Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Născut la Constanța Vasile Cojocaru și cele peste trei decenii de emanare a talentului actoricesc la Teatrul de Stat
Născut la Constanța: Vasile Cojocaru și cele peste trei decenii de emanare a talentului actoricesc la Teatrul
16 Jan, 2024 17:00
ZIUA de Constanta
1746
Marime text
1746
Marime text
- Imediat după absolvirea IATC, Vasile Cojocaru s-a întors în Constanța și a fost cooptat în echipa de actori a Teatrului Dramatic, denumirea de atunci a Teatrului de Stat
- Cariera sa pe scena pontică se întinde pe o perioadă de 35 de ani (1974 – 2009), timp în care a jucat în o sumedenie de roluri
Actorul Vasile Cojocaru s-a născut la Constanța, în familia lui Gheorghe și Florica Cojocaru, în ziua de 17 ianuarie 1950.
El a absolvit în orașul natal Liceul „Mircea cel Bătrân”, în anul 1970. Pe urmă, a plecat la București și a studiat timp de patru ani la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
Imediat după absolvirea IATC, Vasile Cojocaru s-a întors în Constanța și a fost cooptat în echipa de actori a Teatrului Dramatic, denumirea de atunci a Teatrului de Stat.
Cariera sa pe scena pontică se întinde pe o perioadă de 35 de ani (1974 – 2009), timp în care a jucat în o sumedenie de roluri. El a și condus instituția de cultură între anii 1990 – 1992.
Redăm o parte din spectacolele în care a jucat și rolurile interpretate: Reverendul Parris („Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller); Nae Grimea („D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale); Belpiros („Adunarea femeilor” de Aristofan); Periandru („Melissa” de N. Kazantzakis); Ion („Năpasta” de I.L. Caragiale); Domnul X („Operă pentru viitorii dictatori” de Andonis Doriades); Efrim („A înnebunit lumea” de Sukșin); Richard Willey („Hotel” de Ray Coony); Diomed („Pentesileea” de Mioara ți Adam Cremene); Papkin („Răzbunarea” de Al. Fredro); Jevakin („Căsătoria” de N.V. Gogol); Abel („Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă” de Horia Lovinescu); Berenger („Rinocerii” de Eugen Ionesco); Garbus („Ghebosul” de S. Mrozek); Tartaglia („Regele cerb” de C. Gorz); Boiangiu („Trăsura la scară” de Mihai Ispirescu); Marcu („Acești îngeri triști” de D.R. Popescu); Lukașin („Revelion la baia de aburi” de E. Braghinskin și E. Reazonov); Andrei („Passacaglia” de Titus Popovici); Leonard Brazil („Cum se numeau cei patru Beatles” de S. Poliakoff); Galus („Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri); Val Xavier („Omul în piele de șarpe” de Tennessee Williams); Vasea („Cercul pătrat” de Valentin Kataev) etc.
Amintim și de rolurile în filmele de televiziune pe care le-a avut: Coana Efimița („Conul Leonida față cu reacțiunea” de I.L. Caragiale); Gheorghe („Furtuna în Pacific”); Ion („Un echipaj pentru Singapore”); C.A. Rosetti („La răscrucea marilor furtuni”).
Vasile Cojocaru a primit următoarele premii și distincții: premiul de interpretare pentru cel mai bun rol masculin (Lukașin) în cadrul Festivalului „Despre arta comediei”, Galați, 1985; premiul pentru cel mai bun rol secundar (Papkin) în cadrul festivalului „Despre arta comediei”, Galați, 1981; diplomă de excelență acordată de Teatrul Național Constanța, 2004; diplomă de onoare acordată de Teatrul „Ovidius” și Primăria Municipiului Constanța, 2001, pentru merite deosebite în slujba scenei constănțene.
Redăm un fragment din cartea „Dulcea povară”, în care autorul Jean Badea îl evocă pe regretatul actor:
El a absolvit în orașul natal Liceul „Mircea cel Bătrân”, în anul 1970. Pe urmă, a plecat la București și a studiat timp de patru ani la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
Imediat după absolvirea IATC, Vasile Cojocaru s-a întors în Constanța și a fost cooptat în echipa de actori a Teatrului Dramatic, denumirea de atunci a Teatrului de Stat.
Cariera sa pe scena pontică se întinde pe o perioadă de 35 de ani (1974 – 2009), timp în care a jucat în o sumedenie de roluri. El a și condus instituția de cultură între anii 1990 – 1992.
