In memoriam Ion Ionescu-Bizet, unul dintre inginerii care au pus umărul la construcția Podului de la Cernavodă

 
Ion Ionescu-Bizet s-a născut în anul 1870, pe 4 decembrie, în comuna Creața-Leșile, județul Ilfov.
 
A fost recunoscut pentru înființarea publicației „Gazeta Matematică”, pentru construirea de poduri metalice, fiind unul dintre ctitorii învățământului ingineresc din România.
 
El a făcut parte din echipa de tineri ingineri care au lucrat sub comanda lui Anghel Saligny la realizarea Podului din Cernavodă. Numele lor sunt: Ioan Baiulescu, Romulus Baiulescu, Alexandru Davidescu, Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu, Petru A. Zahariade, Ștefan Gheorghiu, Camil Brânză și Ion Pâslă.
 
Revenind la Ion Ionescu-Bizet, soarta l-a pus la grea încercare în copilărie, luându-i ambii părinți. După terminarea școlii elementare din București, a devenit bursier la Școala Comercială. În paralel, era contabil la mici firme, muncind pentru a-și întreține frații.
 
În anul 1889, el a dat examen de admitere la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, reușind să intre de pe primul loc.
 
Peste cinci ani a obținut diploma de inginer, iar după scurtă vreme, a fost numit inginer asistent la Direcția Generală a Căilor Ferate și admis ca membru în Corpul Tehnic.
 
Stagiul de inginer şi l-a început la linia ferată Feteşti-Cernavodă, participând la construcţia podului de la Cernavodă. Angajat fiind la Serviciul de Poduri a Căilor Ferate Române, timp îndelungat a proiectat şi construit poduri, între care cel de peste Borcea, a podului combinat - şosea şi cale ferată - din Bazinul Ramadan de la Giurgiu, unde a realizat chesoane de beton cu aer comprimat. De asemenea, a participat şi la recepţia podurilor metalice construite în străinătate, fiind, în acelaşi timp, şi director, din 1910, al Serviciului de Poduri metalice al CFR.
 

Una dintre realizările sale cele mai importate în această perioadă a fost întocmirea, sub coordonarea sa, a Hărţii hidrografice a Dunării, atât de necesară navigaţiei şi lucrărilor de ameliorare în lunca Dunării, şi a elaborat un studiu privind devierea Siretului spre Prut, în vederea construcţiei unei hidrocentrale şi a transformării Prutului într-un canal navigabil între Iaşi şi Galaţi.
 
Sub conducerea sa, au fost reparate toate podurile avariate în Primul Război Mondial. Este primul care a proiectat în România chesoane cu aer comprimat în beton armat.
 
În calitate de profesor-inginer la Şcoala Naţională de poduri şi şosele (1902-1938), introduce, în 1903, în programa cursurilor, proiecte de beton armat. În 1907, Ion Ionescu publică studii despre plăci de beton armat.
 
Ion Ionescu este unul dintre întemeietorii revistei „Gazeta matematică”. Ca recunoaştere a meritelor sale în acest domeniu, a fost ales, în 1909, preşedinte al Secţiei Matematice din Societatea Română de Ştiinţe, iar în 1914, membru al Societăţii de Matematică din Anglia. În anul 1919 a devenit membru corespondent al Academiei Române.
 
Activitatea sa publicistică este impresionată: peste 200 de articole în domeniul matematicii, tehnicii, istoriei ştiinţei etc. Cele mai importante lucrări sunt: Beton armat (1915, 1928) - în care sunt expuse, pentru prima dată în România, modele de calcul moderne pentru construcţiile de beton armat - şi Cursul de poduri, care a stat la baza pregătirii viitorilor ingineri de la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele.

 
Ion Ionescu-Bizet s-a stins din viață pe 17 septembrie 1946, în București.
 
Citește și:
Tinerii ingineri din echipa lui Anghel Saligny, constructori ai podului de la Cernavoda