Astăzi, de Sfântul Dimitrie, monseniorul Ieronim Iacob aniversează 59 de ani

Preotul Ieronim Iacob a devenit noul monsenior al Bazilicii Sfântul Anton la data de 1 martie 2011, după pensionarea răposatului monsenior Ştefan Ghenţa, cinci zile mai târziu, pe 6 martie 2011, în prezenţa Decanului, părintele Alecu Anton, şi a părinţilor salezieni săvârșind liturghia de luare în posesie. „În numirea mea scrie că voi sta la Constanţa pe o perioadă nedeterminată. Dacă lucrurile merg bine, sper să găsesc un echilibru aici. Constanţa o cunoşteam de când am fost preot la Năvodari timp de aproape trei ani. Fiind pasionat de istorie, am fost foarte mult atras de Dobrogea”, declara într-un interviu pentru ZIUA de Constanța la momentul instalării, în urmă cu nouă ani.

Ieronim Iacob s-a născut pe 26 octombrie 1961, în Moldova, pe malul Siretului, aproape de Mirceştii lui Alecsandri, într-un sat catolic, atestat din secolul al XVI-lea, într-o familie catolică. „Acolo am primit vocaţia. Suntem cinci copii, trei băieţi şi două fete, dar numai eu am urmat această cale. Eu am fost mistrand încă de la şapte ani, m-am simţit atras, acolo am crescut. Atunci liturghiile se spuneau în latină. A urmat apoi liceul militar, seminarul teologic, Institutul Teologic Romano-Catolic de la Iaşi. Am fost sfinţit în anul premergător Revoluţiei. Am slujit ca preot capelan, fost preot episcopal vicar, ajutor al episcopului în Arhivieceza de Bucureşti şi în Dieceza de la Iaşi. În perioada 1994 - 1996, am fost la Năvodari, unde am lucrat. Am găsit numai fundaţia făcută de părintele Solomon şi am ridicat-o cât timp am fost eu acolo. Apoi am mers la Bucureşti, unde s-a deschis Institutul Teologic pentru laici, în perioada 1996 – 2000”.

Cum și-a descoperit vocația? „Am crescut la umbra bisericii, am crescut în prezbiteriu, ca ministrant (copil de altar care îl ajută pe preot). Când era liturghia în limba latină aveam un rol mult mai mare, pentru că purtam acel dialog cu preotul. Și rugăciunile erau în limba latină. Mi-aduc aminte foarte bine că am învățat liturghia în limba latină. Mediul acela a fost viața mea. Acelea sunt rădăcinile catolice. Biata mama, în 1961, când m-a născut, plângea și de durerile facerii, dar și pentru pământul pe care l-a pierdut odată cu colectivizarea, în acel an foarte dur. Dar nu s-au descurajat, au dat naștere la cinci copii, pe care i-au purtat prin școli, prin facultate.
Eu nu aș putea să spun de ce m-am îndreptat către altar, către slujire. A fost o chemare pe care am simțit-o. Și să știți că era foarte greu pe vremea aceea, pentru că admiterea la Seminar se făcea o dată la patru ani. Era așa-zisul numerus clauzus, impus de stat, adică șapte seminariști pe an”.

Care-i sunt bucuriile? „Bucuria că sunt căutat la uşa parohiei, la telefon, de oameni care au nevoie de o consolare duhovnicească, de o rugăciune. Bucuria băncilor pline la liturghiile din zilele de duminică şi marţi. Bucuria cu care copiii rostesc primele rugăciuni şi primele noţiuni de credinţă, pe care le-au învăţat la orele de cateheză. Bucuria că sunt salutat pe faleză sau pe străzile oraşului, nu numai de enoriaşii parohiei, dar şi de oameni de alte confesiuni şi religii”.


Citește și:

LIVE TEXT “Forumul religiilor în Dobrogea”, la cea de-a doua ediție. Tema este Școala creștină a Dobrogei - Dionisie Exiguul, dobrogeanul care a calculat pentru prima dată anul naşterii lui Iisus Hristos