ZIUA de Constanța, Info Sud-Est șiHeritage Constanta a organizat,în perioada 14-22 noiembrie 2023, la Palatul Parlamentului, iar în 23 noiembrie 2023 la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța,Expoziția „Dobrogea 145”, pentru a marca 145 de ani de la intrarea Dobrogei între granițele românești.
Expoziția cuprinde două secțiuni, referitoare la Palatul Reginei Maria din stațiunea Mamaia și la cetățile dobrogene, și prezentarea volumului „Dobrogea 145 - De la grecii din Milet la generația millennials”. 
 
De ce o expoziție despre cetățile din Dobrogea
Vasile Pârvan, părintele arheologiei românești, spunea despre Dobrogea că este asemenea unei cetăți ale cărei ziduri sunt malurile înalte ale Dunării și Mării, în timp ce șanțurile sale de apărare sunt chiar Dunărea și Marea. 
 
Nu poți vorbi despre istoria Dobrogei fără a spune Histria, Pompeiul Românesc, cel mai vechi oraș de pe teritoriul României de astăzi, întemeiat de către grecii din Milet în urmă cu peste 2600 de ani.  Nu te poți referi la antichitate fără a spune, fie și pe scurt, povestea Tomisului, prea-strălucita metropolă a Pontului Stâng, și ea colonie a Miletului, dar și măreață capitală a provinciei romane Scythia Minor.
Nici mândra Callatis nu poate lipsi, vechi oraș al războinicilor dorieni și casă, probabil, a unuia dintre cele mai vechi papirusuri descoperite vreodată în Europa. Când spui Dobrogea, spui Tropaeum Traiani/Adamclisi, complex arheologic extraordinar, cu cetatea sa romană, cu un muzeu inedit și mai ales cu al său Monument Triumfal, despre care Grigore Tocilescu spunea că este certificatul de naștere, în piatră, al poporului român.
 
 
Mărturiile milenare ale expoziției de față continuă cu impunătoarea Capidava, cetatea romană de la Cotitura Dunării.
Podoabele antice ale „cetății“ Dobrogea se regăsesc în număr mare și în județul Tulcea. Misterioasa Dinogeția veghează și acum bătrânul Istru, așteptând să țină piept hoardelor barbare.
Noviodunum păzește și astăzi vadul de trecere al Dunării, pe acolo pe unde Herodot spune că ar fi trecut în vechime armatele lui Darius cel Mare.  Halmyris-ul celor mai vechi martiri creștini, Argamum-  cetatea impresionantă de la Capul Doloșman și misterioasa (L)Ibida, cea mai vastă urbe din epoca romano-bizantină, toate trei vin și ele să întregească povestea unui ținut istro-pontic.
 
 

Astăzi prezentăm Cetatea Capidava.
 
Capidava este una dintre cetățile ridicate pe frontiera dunăreană (limes) de către împăratul Traian, la începutul secolului II d.Hr. În acord cu părerile lingviștilor, numele său, un toponim getic, s-ar putea traduce ca „cetatea de la cotitură“, pentru că aici Dunărea făcea un cot și exista un vad de trecere al fluviului.

Este posibil ca, până la venirea romanilor în zonă, aici să fi existat o fortificație getică neidentificată încă, poziția de o mare importanță strategică fiind însă ulterior valorificată prin puternicul castru roman.

Fortificația are forma unui patrulater cu laturile lungi de la NV spre SE - 105 m x 127 m, cu ziduri groase de peste 2 m și înalte de 5-6 m, și cu 9 turnuri, dreptunghiulare, în sfert de cerc și în formă de potcoavă. Accesul în cetate se făcea pe latura de Sud Est, printr-o poartă cu deschiderea de 2,50 metri. Mai exista, de asemenea, și o ieșire strategică, pe latura de Sud-Vest a unui turn ce dădea spre Dunăre.

Încă de la început, cetatea a fost prevăzută cu o instalație portuară proprie. Aceasta cuprindea un cheu jos (la apă), dar și magazii și alte anexe, amplasate  pe terasa imediat superioară. Acest cheu simplu, paralel cursului Dunării, reprezenta de fapt principala dotare a unei stații a flotei militare dunărene (Classis Flavia Moesica), care își avea principala bază la Noviodunum (Isaccea). Micul port de la Capidava avea și un scop comercial, iar aici funcționa chiar și o stație de vamă.

Legătura între port și cetate, care trebuie să se fi făcut pe o poartă specială, situată pe flancul dinspre Dunăre, este astăzi ireparabil distrusă. Acest fapt s-a petrecut relativ recent, la începutul sec. XX, atunci când partea de Vest a cetății a dispărut, fiind literalmente aruncată în aer, odată cu exploatarea industrială a masivului de calcar pe care fusese așezată fortificația.

Fortificație militară impozantă și în același timp un oraș-port cu o bogată și înfloritoare activitate economică, cetatea Capidava a dăinuit neîntrerupt aproape jumătate de mileniu, până la începutul secolului al VII-lea, când, în urma distrugerilor succesive provocate de atacurile migratoare a fost, în cele din urmă, abandonată.

Toate fotografiile aeriene care ilustrează acest articol au fost puse la dispoziția cotidianului ZIUA de Constanța de către Florin Rotaru.
 
Despre Florin Rotaru

Florin Rotaru s-an ăscut la Medgidia în anul 1976.
Este absolvent al Facultății de Inginerie Mecanică, Industrială și Maritimă - licență (șef de promoție, 2015) șimasterat (2017) și al Facultății de Matematică-Fizică (1999), Universitatea „Ovidius” din Constanța.
Este pasionat de natură, fotografie și istorie, cu un interes deosebit în explorarea cetăților ale căror ruineîncămaiexistăpeteritoriul Dobrogei. Mânat de dorința de a puteaadmirasiturilearheologice de la înălțime, înintegralitateașimărețialor, darși de a ajunge la unelemaipuținaccesibile de la sol, s-a inițiatșiînfotografiaaeriană.

Citește și:  

#sărbătoreșteDobrogea