#Citește „Tristele“! Publius Ovidius Naso - poezie din exil

În exil, prin poezia „Tristele“, Ovidius descrie autobiografia și călătoria sa pe mare. Poetul mărturisește că deseori ieșea pe poarta cetății Tomis și făcea lungi plimbări la marginea mării, unde privea valurile veșnic înspumate. Privirile gânditoare, pierdute ale poetului întârziau îndelung pe întinsul mării nesfârșite. N-ar fi putut spune însă că-i plăcea marea - puternică, tiranică, rea - care-i fusese drum în exil.
 
De asemenea, poetului îi plăcea să se amestece printre pescari, să stea de vorbă cu ei, să-i întrebe despre tainele meseriei lor, despre feluritele soiuri de pește.
 
(Titus Cergău, „Insula lui Ovidiu“, Editura Sport-Turism, 1979)

TRISTELE 

Aici nu-i belșug de cărți care să mă atragă și din care să-mi hrănesc
Mintea; în locul cărților răsună arcul și armele
Nu-i nimeni ale cărui urechi ar putea să-mi înțeleagă poeziile,
Daca i le-aș citi.
Nici n-am un loc potrivit unde să mă retrag. Paznicii de la zid
Și poarta închisă depărtează pe dușmănoșii geți.
Adesea întreb despre vreo vorbă, de un nume sau loc,
Dar nu-i nimeni care să mă poată lămuri.
Când încerc să spun ceva, deseori îmi lipsesc cuvintele;
mi-e rușine s-o mărturisesc – m-am dezvățat să vorbesc.
În jurul meu glăsuiesc aproape numai guri tracice și scitice.

Îmi pare că aș putea scrie în versuri getice.
Crede-mă, mi-e teamă că s-au strecurat printre cele latinești
Și că în scrierile mele vei citi cuvinte pontice.
………………………………………………………………………………………
Surgiunindu-mă, mi-ai poruncit să văd regiunile Pontului
Și să despic cu nava marea scitică.
Supunându-mă poruncii am venit pe țărmurile urâte ale Euxinului.
Ținutul acesta se află sub polul cel înghețat.
Nu mă chinuiește atât clima mereu friguroasă

Și pământul veșnic ars din pricina gerului alb,
Nici faptul că barbarii nu cunosc limba latină,
Iar limba greacă a fost învinsă de limba getică,
Dar mă îngrozește faptul că sunt amenințat din toate părțile
De Marte, care se află foarte aproape de mine,
Iar zidul mic cu greu ne poate apăra de dușman.
Ce-aș putea face mai bun eu, care sunt părăsit aici pe țărmuri singuratice?
Ce leac să încerc pentru a-mi ușura necazurile?
Dacă privesc acest loc, el îmi apare neprietenos și nicăieri,
În toată lumea, nu poate fi altul mai trist.
Dacă privesc oamenii, căci abia sunt vrednici de acest nume,
Văd la ei mult mai multă cumplită sălbăticie decât la lupi.

Citește și:
 

Citește și:  

#Citeşte „Găteala femeilor în trecut şi astăzi“!:
Publius Ovidius Naso - „Dresuri pentru faţă“

#Citeşte „Sfaturi către tinere“:
Publius Ovidius Naso

#Citește „Femei legendare“!:
Publius Ovidius Naso - „Penelope către Ulise“

#Citeşte „Dragostea Corinei“!:
Publius Ovidius Naso - poezia erotică

#Citește „Arta iubirii“:
Publius Ovidius Naso - poezia iubirii

#Citeşte „Scrisori din Pont“!:
Poetul Ovidius, brand al orașului, între adevăruri și legende (galerie foto)