• Lituania are o istorie fascinantă și complexă, marcată de momente importante de independență și provocări. De la formarea Marelui Ducat al Lituaniei în Evul Mediu, la integrarea în Uniunea Sovietică și apoi în Uniunea Europeană și NATO, evoluția acestei țări reflectă lupta pentru identitate și independență.
• Ziua Națională a Lituaniei, celebrată pe 16 februarie, este un simbol al renașterii naționale, fiind legată de proclamarea independenței în 1918. Aceasta a fost o perioadă de înfruntare cu diverse imperii și puteri externe, iar restaurarea independenței în 1990 a consolidat statutul Lituaniei ca stat suveran.
• Lituania are o cultură și tradiții proprii, dar și un patrimoniu natural divers, cu un peisaj ce variază de la câmpii și păduri, la litoralul Mării Baltice. Limbajul lituanian este un element definitoriu al identității naționale, fiind una dintre cele mai conservatoare limbi indo-europene.

 

Lituania (în lituaniană Lietuva), oficial Republica Lituania (Lietuvos Respublika), este o țară situată în Europa de Nord, fiind unul dintre cele trei state baltice. Se află pe malul sud-estic al Mării Baltice, având frontieră maritimă cu Suedia și Danemarca. Pe uscat, Lituania se învecinează cu Letonia la nord, cu Belarus la est și sud, cu Polonia la sud și cu Regiunea Kaliningrad (exclavă a Rusiei) la sud-vest.




Astăzi, 16 Februarie, Lituania își sărbătorește Ziua Națională. La 16 Februarie, în anul 1918, Lituania își proclama independența prin semnarea Declarației de Independență, odată cu sfârșitul Primului Război Mondial.
 

Demografie și limbă

Lituania are o populație de aproximativ 2,9 milioane de locuitori, iar capitala și cel mai mare oraș este Vilnius. Lituanienii sunt un popor baltic, iar limba oficială, lituaniana, este una dintre cele două limbi din ramura baltică a familiei de limbi indo-europene care încă se mai vorbesc, alături de letonă.

Istoria Lituaniei- Formarea statului lituanian

Malurile sud-estice ale Mării Baltice au fost locuite timp de secole de diverse triburi baltice. În anii 1230, teritoriul actual al Lituaniei a fost unificat de Mindaugas, regele Lituaniei, care a proclamat primul stat lituanian unit, Regatul Lituaniei, la 6 iulie 1253.

Epoca Marelui Ducat

În secolul al XIV-lea, Marele Ducat al Lituaniei era cea mai mare țară din Europa, incluzând teritoriile actualelor state Lituania, Belarus, Ucraina și părți din Polonia și Rusia. Unirea de la Lublin din 1569 a dus la formarea Uniunii Polono-Lituaniene, care a durat peste două secole, până la dezmembrarea sa sistematică între 1772-1795, când Imperiul Rus a anexat mare parte din teritoriul Lituaniei.
 

Independența și ocupațiile 

În contextul sfârșitului Primului Război Mondial, Actul de Independență al Lituaniei a fost semnat la 16 februarie 1918, proclamând înființarea statului suveran Lituania. Între 1940 și 1944, Lituania a fost ocupată succesiv de Uniunea Sovietică și Germania Nazistă. După retragerea germanilor la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a reocupat Lituania. La 11 martie 1990, Lituania a devenit prima republică sovietică care s-a declarat independentă, marcând astfel restaurarea statului independent.

Lituania este membră a Uniunii Europene, a Consiliului Europei, fiind de asemenea membru deplin al Spațiului Schengen și al NATO. Participă activ în Banca Nordică de Investiții și în cooperarea Nordic-Baltică cu alte țări nord-europene.
 

Lituania- Un exemplu de creștere rapidă și prosperitate economică
 

Conform Indicele Dezvoltării Umane calculat de ONU, Lituania este clasificată drept țară cu „dezvoltare umană foarte ridicată”. A cunoscut o creștere rapidă a economiei în cadrul UE și se află pe locul 24 în lume la Indicele Ușurinței Afacerilor. La 1 ianuarie 2015, Lituania a adoptat euro ca monedă oficială, devenind astfel al 19-lea membru al zonei Euro.

