#Citește „Arta iubirii“ Publius Ovidius Naso - poezia iubirii

Ovidius a fost un poet roman care, în versurile sale, a tratat iubirea ca pe o artă. Prin această sensibilitate cu totul nouă, poezia lui reprezintă nu atât punctul de întâlnire, cât mai ales cel de despărțire a noii literaturi imperiale de cea din epoca precedentă; ea este expresia completă și cea mai bogată a unei perioade de tranziție.
 
Dacă odată cu epoca lui August se încheie marea literatură greco-romană și începe literatura „europeană“, atunci caracterizarea de „poet între două lumi“ care i s-a dat nu demult lui Ovidiu este îndreptățită numai în sensul că el este ultimul poet al Antichității, dar, în același timp, și primul dintr-o eră nouă, care îmbrățișează nu numai așa-zisa „epocă de argint“ a literaturii latine, ci întreaga noastră civilizație.
 
(Nicolae Lascu, „Ovidiu“, 1973, pag. 112-113)
  
ARTA IUBIRII
CARTEA I
SFATURI CĂTRE TINERI PENTRU GĂSIREA UNEI IUBITE
Locuri de preumblare la Roma
 
Cînd sub al Leului semn intră Phoebus, 
la umbra arcadei
Ce-a ridicat-o Pompei, pașii agale să-ți porți;
Sau pe sub bolta de marmură albă de fiu înălțată

Cu-mpodobirile noi ce adăugă mama lui.
Nu ocoli nici porticul cu vechi povestiri zugrăvite:
Este al Liviei dar, numele ei l-a păstrat.
Pe Danaide-ai să vezi cum stau gata pe veri 
să-și omoare,
Și pe-al lor tată-ndîrjit, spada din teacă Trăgînd.
Nu uita să prăznuiești pe Venera plîngînd pe Adonis,
Nici ziua-a șaptea ce-o țin cei ce-s din neamul iudeu.
Du-te la templul zeiței, a Nilului fiică, din Memfis.

Multe-ar putea împlini, ea fu iubită de Zeus.
Dar și prin for (cine-ar crede?) Amor pe furiș se strecoară
Și într-acel vălmășag patimi ades a aprins.
Lîngă fîntînă-apiană cu apele ei țîșnitoare,
Unde-i în marmură, alb, templul Venerei zidit,
Mînuitorul de legi s-a lăsat prins ades de iubire:
Vajnicul apărător nu s-a putut apăra;
Nu-și mai găsește acolo cuvintele cel ce vorbește,
Pricina nouă, a lui, are acum de-apărat.
Rîde Venera de dînsul din învecinatul său templu
Că, din patron, a ajuns astăzi, sărmanul, client.
 
(„Ovidiu. Cele mai frumoase poezii“, Editura Albatros, 1969, pag. 59-60)
  

Citește și:  

#Citeşte „Găteala femeilor în trecut şi astăzi“!: 
Publius Ovidius Naso - „Dresuri pentru faţă“

#Citeşte „Sfaturi către tinere“: 
Publius Ovidius Naso

#Citește „Femei legendare“!: 
Publius Ovidius Naso - „Penelope către Ulise“

#Citeşte „Dragostea Corinei“!: 
Publius Ovidius Naso - poezia erotică

#Citește „Tristele“!: 
Publius Ovidius Naso - poezie din exil

#Citeşte „Scrisori din Pont“!: 
Poetul Ovidius, brand al orașului, între adevăruri și legende (galerie foto)