzi de mătase egal tensionate, fiecare fir având ca suport o punte proprie. Pentru că fiecare coardă este reglabilă, este posibilă o infinitate de acorduri și, într-adevăr, se folosesc chiar în cadrul unui singur cântec, diverse tonuri, nefiind nimic anormal în faptul că se modifică tonul de bază în timpul compoziției.



Corzile sunt pișcate de trei pene (tsume) din fildeș, purtate pe degetele de la mâna dreaptă, mijlociu și inelar. Sunetul fiecărei corzi poate fi modificat, crescut cu un semiton, un ton sau un ton și jumătate, în funcție de preferință. Cea mai mare parte a repertoriului tradițional implică koto ca acompaniament pentru voce, în recitarea unor poeme clasice. Compoziții recente utilizează koto in solo instrumental sau ansambluri pur instrumentale.

Părintele stilului modern de interpretare la koto este Yatsuhashi Kengyo (1614-1685). Cu inovațiile sale aduse stilului și tehnicii, muzica s-a îndepărtat de stilul aristocratic devenind mult mai accesibilă și populară. Unul dintre cei mai distinși compozitori de koto, ale cărui piese conțineau, în majoritate și versuri, este Rentaro Taki (1879-1903). Un mare compozitor al genului este Michio Miyagi (1884-1956). Acest geniu orb a lansat peste 300 de compoziții și numeroase inovații tehnice cum ar fi koto bas cu 17 corzi.
 
 
Obiectivele din Patrimoniul Mondial al Japoniei: O listă impresionantă
 
Japonia a devenit parte a Convenției privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural al UNESCO pe 30 iunie 1992. La începutul anului 2014, țara deține 17 obiective incluse în Lista Patrimoniului Mondial, dintre care 13 sunt de patrimoniu cultural și 4 de patrimoniu natural. De asemenea, există încă 10 obiective propuse pentru a fi incluse și care se află pe lista de așteptare.
 
Printre cele mai notabile locuri din Patrimoniul Mondial al Japoniei se numără:

1. Monumentele budiste din regiunea Hōryū-ji (Prefectura Nara) - Includ Hōryū-ji și Hokki-ji, fiind înscrise în 1993.
2. Castelul Himeji (Prefectura Hyōgo) - Cunoscut pentru arhitectura sa, a fost adăugat în 1993.
3. Insula Yakushima (Prefectura Kagoshima) - Un loc natural remarcabil, acoperit de păduri temperate, inclus în 1993.
4. Shirakami-Sanchi (Prefectura Aomori/Akita) - Păduri de fag japonez din 1993.
5. Monumentele istorice ale vechiului Kyoto (Kyoto, Uji și Otsu) - Multe temple și sanctuare istorice, inclus în 1994.
6. Satele vechi din Shirakawa-go și Gokayama (Prefectura Gifu/Toyama) - Căsuțele tradiționale Minka, înscrise în 1995.
7. Memorialul Păcii din Hiroshima (Prefectura Hiroshima) - A fost adăugat în 1996 pentru a marca urmele bombardamentului atomic.
8. Sanctuarul șintoist Itsukushima (Prefectura Hiroshima) - Loc sacru marcat de un torii celebru, inclus în 1996.
9. Monumentele istorice ale Narei antice (Prefectura Nara) - Templul Tōdai-ji și alte locații semnificative, adăugate în 1998.
10. Sanctuarele și templele din Nikkō (Prefectura Tochigi) - Locuri sacre, incluse în 1999.
11. Ruinele Gusuku și alte patrimoniile regatului Ryukyu (Prefectura Okinawa) - Castelul Shuri și alte structuri, incluse în 2000.
12. Locurile sacre și căile de pelerinaj din lanțul muntos Kii (Mie, Nara, Wakayama) - Regiune montană cu sanctuare importante, inclusă în 2004.
13. Parcul național Shiretoko (Hokkaidō) - Oferă un habitat remarcabil pentru fauna sălbatică, adăugat în 2005.
14. Minele de argint din Iwami Ginzan (Prefectura Shimane) - Oferă o privire asupra industriei mineritului, inclus în 2010.
15. Monumentele și locurile istorice din Hiraizumi (Prefectura Iwate) - Oferă o perspectivă asupra budismului în Japonia medievală, inclus în 2011.
16. Insulele Bonin (Tokyo) - Un ecosistem natural deosebit, inclus în 2011.
17. Fujisan, loc sacru și sursă de inspirație artistică (Prefectura Shizuoka/Yamanashi) - Muntele Fuji și zonele înconjurătoare, incluse în 2013.