 
Hartă a transformărilor teritoriale ale Lituaniei din secolul al XIII-lea până în prezent
 
Preistorie Așezările umane pe teritoriul actual al Lituaniei datează de după ultima eră glaciară, în mileniul al X-lea î.e.n. Pe parcursul a o mie de ani, triburile indo-europene, sosite în mileniile al III-lea și al II-lea î.e.n., s-au integrat cu populația locală, dând naștere diverselor triburi baltice.

Evul Mediu Lituania a fost menționată pentru prima dată într-un document german medieval, Analele Quedlinburgului, înregistrat pe 9 martie 1009. La început, teritoriul era locuit de triburi baltice fragmentate, dar în deceniul anilor 1230, Mindaugas a reușit să unifice aceste teritorii, fiind încoronat ca rege al Lituaniei pe 6 iulie 1253. După asasinarea sa în 1263, țara a devenit ținta cruciadelor organizate de Cavalerii Teutoni și de Ordinul Livonian. Deși luptele cu aceștia au fost devastatoare, Marele Ducat al Lituaniei s-a extins rapid, cucerind fostele principate slave ale Rusiei Kievene.


La sfârșitul secolului al XIV-lea, Lituania se număra printre cele mai mari țări din Europa, cuprinzând teritorii ce corespund astăzi Belarusului, Ucrainei și unor părți din Polonia și Rusia. Această situație geopolitică a favorizat un caracter multicultural și multiconfesional al Marelui Ducat, unde nobilimea deținea o atitudine tolerantă față de religii, iar slavona era utilizată ca limbă auxiliară pentru documentele oficiale.

În 1385, marele duce Jogaila a acceptat să devină rege al Poloniei, angajându-se în același timp să creștineze Lituania și stabilind o uniune personală între cele două țări. Aceasta a permis Lituaniei să își păstreze independența, fiind una dintre ultimele regiuni păgâne din Europa care au adoptat creștinismul.

După două războaie civile, Vytautas cel Mare a devenit mare duce al Lituaniei în 1392, conducând țara spre apogeul expansiunii teritoriale și centralizării statului. Bătălia de la Grunwald din 1410, unde forțele unite ale lui Vytautas și Poloniei au învins Cavalerii Teutoni, a marcat o victorie semnificativă în istoria medievală europeană.


După moartea lui Jogaila și a lui Vytautas, nobilimea lituaniană a încercat să își recâștige autonomia, dar, pe fondul amenințărilor din partea Marelui Cnezat al Moscovei, Lituania a fost nevoită să caute o alianță mai strânsă cu Polonia, ceea ce a dus la o serie de conflicte.

Istoria modernă Uniunea Polono-Lituaniană s-a format în 1569, permițând Lituaniei să își păstreze instituțiile și legile locale. Cu toate acestea, procesul de polonizare a început să afecteze profund viața politică, culturală și identitatea națională a lituanienilor. Între secolele XVI și XVII, cultura lituaniană a cunoscut o perioadă de efervescență, influențată de Renaștere și Reforma Protestantă. Însă, în urma Războaielor Nordice, teritoriul Lituaniei a fost devastat, iar puterile străine, în special Rusia, au început să influențeze politica internă.

Între 1772 și 1795, Uniunea Polono-Lituaniană a fost împărțită de Imperiul Rus, Prusia și Austria, iar cea mai mare parte a teritoriului lituanian a fost absorbită de Imperiul Rus. Politicile de rusificare implementate ulterior au dus la interzicerea presei lituaniene și la închiderea instituțiilor culturale, dar, în ciuda acestor măsuri, renașterea națională lituaniană a pus bazele unui stat independent.

Secolele XX și XXI În timpul Primului Război Mondial, Consiliul Lituaniei a proclamat independența pe 16 februarie 1918. Dispute teritoriale cu Polonia și Germania au marcat perioada interbelică, iar Vilniusul a fost ocupat de armata poloneză în 1920. De-a lungul anilor '20 și '30, autoritarismul a dominat politica lituaniană sub conducerea președintelui Antanas Smetona.

