Autorizația de începere a cercetărilor din 1924 Un secol de săpături arheologice la cetatea Capidava! (GALERIE FOTO+VIDEO)

sursă foto: Universitatea București


INTRO:
 
Întemeiată de romani în secolul II după Hristos, Capidava era unul dintre locurile de maximă importanță pentru apărarea provinciei.  Aflată în comuna Topalu, într-o zonă de graniță, a fost distrusă și refăcută în mai multe rânduri și a fost populată timp de cinci secole.
 
A fost identificată de către Vasile Pârvan, iar cercetările sistematice au început în anii 1920 sub conducerea lui Grigore Florescu, unul din discipolii lui Pârvan.  

Numele Capidava este strâns legat de poziționarea cetății, însemnând „cetatea de la cotitură“. 













(GALERIE FOTO) - fotografii realizate de Alexandru Siclitaru, masterand la Facultatea de Istorie, Universitatea București

 
Printre cele mai importante monumente descoperite la Capidava se înscriu cele epigrafice şi sculpturale, dar şi ceramică: vase, amfore, căldari de lut, vase borcan, strachini, opaițe. De asemenea au fost descoperite obiecte de metal, os, sticlă, piatră, pământ, monede. Monedele sunt în special din vremea lui Ioan Tzimiskes, Vasile II, Constantin VIII, Theodora. Din totalul de aproape 50 de monumente epigrafice descoperite , 25 sunt stele funerare, iar restul sunt altare, votive, onorifice sau simple. Monumentele sculpturale descoperite sunt în număr de 15 şi reprezintă capiteluri, o mână, un fuscoloana, un picior, un şarpe, o acvilă. Tot la Capidava au fost descoperite piese de echipament militar ale Cohors I Ubiorum dar și ștampilele tegulare cu Legiunea XI Claudia Pia Fidelis.
 
Obiectele descoperite la Capidava sunt parte din ele păstrate în Anticvariu, fie în diverse muzee din ţară precum Muzeul Naţional de Istorie al României din Bucureşti şi Muzeul de Istorie Natională şi Arheologie Constanţa.

Cel mai important monument aparţinând primei perioade constructive de la Capidava este însă, fără îndoială instalaţia portuară, construcţia cea mai importantă şi care condiţionează tot restul - cheul de acostare - destinat evident navelor de patrulare ale Classis Flavia Moesica.
 
Cheiul a fost distrus masiv de exploatarea rocii calcaroase, în anii 1908-1913.

O constatare deosebit de importantă au prilejuit-o analizele mortarului fazei originare a cheiului: s-a constatat că agregatul din acesta avea compoziţia prescrisă de arhitectul roman Vitruviu pentru construcţiile hidraulice: 2/3 nisip şi 1/3 cenuşă vulcanică (pozzolana) ceea ce dovedeşte o construcţie deosebit de îngrijită, notează, www.cimec.ro.
 
Băile militare de la Capidava au fost săpate pentru prima dată în 1988-1993, de un alt colectiv, dar din păcate nu au fost niciodată publicate.

Băile castrului roman de la Capidava se află la o distanță de circa 100 m spre est de poarta principală (cea de sud).

Edificiul are atât dimensiunile, cât și circuitul de îmbăiere similare cu majoritatea clădirilor militare de acest tip, toate ridicate în vecinătatea castrelor auxiliare romane. Din ansamblu se păstrează șase camere bine delimitate, împreună cu alte două, ale căror forme și dimensiuni sunt însă mai puțin clare. Încălzirea se realiza inițial cu ajutorul unuia, iar ulterior două praefurnia amenajate în partea vestică a edificiului.
 
Arheologii Ioan Carol Opriș, Alexandru Rațiu și Tiberiu Potârniche au întreprins o a doua săpătură a clădirii, în 2017 și, împreună cu puținele date din prima săpătură, încearcă să aducă în lumină acest subiect.

„Clădirea este un mic complex de îmbăiere, cu un circuit simplu, ridicat în timpul domniei lui Traian. Are două faze, o fază timpurie a secolului al II-lea și alta datând din secolul al III-lea, cu mai multe reparații intermediare între ele.

Singurele elemente de datare sunt ștampilele tegulare, respectiv tipologia lor comparativă, în special cele aparținând legiunii XI Claudia pia fidelis sau în sec. III p. Chr. legiunii XI Claudia Antoniniana. Ca o caracteristică interesantă, arheologii menționează  prezența unui/unei sudatio/laconicum (saună fierbinte), destul de neobișnuit pentru băile de dimensiuni reduse precum aceasta", în lucrarea „Băile romane de la Capidava. Raportul de Cercetare Arheologică Preventivă", publicat în „Cercetări Arheologice", revistă a Muzeului Național de Istorie a României.

