Astăzi ar fi fost ziua lui Vasile Alecsandri Membrul fondator al Academiei Române care a pus bazele dramaturgiei în România

 

• Vasile Alecsandri a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
• După mișcarea pașoptistă, Vasile Alecsandri a fost exilat.

 
Născându-se în anul 1821, după calendarul pe stil vechi, astăzi ar fi fost ziua renumitului scriitor. Deoarece în anul 1919, România a adoptat calendarul în stil nou, adică cel gregorian, data de naștere a persoanelor născute înainte de 1919 se modifică. Se adaugă 13 zile în plus pentru secolul XX și 12 zile în plus pentru secolul al XIX-lea. Astfel, după calendarul pe stil nou, ziua de naștere a lui Vasile Alecsandri este pe 2 august 1821.

Și totuși, noi îi aducem astăzi un omagiu omului cu har al stiloului românesc. S-a născut undeva în ținutul Moldovei, pe lângă Bacău. A fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri care a trăit între 1792 – 1854 și al Elenei Alecsandri, născută Cozoni, care a trăit între 1800 – 1842. Cercetătorii au încercat să descopere cu exactitate locul și data nașterii scriitorului, însă au mai multe teorii. Este posibil ca nașterea să fi avut loc în anul 1821, 1819 sau chiar 1818. Cât despre locul nașterii, este și mai greu de aflat. Acest moment s-a petrecut în timpul refugiului familiei Alecsandri în munți, ascunzându-se din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. A avut un frate, Iancu Alecsandri și o soră, Catinca Alecsandri, căsătorită cu Constantin Rolla, boier și om politic român, militant înfocat pentru Unirea Principatelor Române și ministru în mai multe rânduri în guvernele Moldovei.
Părinții săi s-au căsătorit fie în 1816 fie în 1817. Prin 1818, tatăl poetului s-a ocupat printre altele și de comerțul cu sare, conducând caravanele de sare de la Târgu Ocna spre râul Prut, pentru export.

Copilăria și-a petrecut-o la Iași și la Mircești. În cea din urmă locație, tatăl său deținea o moșie, iar aici, dramaturgul a revenit de mai multe ori pe parcursul vieții pentru a-și găsi liniștea. A început învățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida. Victor Cuenim a deschis la Iași între anii 1828-1834 un colegiu privat în care Vasile Alecsandri a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo. Între actor și poetul nostru s-a legat o frumoasă prietenie și admirație, ajungând astfel să scrie pentru el „Chirițele“ și o mare parte din „Cânticele comice“.
 
A făcut studiile la Paris alături de viitorul domnitor Al. I. Cuza

În anul 1834, Vasile Alecsandri a ajuns la studii în Paris alături de alți tineri boieri moldoveni printre care și viitorul domnitor Al. I. Cuza, dar și pictorul Ion Negulici. Și-a dat bacalaureatul în anul 1835. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în științe, ca mai apoi să urmeze cursurile Facultății de Inginerie, pe care însă nu a terminat-o.

În 1838 a publicat primele încercări literare în limba franceză: „Zunarilla“, „Marie“, „Les brigands“, „Le petit rameau“, „Serata “. A revenit în țară în anul următor și a ocupat un post în administrație până în 1846. A făcut o călătorie în Italia împreună cu Costache Negruzzi care i-a servit ca inspirație pentru nuvela romantică „Buchetiera de la Florența“. 


Și-a început cariera de dramaturg în 1840, când, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iași. Aceasta a fost activitatea care i-a adus cele mai constante succese, opera sa dramatică însumând 2000 de pagini. Scrierile sale au reprezentat baza solidă pe care s-a dezvoltat dramaturgia în România, după principalele sale direcții: comedia străină și drama istorică.  

O altă călătorie importantă pe care autorul a făcut-o a fost în munții Moldovei, undeva prin 1842. Acolo descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Crează primele sale poezii în limba română pe care le grupează, mai apoi în ciclul „Doine“, care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naștere.
Cu ocazia seratelor de la Mânjina, în 1845, o cunoaște pe Elena, sora prietenului său Costache Negri, de care se îndrăgostește. La doi ani după ce a întâlnit-o, aceasta se stinge din viață timpuriu, iar poetul îi dedică poezia Steluța și întreg ciclul de poezii „Lăcrămioare“.

În timpul Revoluției din 1848, Vasile Alecsandri este unul dintre funtași. Mișcarea revoluționară din Moldova a fost pașnică, numindu-se de altfel „revolta poeților“. Pe data de 27 martie a aceluiași an, la o întâlnire a tinerilor revoluționari moldoveni a fost adoptată o petiție redactată de poet, adresată domnitorului Mihail Sturdza. După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile Alecsandri a fost exilat.

Călătorește prin Austria, Germania și se stabilește la Paris. Aici se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni. În perioada exilului scrie poeziile „Adio Moldovei“ și „Sentinela română“. Împreună cu ceilalți exilați merge în Brașov și Bucovina în 1849, iar în toamna aceluiași an revine în Paris. Scrie primele „cântecele comice“ (Șoldan Viteazul, Mama Anghelușa) și câteva scenete comice și muzicale. Se întoarce în țară în luna decembrie.


Între anii 1852-1853, după ce prietenul său Nicolae Bălcescu moare la Palermo, Alecsandri rămâne pentru mai mult timp în Franța. Pornește în vara lui 1853 într-o călătorie spre Pirinei, Marsilia, Gibraltar, Tanger, Maroc și Madrid. A întâlnit-o pe Paulina Lucasievici, în 1855, de care s-a îndrăgostit. Împreună au avut o fată, Maria, născută în 1857. S-au căsătorit 19 ani mai târziu, pe 3 octombrie 1876, la Mircești. Din 1860 s-a stabilit în casa părintească unde a rămas până la sfârșitul vieții, deși a mai avut perioade lungi în care a plecat din țară în misiuni diplomatice.

A fost ales președinte al secției de literatură a Academiei în 1882. A călătorit în Franța pentru a primi premiul oferit de membrii grupării literare din Sudul Franței. Cu această ocazie l-a vizitat pe ambasadorul României la Londra, prietenul său Ion Ghica. S-a întors în Paris în 1885 ca ministru al României în Franța.
Dintre operele sale amintim: „Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă“ (1850), „Teatru românesc. Repertoriul dramatic al d-lui Vasile Alecsandri“ (1852), „Chirița în provincie“ (1855), „Chirița în voiagiu“ (1865), „Chirița în balon“ (1875), „Poezii poporale. Balade“ volum I și II, „Istoria unui galben“, „Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența“ etc.

Vasile Alecsandri are construită o statuie în Moldova, la Chișinău, iar chipul său apare pe timbrul din 1945, al Poștei Române. În România, există zeci de străzi în diferite orașe care îi poartă numele, inclusiv în Constanța.

Poreclit Bardul de la Mirceşti, Vasile Alecsandri s-a stins din viață pe 22 august 1890, după o lungă suferință din cauza cancerului, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mircești.

Citește și:

Astăzi ar fi fost ziua de naștere a lui Adrian Păunescu: Românul născut în Basarabia care s-a remarcat ca poet și om politic în România

Arsenie Papacioc: 10 ani fără duhovnicul de la Techirghiol care a pătimit în închisorile comuniste