Personalități Constanța Constantin Novac, cel mai longeviv redactor-șef al revistei „Tomis”

 
Constantin Novac, cel mai longeviv redactor-șef al revistei „Tomis”, a venit pe lume la data de 15 august 1937.
 
S-a născut la Constanța, oraș unde a făcut școala elementară (1944 – 1948), gimnaziul (1948 – 1951) și Liceul „Mircea cel Bătrân” (1951 – 1955).
 
A continuat să studieze la malul mării și Școala Tehnică de Marină, apoi s-a înscris la Facultatea de Filologie din cadrul Universității București, pe care a început-o în 1957 și a terminat-o în 1962.
 
După acești cinci ani în Capitală, Constantin Novac se întorcea acasă, la Constanța, unde lua în primire postul de asistent universitar la Institutul Pedagogic. După patru ani petrecuți acolo, Constantin Novac a plecat, în 1966, la nou-înființata revistă „Tomis”.
 
Practic, cariera constănțeanului se confundă cu publicația de la Pontul Euxin. El a fost redactor în perioada 1966 – 1971, iar apoi redactor-șef între 1971 și 1972. Și-a întrerupt activitatea acolo între 1972 și 1975, când a plecat la ONT Litoral, unde a fost redactor de publicitate. În 1975 a avut loc revenirea la „Tomis”. Până în 1980 a fost redactor, urmând ca până în 2016, când a plecat dintre noi, să conducă revista.
 
Constantin Novac a debutat publicistic în anul 1963, la revista „Tribuna”.
 
Pe lângă munca la „Tomis”, el a mai colaborat cu: „Vatra”, „România Literară”, „Contemporanul”, „Scînteia Tineretului”, „Argeș”, „Viața militară”, „Orizont”, „România pitorească”, „Luceafărul”, „Porto Franco”, „Ex Ponto”.
 
Prozatorul avea afinitate și pentru lumea filmului. El a scris scenariul pentru filmele „La porțile țării” (documentar artistic), „Furtună în Pacific” (lungmetraj artistic) și „Puterea calorică a lemnului de palisandru”.
 
În anul 1970 a debutat editorial cu volumul de nuvele „Cheltuieli de reprezentare” (București, Editura „Albatros”, 1970). Ulterior, a mai publicat: „Adio, Robert” (București, Editura „Eminescu”, 1974); „Separația bunurilor” (București ,Editura Eminescu, 1975); „Cocorul de pază” (București, Editura Eminescu, 1976); „Fericit cel care, ca Ulise” (București, Editura Eminescu, 1979); „Vară nebună cu bărci albastre” (București, Editura Eminescu, 1983); „Oameni, furtuni, vapoare” (București, Editura Albatros, 1984); „Plutind avan pe marea cea adâncă” (București, Editura Eminescu, 1987); „Punctul mort” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 1996); „Povestiri arogante. Întâmplări pe Siutghiol” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2002).
 
Despre afilierile pe care le-a avut Constantin Novac, menționăm că în anul 1977 s-a înscris în Uniunea Scriitorilor, iar din 1995 a fost secretar executiv pentru filiala Dobrogea.
 
Din partea filialei, dar și al revistei „Tomis”, Constantin Novac a primit premiul pentru roman (1996).
 
Prozatorul a decedat la 79 de ani, la Constanța, pe 30 septembrie 2016.
 
În toamna anului următor, cotidianul ZIUA de Constanța i-a acordat, post-mortem, distincția Meritul Dobrogean, pentru contribuția la promovarea Dobrogei pe plan național și internațional.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV; usr-dobrogea.ro
 
Citește și:
84 de ani de la nașterea marelui prozator, scenarist și publicist Constantin Novac