„Miturile cetăţii“ - despre trecut, cu gândul la prezent şi viitor, alături de Ileana Ploscaru şi Alexander Hausvater „Actorul nu este un poştaş. El nu informează. Google-ul informează“ (galerie foto)

Cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru „Miturile cetăţii“ a ridicat luni cortina, deschiderea propriu-zisă a evenimentului, cu spectacolul Teatrului de Stat Constanţa (TSC) „Eutopia“, după Aristofan, în regia lui Yannis Margaritis, fiind prefaţată de o surpriză - muzică de fanfară - şi o lansare de carte în centrul căreia s-a aflat actriţa Ileana Ploscaru. 
 
Lansarea volumului „Teatru, teatru şi iar teatru...“, de Constantin Paraschivescu şi Irina Zlotea, dedicat Ilenei Ploscaru, a fost prefaţată, în sala TSC, de cuvântul rostit de coordonatorul seriei „Galeria teatrului românesc“ şi preşedinta Fundaţiei „Camil Petrescu“, Florica Ichim: „Unul dintre scopurile Fundaţiei «Camil Petrescu» este să facă o plecăciune, printr-o sumedenie de cărţi, valorii în ţara noastră. În condiţiile în care nepăsarea faţă de valori e foarte gravă, dacă nu contagioasă, sper să nu ne molipsim şi o să ne salvăm fiinţa având grijile pe care le avem în preajmă, de cele pe care le-am avut şi ne-au format pe noi“.
 
Cuvinte de mulţumire i-a adresat Ilenei Ploscaru şi tânăra coautoare a volumului, Irina Zlotea. „Când începi să reconstitui întreaga muncă a unui actor, îţi dai seama că singurul lucru care rămâne din emoţia pe care o trăieşti în sală este ceea ce scrie cronicarul, de fapt, iar pentru acest lucru vă mulţumesc“, a spus aceasta.
 
În stilul său bine-cunoscut de pe scenă, îndrăgita actriţa Ileana Ploscaru, cetăţean de onoare al Constanţei, a spus: „Ţin să mulţumesc publicului pentru care am jucat, mi-a dat şi ne dă aripi în fiecare seară, să fim mai buni, mai sinceri şi tot mai calzi (...). Eu încă mai visez ca să se pună în scenă un spectacol în care să joc şi care să se cheme «Mamouret». E un rol pentru vârsta mea şi aştept cu nerăbdare (n.r. - pe 31 ianuarie a împlinit 86 de ani)“.
 
Cartea „Teatru, teatru şi iar teatru...“, editată de Fundaţia „Camil Petrescu“, ca supliment al revistei „Teatrul azi“, reuneşte, sub formă de interviuri, amintiri ale Ilenei Ploscaru, amintiri despre Ileana Ploscaru, dar şi teatrografie.
 
După lansarea de carte, publicul, separat în două, „doamnele şi domnişoarele, la dreapta, iar domnii şi domnişorii, la stânga“, conform indicaţiilor... regizorale, a văzut „Eutopia“, un spectacol altfel, antrenant, viu, colorat, care „urlă“ adevăruri despre viaţă, vechi de când lumea, care pe unii îi fac să roşească. Apoi, la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Căluţul de mare“, una dintre cele şase scene ale festivalului, publicul a urmărit „Oedipus - cei care vor să vadă“, după Sofocle, regizat de Zina Choi, producţie a Companiei de Teatru Nolddang, Seul, Coreea de Sud.

Despre teatru şi actori, electrizant 

Cea de-a doua zi a Festivalului „Miturile cetăţii“ s-a deschis, în aula „Adrian Rădulescu“ a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, cu o conferinţă electrizantă şi incitantă - „Contraste şi contradicţii în jocul actorului de azi“ şi un ton... revoluţionar şi pentru public, şi pentru actor, susţinută de nonconformistul regizor Alexander Hausvater. Urmată de lansarea cărţii autobiografice „Ce dacă“, apărută, în 2017, la editura bucureşteană Integral.
 
„Şcolile de teatru, teatrele şi însuşi actorul nu s-au pregătit pentru actoria secolului XXI, care este şi trebuie să fie bazată pe o revoltă totală împotriva a ceea ce s-a întâmplat înainte. Lipsa de obrăznicie a tineretului în teatru, lipsa de o stare de revoltă, respectul pentru bătrâni ca mine fac ca noul actor să fie actor doar pe jumătate. De ce actorul, care este cel care trebuie să agite o societate, nu face asta? De ce actorul, în lumea întreagă, se mulţumeşte cu un public care aplaudă, ca şi cum ce face el este o consumaţie, şi nu o creaţie artistică?!“, a spus Hausvater.
 
El a imputat actorului din zilele noastre lipsa de creativitate şi de asumare, dar şi faptul că joacă doar un rol, fără a-şi arăta personalitatea, fără a crede în personaj, fără a-şi asuma riscuri, fără a căuta noi şi noi mijloace de exprimare.