 
Ruinele au fost descoperite în secolul XIX
 
Vestigiile de la Capidava au fost descoperite încă de pe timpul ocupației turcești din Dobrogea, pe când numele satului Topalu, unde se află ruinele, se numea Kale-Koy (în traducere „satul cetății“). De abia pe la sfârșitul secolului XIX, apar primele cercetări științifice.
 
Primul care s-a interesat de edificiu a fost căpitanul Mihai Ionescu Dobrogeanu, iar mai apoi Grigore Tocilescu.
 
Marele Vasile Pârvan a identificat cetatea ca fiind Capidava după ce a efectuat în zonă o periegheză (cercetare de suprafață a terenului). Cercetările arheologice sistematice au început în 1924, sub conducerea asistentului lui Pârvan, Grigore Florescu.
 
Omagiu și pioasă aducere aminte pentru profesorii Grigore Florescu (1892-1960) și Radu Florescu (1931-2003), care și-au legat întreaga viață de Capidava

În perioada lui Florescu au participat la săpături și Petre Aurelian (1955), Petre Diaconu (1955-1956), Florian Anastasiu (1956-1957), Mitiţă Vâlceanu (1957-1958), Mișu Davidescu (1956), Adrian V. Rădulescu (1956), Simion Gavrilă (1957), Radu Florescu (1955-1959) și Gloria Ceacalopol (1958-59).
 
De asemenea, săpăturile s-au bucurat, în această perioadă, și de colaborarea arhitecților Dinu Teodorescu, Garri Küst și Paul Munteanu (1954-1974).
 
După decesul lui Grigore Florescu, în 1960, săpăturile au încetat.

Cinci ani mai târziu, cercetările au fost reluate sub conducerea lui Radu Florescu, secundat de Mihai Bucovală. Echipa de arheologi a fost completată de Alexandru Simion Ștefan, Corneliu Cârjan, A. Panaitescu, Tudor Mateescu, Zaharia Covacef, Valeriu Gerorgescu și Gloria Ceacalopol.

Din 1990, s-a alăturat lui Florescu și Ioan Carol Opriș, astăzi responsabil științific de sit.


Ioan Carol Opriș, coordonatorul ştiinţific al şantierului arheologic Capidava (ARHIVA ZIUA de CONSTANȚA)
 

 
O cetate care se păstrează relativ bine, apoi Grigore Florescu, cu foarte multă grijă și cu un spirit impresionant pentru vremea respectivă, o conservă. Vine cu șape de protecție pe ziduri.
 
„La vremea respectivă, lucrurile nu erau bine stabilite din perspectivă doctrinară. Florescu este un tip cu totul și cu totul remarcabil. Face un studiu la Roma, unde studiază zidăria unui monument antic, apoi o aplică la Capidava.
 
Cetatea Capidava este un sit milenar prin felul în care este valorificată resursa naturală, acest mare masiv de stâncă, de calcar, pe care este așezată cetatea de la Capidava“, a precizat prof. univ. dr. Ioan Carol Opriș.
 
Ruinele pe care le pot vizita astăzi toți cei dornici de povești istorice și priveliști minunate oferă o imagine clară asupra a ceea ce a fost odată un important castru roman.
 
Credem că este una dintre puținele cetăți unde am putut să închidem ochii și să ne imaginăm gărzile romane cum patrulau pe ziduri.
 












(GALERIE FOTO) - fotografii realizate de Alexandru Siclitaru, masterand la Facultatea de Istorie, Universitatea București


Cetatea Capidava, pe lista monumentelor istorice
 
Grație tuturor celor menționați mai sus, zidurile cetății au fost identificate, iar o mulțime de vestigii deosebite au fost descoperite. Acum, cetatea se află pe lista monumentelor istorice, având codul CT-I-s-A-02600.

Lista Monumentelor Istorice (LMI) este denumirea oficială a listei de situri, de patrimoniu național a guvernului României.

În România, acestea includ situri, clădiri, structuri și obiecte considerate demne de conservat datorită importanței patrimoniului lor cultural românesc. Lista, creată în 2004, conține locuri desemnate de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național al României și menținute de Institutul Național al Monumentelor Istorice din România, ca fiind de importanță istorică națională.

Astăzi, cetatea este o zonă de atracție turistică, bucurându-se și de o restaurare recentă.


Locul de unde romanii își protejau granița

Din cercetările specialiștilor, s-a constatat că fortificația avea un rol deosebit de important în sistemul defensiv roman, caracter dat de poziționarea oferită de Dunăre.
 
Din punct de vedere structural, cetatea prezintă zidul de incintă, turnurile intermediare în formă de potcoavă, poarta cetății străjuită de turn. Au fost identificate și termele (băile publice) construite în afara zidurilor de incintă ale primului castru, pentru a deservi unitatea de auxiliari staționată aici. Au fost descoperite mai multe încăperi cu hipocaust (instalație de încălzire cu aer cald), bazine cu apă rece, piscine și canalul de evacuare a apei.
 