Începând din 2014, Japonia a continuat să își extindă patrimoniul mondial, incluzând în 2014 Fabrica de mătase din Tomioka (Prefectura Gunma) și în 2015 Locațiile revoluției industriale a erei Meiji (pe insula Kyūshū și în mai multe prefecturi). Mai recent, în 2017, Insula sacră Okinoshima (Prefectura Fukuoka) și în 2018 Localitățile cripto-creștinilor din regiune (Prefecturile Nagasaki și Kumamoto) au fost incluse în Patrimoniul Mondial.
În 2019, Mormintele Kofun din Mozu-Furuichi (Prefectura Osaka) au fost adăugate, aducând o completare importantă patrimoniului cultural al Japoniei.
 

 
Călătoriile în Japonia pentru cetățenii români

Cetățenii români pot călători în Japonia fără viză, pentru șederi de maximum 90 de zile și cu condiția  să deruleze exclusiv activități neremunerate (temporary visitor), după cum urmează: participare la ședințe profesionale/conferințe întâlniri de afaceri; participare la activități profesionale; participare la activități și evenimente culturale/sportive neremunerate; vizitarea familiei sau a prietenilor; turism individual sau în grup organizat. 

Atenție! VIZA de intrare în Japonia este în continuare obligatorie pentru alte scopuri de ședere (reunificare familială, încadrare în muncă, cursuri de formare profesională, studii liceale/universitare/postuniversitare, precum și orice alte situații care presupun ședere pe termen lung sau o activitate remunerată).  

Atenţie! În conformitate cu legislația japoneză, deținerea unei vize nu garantează și permiterea intrării și șederii în Japonia. Permiterea intrării și perioada de ședere sunt hotărâte de autoritățile japoneze în momentul prezentării la punctul de trecere a frontierei. Permisul de ședere pe teritoriul nipon este acordat de Biroul de Imigrări care are competență în zona în care locuiește solicitantul, iar schimbarea statutului de rezidență este permisă numai cu acordul acestuia.

Cu ocazia controlului la frontiera din Japonia, este posibil ca ofițerul de imigrație să vă adreseze întrebări privind: scopul intrării în Japonia; durata şederii; locul de cazare; posibilitatea de a vă suporta cheltuielile de şedere etc.
 
 
Japonia, unul dintre statele asiatice cu care România are relaţii speciale
 
Japonia este unul dintre statele asiatice cu care România are relaţii speciale, fundamentate pe valorile comune şi pe convergenţa poziţiilor faţă de problemele internaţionale.

Prima încercare de stabilire de relaţii diplomatice cu Japonia a fost făcută în noiembrie 1917, dar legaţia României de la Tokyo a trebuit închisă după o lună, din cauza decesului trimisului Nicolae Xenopol. În acest context, România și Japonia au stabilit oficial relații diplomatice la 24 iunie 1921. La 1 mai 1923, a fost înfiinţat Consulatul General Onorific al României la Osaka. În contextul celui de-al Doilea Război Mondial, la 31 octombrie 1944, relaţiile diplomatice bilaterale au fost întrerupte, fiind reluate la 1 septembrie 1959. La 1 iunie 1964, relaţiile diplomatice au fost ridicate la nivel de ambasadă.

Dialogul bilateral este caracterizat de contacte politice şi sectoriale frecvente.