După invazia sovietică a Poloniei în 1939, Lituania a fost anexată de Uniunea Sovietică, iar ocupația a fost urmată de deportări în masă. Ulterior, țara a fost ocupată de Germania Nazistă, care a dus la exterminarea a zeci de mii de evrei și a altor grupuri.
După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Lituania a fost restabilită ca parte a Uniunii Sovietice. În anii '80, politicile de perestroika și glasnost au permis nașterea mișcării Sąjūdis, care a dus la proclamarea independenței pe 11 martie 1990. La 31 august 1993, ultimele trupe sovietice au părăsit Lituania, iar țara a început să caute legături mai strânse cu Occidentul, aderând la NATO și Uniunea Europeană în 2004, și la Spațiul Schengen în 2007.


Cel mai înalt punct al Lituaniei: Dealul Aukštojas
 
Lituania, situată în Europa de Nord, prezintă un peisaj variat influențat de activitatea glaciară din ultimele ere. Suprafața de 65,200 km² este caracterizată prin câmpii moderate și dealuri, cu altitudinea maximă înregistrată pe Dealul Aukštojas, având o înălțime de 294 metri. Râul Nemunas, principalul curs de apă al țării, este navigabil și are afluenți care contribuie la rețeaua hidrografică.


Lituania dispune de o coastă de aproximativ 99 km la Marea Baltică, iar cel mai mare port, Klaipėda, se află la gura Lagunei Curoniene. Această zonă este esențială pentru comerțul maritim și turismul local.
 
În 1989, Jean-George Affholder a identificat centrul geografic al Europei în Lituania, la 26 km nord de capitala Vilnius. Această localizare a fost determinată prin calculul centrului de greutate al figurii geometrice a Europei, subliniind importanța geografică a țării.
 

Clima Lituaniei- O combinație între influențe maritime și continentale

Clima Lituaniei este moderată, având caracteristici atât maritime, cât și continentale. Temperaturile medii variază considerabil, cu ierni reci care pot atinge minime de până la -43 °C și veri calde cu maxime de 35 °C. Exemplele de fenomene climatice extreme, precum seceta din 2002 și valul de căldură din 2006, evidențiază impactul schimbărilor climatice asupra regiunii.
 
Patrimoniul Natural

Lituania este bogată în lacuri, păduri și zone umede, cu aproximativ 33% din suprafața sa acoperită de păduri. Parcul Național Aukštaitija și dunele de nisip de pe Cordonul litoral al Curlandei sunt doar câteva dintre atracțiile naturale remarcabile, care demonstrează diversitatea patrimoniului natural al țării.

Evoluția politică și sistemul guvernamental

Lituania, situată în regiunea baltică a Europei, a demonstrat o evoluție remarcabilă de la restaurarea independenței sale în 1990, dezvoltând un sistem politic stabil și democratic. Structura sa guvernamentală este caracterizată printr-un sistem semiprezidențial, în care președintele, actual Gitanas Nausėda, are un rol predominant ceremonial, dar cu atribuții semnificative în domeniile afacerilor externe și securității naționale. Președintele este ales prin vot direct pentru un mandat de cinci ani, fiind asistat de un prim-ministru, în prezent Gintautas Paluckas, care se ocupă de conducerea guvernului.
 

Structura Parlamentară și Administrativă

Parlamentul, cunoscut sub numele de Seimas, este unicameral și este format din 141 de membri aleși pe o perioadă de patru ani. Structura administrativă a Lituaniei include 10 județe, 60 de comune și peste 500 de seniorii, unde comunele joacă un rol esențial în furnizarea serviciilor publice, evidențiind importanța descentralizării în gestionarea resurselor locale.

Lituania pe plan internațional- Un actor activ în organizațiile globale

Pe plan internațional, Lituania este un actor activ în organizații precum ONU, NATO și Uniunea Europeană, adoptând o politică proactivă de cooperare regională și internațională. Aceasta implicare se reflectă și în participarea Forțelor Armate Lituaniene, care numără aproximativ 15.000 de militari activi și contribuie la misiuni internaționale, colaborând îndeaproape cu NATO pentru a asigura securitatea regională.

Din punct de vedere economic, Lituania a traversat o perioadă de creștere rapidă, urmată de o recesiune severă în 2009. Cu toate acestea, țara a reușit să se recupereze, concentrându-se pe dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere, biotehnologie și tehnologie informațională. Infrastructura țării este bine dezvoltată, având un sistem de transport extins care include autostrăzi, căi ferate și aeroporturi internaționale. De asemenea, Lituania se remarcă prin progresele în domeniul telecomunicațiilor, având unele dintre cele mai rapide conexiuni la internet din lume.
 