La 100 de ani de cercetare arheologică, povestea Capidavei a fost sintetizată pentru ZIUA de Constanța de prof. univ.dr. Ioan Carol Opriș, responsabilul sitului arheologic Capidava

 



Dintre toate cetățile dobrogene de pe frontiera dunăreană, este cea mai bine cercetată. De 100 de ani!


Pe 24 iulie 2024 s-au împlinit 100 ani de la semnarea de către Vasile Pârvan a primei autorizații de cercetare sistematică, emisă de Comisiunea Monumentelor Istorice.



FOTO: autorizație cercetare 1924 a lui Gr. Florescu. Arhiva șantierului arheologic Capidava /sursă foto Universitatea București

 
Universitatea din București - 100 de ani de cercetări arheologice la Capidava, începute la 24 iulie 1924
 
Cercetările arheologice au fost inițiate în anul 1924 de către Grigore Florescu, asistentul lui Vasile Pârvan, care a condus cercetările de la Capidava până în anul morții sale,1960.

Săpăturile arheologice au fost întrerupte până în 1965, când au fost reluate de Radu Florescu cu sprijinul Muzeului de Arheologie al Dobrogei (azi Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța) și au continuat fără întrerupere până în prezent.

Șantierul arheologic de la Capidava a avut un rol important în formarea viitoarelor generații de arheologi.

El a funcționat încă din 1967 ca un șantier-școală, primind inițial un număr mai redus de studenți, iar apoi, începând cu 1988, au fost creeate condițiile unei participări semnificative în practica arheologică.

În prezent, echipa de cercetare sistematică a sitului este alcătuită din specialiști recunoscuți de la Universitatea din București, Muzeul Național de Istorie a României din București, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din București, Universitatea „Lucian Blaga” și Muzeul Național Brukenthal din Sibiu și Muzeul Municipiului București.

 
Scurtă istorie a celor 100 de ani de cercetări arheologice la Capidava
 
La 24 iulie 1924, Grigore Florescu, asistent la Muzeul Național de Antichități și apoi conferențiar de istorie antică și epigrafie latină la Universitatea din București, primea autorizația de începere a cercetărilor arheologice la Seimenii Mari și, mai larg, în județele Constanța și Tulcea. „Legitimația” era semnată chiar de îndrăgitul său magistru, Vasile Pârvan, din partea Comisiunii Monumentelor Istorice. Grigore Florescu va alege însă Capidava, de a cărei cercetare sistematică își va lega întreaga sa carieră mai apoi. Așa reîncepe istoria modernă a sitului abandonat de către bizantini în jurul anului 1050, în urma devastatorului atac al pecenegilor din 1046/1047.

Vasile Pârvan acordă autorizația, iar Ministerul de Interne întregul sprijin. Autorizația este semnată de Vasile Pârvan, în calitatea sa de director al Muzeului Național de Antichități și membru al Comisiunii Monumentelor Istorice, în locul lui Nicolae Iorga, președintele acesteia din urmă între anii 1923-1940. Actul mai poartă semnătura lui V.N. Drăghiceanu, secretar – director al Comisiunii.
 
Cu multe dintre restricțiile din urma războiului încă operante, mai aflăm și semnătura lui Petre C. Modolea, director al Direcțiunii Administrației Generale, Contenciosului și Statisticei din Ministerul de Interne, în numele Ministrului, adică Ion I.C. Brătianu.

Cercetările arheologice la Capidava au fost conduse de Grigore Florescu până în momentul morții sale, petrecute chiar pe șantierul arheologic de la Drobeta (Turnu Severin), în 19 iulie 1960. Reluate în 1965, acestea s-au desfășurat apoi neîntrerupt până în 2003, sub coordonarea fiului acestuia, Radu Florescu, el însuși un eminent istoric al antichității și arheolog, profesor de istoria artei, antropologie și muzeologie.

Din 2004, coordonarea științifică a colectivului de cercetare arheologică de la Capidava este deținută de conf. univ. dr. Ioan Carol Opriș de la Facultatea de Istorie a Universității din București, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei.
 
 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.


Citește și:

#Dobrogea145 Expoziție despre cetățile antice la Palatul Parlamentului. Cetatea Capidava (GALERIE FOTO)

#DobrogeaDigitală Capidava, cetatea cu ziduri înalte, care a păstrat „mireasma de antichitate”

ZIUA LIVE Conf. univ. dr Ioan Carol Opriș, coordonatorul ştiinţific al şantierului arheologic Capidava, ne dezvăluie de ce Capidava nu este o cetate oarecare

#Dobrogea143 - De la grecii din Milet la generația Millennials: Capidava -„Cetatea de la cotitură“, un obiectiv turistic, un sit deosebit și aproape un veac de cercetări arheologice (galerie foto+video)