În 1997 si 2002, Preşedinţii de atunci ai României au efectuat vizite oficiale de lucru în Japonia. Cu ocazia celei din 2002, a fost semnată Declaraţia comună de prietenie, cooperare şi parteneriat dintre România şi Japonia.

În 1995 şi 2002, au vizitat România Alteţele Lor Prinţul şi Prinţesa Hitachi, respectiv Alteţa Sa Prinţesa Sayako.

Momentului aniversar al împlinirii a 50 de ani de la restabilirea relaţiilor diplomatice a fost marcat de o nouă vizită oficială de lucru a Preşedintelui României la Tokyo, în martie 2010, precedată de vizita oficială în România a cuplului princiar Akishino, din mai 2009.

La 16 ianuarie 2018, Prim-ministrul de atunci, Shinzo Abe, a făcut o vizită oficială în România, prima vizită a unui premier japonez în ţara noastră.

Preşedintele României Klaus Iohannis a participat la ceremonia de urcare pe tron a împăratului Naruhito, la 22 octombrie 2019.
La 26 septembrie 2022, România a fost reprezentată la funeraliile de stat organizate pentru fostul Prim-ministru japonez Shinzo Abe de o delegație condusă de Prim-ministrul României și de Președintele Camerei Deputaților din Parlamentul României. Cu acest prilej, demnitarii români au avut întrevederi bilaterale cu omologii niponi.

Relații bilaterale au fost ridicate la nivel de Parteneriat Strategic, prin semnarea Declarației Comune de Instituire a Parteneriatului Strategic între România și Japonia, de către Președintele României Klaus Iohannis și Prim-ministrul Japoniei Fumio Kishida, la 7 martie 2023, cu ocazia vizitei șefului statului român în Japonia în perioada 6-9 martie 2023. Decizia inițierii discuțiilor pentru ridicarea relaţiilor bilaterale la nivelul de Parteneriat Strategic a fost luată în ianuarie 2018, cu ocazia vizitei la Bucureşti a fostului prim-ministru Shinzo Abe, iar negocierile pe textul Declarației Comune au fost lansate în 2020. 
 
Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat la data de 27 iunie 2024, decret privind acreditarea domnului Ovidiu Alexandru Raețchi în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Japonia, cu reședința la Tokyo.
 
Ca reprezentantare dilomatică, avem Ambasada României la Tokyo – Ambasadorul României în Japonia este Ovidiu Raețchi, Ambasada Japoniei la Bucureşti – Ambasadorul Japoniei în România este dl. Takashi Katae, Consulatul onorific al României la Osaka – consulul onorific al României în Japonia (Osaka) este dl. Tomoyasu Kato
 
 
 
Adrese utile:
 
Ambasada Japoniei Bucureşti, Şos. Nicolae Titulescu nr. 4-8, etj. 8, Aripa de Est, Sector 1, 011141 Tel: 021 319 18 90/91 Fax: 021 319 18 95 Email: embassy@bu.mofa.go.jp Program de lucru: luni – vineri 09.00 – 12.30 şi 13.30 – 17.00 • Secţia consulară: luni – vineri 09.00 – 12.30 şi 13.30 – 16.30
 
Ambasada României în Japonia, Adresa: 3-16-19, Nishi-Azabu, Minato-ku, Tokyo-to, 106-0031
Telefon:  +81 (0)3 3479 0311
Call center consular: +81 (0)3 3479 1804; +81 (0)3 3479 0431; +81 (0)3 3479 0432
 
Notă: Listă Corp Diplomatic a fost actualizată în decembrie 2024.
 
 
 
 
 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Sursa foto: pexels, freepick, wikipedia.org 

 Citește și: 

Ministrul Simona Bucura-Oprescu, mesaj de apreciere de Ziua Națională a Japoniei (FOTO)

România, relații diplomaticeBrunei Darussalam celebrează Ziua Națională! Alertă de călătorie emisă de MAE (GALERIE FOTO)

România, ​relații diplomaticeLituania, țara cu o moștenire culturală vibrantă (FOTO)