 
„Fără efort, fără risc, fără determinarea de a vorbi mai mult decât textul, teatrul nu poate să existe. Teatrul a devenit o formă informativă. Actorul nu este un poştaş. El nu informează. Mobilele informează, Google-ul informează. Actorul trebuie să faciliteze transcenderea dintr-o lume în alta. Nu o lume pe care o cunoaşte, ci o lume pe care nu am mai văzut-o, un vis, o lume alternativă“, a spus Hausvater.

„Publicul nu mai poate fi tratat ca şi cum ar fi un imbecil, cu aceleaşi texte, cu aceleaşi gânduri, cu aceeaşi mimică“ 

„Textul este primul obstacol pentru un actor“, consideră celebrul regizor, convins fiind că un actor nu trebuie să fie acelaşi de la un spectacol la altul, ci trebuie să revină pe scenă modificat, îmbogăţit de timpul scurs de la o reprezentaţie la alta.
„Publicul nu mai poate fi tratat ca şi cum ar fi un imbecil, cu aceleaşi texte, cu aceleaşi gânduri, cu aceeaşi mimică. Din această cauză, teatrul a pierdut mult din publicul tânăr. Mă refer la toată lumea. E mult mai grav în America, în Canada, unde teatrul este comercial, şi nu se văd în public persoane sub 50 de ani“, a subliniat regizorul.
Comparaţia cu alte ţări nu s-a oprit aici, însă în defavoarea actorului român, pentru care pregătirea unui rol se face exclusiv în sala de repetiţii, este bine delimitată, în comparaţie cu alte ţări, unde actorii repetă chiar şi noaptea, în stradă.

 „Dacă aş da actorului englez, francez, canadian jumătate din indicaţiile pe care le dau actorului român, m-ar arunca printr-o fereastră închisă“ 

„Un rol nu poate fi creat în sala de repetiţii. 99% din lucrul actorului de astăzi e doar sala de repetiţii. El nu-şi face datoria, ştim de ce, dar nu mă interesează, pentru că am lucrat cu actori care s-au sacrificat, durerea lor a fost teribilă, aşa că atunci când aud iar de bani sau de lucruri de felul acesta, spun: «Nu te face actor!» Pentru că a accepta aceste scuze înseamnă să nu admir efortul pe care l-am văzut făcut de actori în alte părţi, dar şi aici“, a punctat Alexander Hausvater.
 
În opinia celebrului regizor, actorul trebuie să fie un extraordinar povestitor, chiar şi atunci când „vorbeşte“ despre lucruri banale, amintind de celebrele poveşti ale Şeherezadei, dar şi de Soljeniţîn, care îi spunea că în gulag cea mai importantă persoană era cel care povestea.
 
„Dacă aş da actorului englez, francez, canadian jumătate din indicaţiile pe care le dau actorului român, m-ar arunca printr-o fereastră închisă. Pentru că el vrea doar o indicaţie: de aici, acolo. Nu vrea să ştie de ce. De ce face parte din creativitatea lui, nu a mea“, a mai spus Hausvater.

„Dacă trăiţi într-o ţară în care se înjură peste tot, dacă trăiţi în vulgaritate, teatrul e responsabil să vi-o arunce înapoi în faţă“ 

Referitor la vulgaritatea manifestată în limbaj, pe scenă, regizorul a spus: „Eu am plecat din România când eram copil. Când m-am întors prima dată să fac un spectacol, pentru patru săptămâni, nu ştiam prea bine româneşte şi eram şocat de înjurăturile româneşti. În momentul de faţă, mă şochează înjurătura în sine, răutatea în privire. Nu există nici în Israel, nici în Germania aşa ceva. Dacă trăiţi într-o ţară în care se înjură peste tot, dacă trăiţi în vulgaritate, teatrul e responsabil să vi-o arunce înapoi în faţă“. 

„Pentru mine, lecţia de teatru de astăzi seamănă cu repetiţiile lui Sergiu Celibidache“ 

„Pentru mine, aceste vorbiri despre teatru sunt nişte lecţii uluitoare. Pentru mine, lecţia de teatru de astăzi seamănă cu repetiţiile lui Sergiu Celibidache, care erau mai importante decât spectacolele. Atunci învăţai mai mult despre muzică decât în sala de concert“, a spus editorul Costel Postolache, fondatorul editurii Integral, înainte de a prezenta cartea lui Alexander Hausvater, despre care a vorbit şi selecţionerul Festivalului „Miturile cetăţii“, Doru Mareş.
 

„Este literatură memorialistică, dar şi o carte de poeme în proză, în acelaşi timp“, a spus Mareş despre carte, recomandând a se citi aşa cum se ia un medicament, la anumite intervale de timp.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanţa
 
Citeşte şi: 
 
Începe Festivalul „Miturile cetăţii“. Nouă seri de teatru şi şase scene, plus lansări de carte şi colocvii
  
Pe scena Constanţei. „Eutopia“, un spectacol-eveniment care „strigă“ adevăruri despre viaţă, vechi de când lumea (galerie foto)
  
Festivalul internaţional de teatru „Miturile cetăţii“, la Constanţa. Tradiţia spectacolelor inspirate din mitologie reînvie la malul mării (galerie foto)