Politica energetică și sustenabilitate

În ceea ce privește politica energetică, Lituania își diversifică sursele de energie și investește în energii regenerabile, având ca scop reducerea dependenței de importurile de energie. Aceste inițiative subliniază angajamentul Lituaniei față de sustenabilitate și dezvoltare economică pe termen lung.

Structura de vârstă a populației lituaniene: O privire asupra dinamicii demografice
 
Populația Lituaniei a avut o evoluție semnificativă între anii 1950 și 2016, cu o continuitate în compoziția etnică. De la perioada neolitică, locuitorii băștinași nu au fost masiv înlocuiți, ceea ce sugerează o stabilitate genetică relativă. În 2004, analizele ADN-ului mitocondrial și al haplogrupului cromozomului Y au arătat că lituanienii au legături genetice strânse cu populațiile slave și fino-ugrice din Europa de Nord și de Est, fiind cel mai apropiați de letoni și estoni.


Conform estimărilor din 2014, structura de vârstă a populației era următoarea: 0-14 ani (13,5%), 15-64 ani (69,5%), iar cei de 65 de ani și peste reprezentau 16,8%. Vârsta mediană era de 41,2 ani, cu diferențe între sexe (38,5 ani pentru bărbați și 43,7 ani pentru femei).
 

Fertilitatea și căsătoriile

Lituania se confruntă cu o rată de fertilitate sub pragul de înlocuire, cu un TFR de 1,29 copii/femeie (estimări din 2014). În 2013, 29,5% dintre nașteri erau în rândul femeilor necăsătorite, iar vârsta medie la prima căsătorie era de 27 de ani pentru femei și 29,3 ani pentru bărbați.

Populația lituaniană este omogenă, etnicii lituanieni constituind aproximativ 84% din total. Minoritățile semnificative includ polonii (6,6%), rușii (5,8%), belarușii (1,2%) și ucrainenii (0,5%). Polonii sunt concentrați în sud-est, iar rușii în orașele mari precum Vilnius și Klaipeda.

Din 1990, Lituania a cunoscut o mișcare constantă de urbanizare, cu aproximativ două treimi din populație trăind în mediul urban la începutul secolului XXI. Vilnius este cel mai mare oraș, urmat de Kaunas, Klaipeda, Siauliai și Panevėžys.
Speranța de viață la naștere era, în 2012, de 70,7 ani pentru bărbați și 80,7 pentru femei, cu o rată a mortalității infantile de 6,2 la 1.000 de nașteri. Lituania prezintă o rată mare a sinuciderilor și a omuciderilor, fiind printre cele mai ridicate din UE.

 
Prevalența catolicismului și minoritățile religioase
 
Conform recensământului din 2011, 77,2% dintre lituanieni erau romano-catolici. De asemenea, 4,1% din populație era ortodoxă, în special în rândul minorității ruse, iar 6,1% nu aveau nicio religie. Istoric, Lituania a avut o comunitate evreiască semnificativă, aproape complet annihilată în timpul Holocaustului.

Rețeaua educațională din Lituania a evoluat, începând cu prima școală atestată documentar în 1387. Rata de alfabetizare este de 100%, iar 34% din populația cu vârste între 25 și 64 de ani are studii superioare. Lituania are un număr mare de universități și colegii, iar Ministerul Educației și Științei propune politici educaționale naționale.

Limba lituaniană este limbă oficială și prezintă caracteristici conservatoare, păstrând trăsături ale proto-indo-europenei. Literatura lituaniană a evoluat de la lucrări în limba latină la opere în lituaniană, cu autori semnificativi precum Kristijonas Donelaitis și Maironis.

Muzica populară lituaniană este legată de tradițiile rituale și folclorice, iar muzica corală joacă un rol important în cultura națională. Lituania are o tradiție de festivaluri de muzică și dans, fiind recunoscută pentru contribuțiile sale în domeniul artelor vizuale și muzicale.


Tradiții gustoase: Colțunași, gogoși și clătite în cultura lituaniană
 
Bucătăria lituaniană se bazează pe produse locale, adaptate la clima nordică, cu influențe din tradițiile germane și orientale. Feluri de mâncare populare includ cepelinai și diverse preparate din cartofi.