Redăm o parte din spectacolele în care a jucat și rolurile interpretate: Reverendul Parris („Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller); Nae Grimea („D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale); Belpiros („Adunarea femeilor” de Aristofan); Periandru („Melissa” de N. Kazantzakis); Ion („Năpasta” de I.L. Caragiale); Domnul X („Operă pentru viitorii dictatori” de Andonis Doriades); Efrim („A înnebunit lumea” de Sukșin); Richard Willey („Hotel” de Ray Coony); Diomed („Pentesileea” de Mioara ți Adam Cremene); Papkin („Răzbunarea” de Al. Fredro); Jevakin („Căsătoria” de N.V. Gogol); Abel („Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă” de Horia Lovinescu); Berenger („Rinocerii” de Eugen Ionesco); Garbus („Ghebosul” de S. Mrozek); Tartaglia („Regele cerb” de C. Gorz); Boiangiu („Trăsura la scară” de Mihai Ispirescu); Marcu („Acești îngeri triști” de D.R. Popescu); Lukașin („Revelion la baia de aburi” de E. Braghinskin și E. Reazonov); Andrei („Passacaglia” de Titus Popovici); Leonard Brazil („Cum se numeau cei patru Beatles” de S. Poliakoff); Galus („Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri); Val Xavier („Omul în piele de șarpe” de Tennessee Williams); Vasea („Cercul pătrat” de Valentin Kataev) etc.
Amintim și de rolurile în filmele de televiziune pe care le-a avut: Coana Efimița („Conul Leonida față cu reacțiunea” de I.L. Caragiale); Gheorghe („Furtuna în Pacific”); Ion („Un echipaj pentru Singapore”); C.A. Rosetti („La răscrucea marilor furtuni”).
Vasile Cojocaru a primit următoarele premii și distincții: premiul de interpretare pentru cel mai bun rol masculin (Lukașin) în cadrul Festivalului „Despre arta comediei”, Galați, 1985; premiul pentru cel mai bun rol secundar (Papkin) în cadrul festivalului „Despre arta comediei”, Galați, 1981; diplomă de excelență acordată de Teatrul Național Constanța, 2004; diplomă de onoare acordată de Teatrul „Ovidius” și Primăria Municipiului Constanța, 2001, pentru merite deosebite în slujba scenei constănțene.
Redăm un fragment din cartea „Dulcea povară”, în care autorul Jean Badea îl evocă pe regretatul actor:
„Vasile Cojocaru avea și alte preocupări, era poet, membru al Uniunii Scriitorilor, autor al unor cărți de versuri, cu precădere pentru copii, al mai multor scenarii, dramatizări, adaptări scenice. A fost atras și de regia artistică, precum și de dăscălie – și-a dat doctoratul și a devenit conferențiar la Facultatea de Arte a Universității „Ovidius”. Dar profesiunea sa de căpătâi rămânea actoria, chiar dacă a «cochetat» în două rânduri cu fotoliul directorial, fără să-și ducă vreodată mandatul până la capăt. A preferat să demisioneze decât să accepte umilința managerului nevoit să stea cu mâna întinsă la diferite uși din Primărie.
În forul său interior, Ică era probabil nemulțumit de ceea ce realizase până la un prag al vieții. Ratase, la diferite vârste artistice, șansa de a-i fi interpretat pe Romeo, pe Tipătescu sau Cațavencu, pe Hamlet say Cyrano.
Mi-aș fi dorit să rămână acolo unde îi era locul, în «căruța cu paiațe», dar se vede că s-a lehămetisit de microbul scenei și s-a refugiat exclusiv în spațiul universitar. Era pasionat de calvarul creației artistice cu studenții săi, care îl venerau ca pe un eminent meșter”.
În februarie 2023, personalitatea a fost comemorată prin lansarea volumului „Lumile lui Zagreus. De la drama sacră la reprezentația teatrală”, găzduit de Universitatea „Ovidius” Constanța.
„Am scris acest volum pentru a salva memoria actorului”, a declarat Adriana Cîteia.
Vasile Cojocaru a trecut în neființă pe 20 ianuarie 2010, la doar trei zile după ce împlinise 50 de ani.
Citește și:
LIVE VIDEO-TEXT Volum despre memoria actorului Vasile Cojocaru, lansat la Universitatea „Ovidius” Constanța, în Sala Senatului (FOTO)
73 de ani de la nașterea actorului, regizorului și scriitorului constănțean Vasile Cojocaru
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