Din cauza istoriei lor comune, lituanienii, polonezii și evreii așkenazi au în comun mai multe feluri de mâncare și de băutură, anume, versiuni similare de: colțunași (koldūnai, kreplach sau pierogi), gogoși spurgos (pączki), și clătite blynai (blini^⁠). Tradițiile germane^⁠ au influențat și ele bucătăria lituaniană, introducând carnea de porc și feluri de mâncare cu cartofi, cum ar fi budinca de cartofi (kugelis sau kugel) și cârnații cu cartofi (vėdarai), precum și tortul-pom baroc cunoscut sub numele de Šakotis. 

Cele mai exotice din toate influențele sunt cele ale bucătăriei orientale (Karaite), în Lituania fiind populare felurile de mâncare kibinai și čeburekai. Tortul Napoleon a fost introdus în timpul trecerii lui Napoleon prin Lituania în secolul al XIX-lea.


Sportul în Lituania 

Baschetul este sportul național, iar echipa națională a avut succes pe plan internațional. Lituania a câștigat un număr semnificativ de medalii olimpice și este recunoscută pentru sportivii săi în diverse discipline, inclusiv înot, atletism și sporturi de iarnă.


 
Relațiile Lituania-România
 
În data de 16 decembrie 2024, fostul preșesindite Iohannis a oferit Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer domnului Gabrielius Landsbergis, ministrul afacerilor externe al Republicii Lituania.

Relațiile foarte bune dintre România și Republica Lituania sunt fundamentate pe un dialog constant la nivel înalt și potențate de multiple poziții și interese comune, în principal în materie de afaceri europene și securitate. Există un interes mutual de cultivare a diverselor domenii de colaborare sectorială cum ar fi apărarea, cercetarea și tehnologiile înalte.

Dincolo de coordonarea în cadrul UE, NATO și a diverselor organizații internaționale, România și Republica Lituania cooperează într-o serie de formate regionale, cum ar fi Inițiativa celor Trei Mări și Formatul B9.
 
La 21 august 1924, a fost înființată Legația Lituaniei în România, al cărei sediu era stabilit la Praga. La 26 august 1991, România a recunoscut oficial redobândirea independenței de stat a Republicii Lituania, iar la 13 septembrie 1991 au fost reluate relațiile diplomatice dintre România şi Republica Lituania.

În anul 2022 schimburile comerciale româno-lituaniene au totalizat 481,48 milioane EUR, din care exporturi 211,84 milioane EUR (în creștere cu 25,37% față de anul 2021) și importuri 269,64 milioane EUR (creștere cu 56,92%). Țara noastră a avut un sold negativ, de 57,8 milioane EUR.

La 3 octombrie 2017, a avut loc inaugurarea lectoratului de limbă, cultură și civilizație română la Universitatea Vilnius, care funcționează ca materie opțională în cadrul Facultății de Filologie.

Deși numărul cetățenilor români din Lituania este foarte redus, există Asociația de Limbă și Cultură ”Dacia”, ale cărei principale obiective sunt păstrarea limbii şi tradițiilor românești și promovarea, în țara de reședință, a valorilor culturii, artei și literaturii românești.
 
 
Adrese utile 

Ambasada Republicii Lituania
Str. Popa Savu nr. 79 - 81, Sector 1, 011432 București
Tel:   021 311 59 97; 317 33 73
Fax:   021 311 59 19
Email:  amb.ro@urm.lt 
Web:   https://ro.mfa.lt 
Program de lucru: luni-joi: 08.45-17.30; vineri: 08.45-16.15
 
-----
 
E.S. Dl. Artūras ŽURAUSKAS
Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar (26 septembrie 2023)
  Dna. Dalia ŽURAUSKIENĖ
 
Dl. Arnoldas PETRAUSKAS
Atașat  (2 septembrie 2024)
 
 

Listă Corp Diplomatic a fost actualizată în decembrie 2024
 
 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.



 Citește și: 

România, relații diplomaticeLiechtenstein- Principatul care împodobește inima Europei (FOTO+VIDEO)

România, relații diplomaticeRepublica Islamică Iran - moștenire milenară și o cultură fascinantă. Condiții de intrare și regim de ședere (GALERIE FOTO)

România, relații diplomaticeGrenada, mica țară insulară, un paradis în Caraibe (Galerie FOTO)