Povestea ctitoririi Mănăstirea Dintr-un Lemn, la opt decenii de la consacrarea ca lăcaș al aviatorilor și marinarilor

Monument istoric de peste 300 de ani, Mănăstirea Dintr-un Lemn este situată la aproximativ 25 de kilometri sud de municipiul Râmnicu Vâlcea și la 12 kilometri nord de Băbeni, pe valea Otașaului, în comuna Frâncești . Nu se știe sigur dacă biserica s-a născut din visul unui cioban sau după minunea trăită de un călugăr.

Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Țările Românești între anii 1653-1658. El susține că un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular, moment în care ar fi auzit o voce ce l-ar fi îndemnat să zidească o mănăstire din trunchiul acelui copac. 

Potrivit unei vechi tradiții locale, ar fi luat ființă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar (se spune că inclusiv cuiele sunt din lemn). În baza acestei tradiții așezarea monahală de aici poartă numele Dintr-un Lemn. 

Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană pictată pe ambele fețe, ce se păstrează și azi în biserica de piatră a mănăstirii, cu multă venerație fiind considerată făcătoare de minuni și cel mai de preț obiect istoric și de artă de aici. Înaltă de 1,50 m, lată de 1,10 m, această icoană a suscitat interesul multor istorici și oameni de artă. 

 

 

La finele lunii trecute, la Mănăstirea Dintr-un lemn – lăcaș dedicat aviatorilor și marinarilor în urmă cu 80 de ani la inițiativa generalului Paul Teodorescu (28 iunie 1888, Bacău – 17 ianuarie 1981, îngropat la Mănăstirea Dintr-un Lemn, membru corespondent al Academiei Române), a avut loc o serie de manifestări a căror temă de bază a fost conlucrarea Bisericii cu Armata României. 

 

În urmă cu opt decenii, în vara lui 1938, generalul Paul Teodorescu, în calitate de ministru al Aerului și Marinei, este rugat, de Regina Maria să meargă la Mănăstirea Dintr-un Lemn, pentru a vedea situația lăcașului. Regina fusese acolo după primul Război Mondial, prin 1920, împreună cu Regele, prilej cu care au cunoscut-o pe Stareța Paisia Vasilescu, o femeie călugărită în urma decesului soțului, care cunoștea limba franceză și avea o cultură și o educație deosebite. 

La vremea respectivă, monumentele mănăstirii, respectiv Palatul Brâncovenesc, chiliile vechi erau neîntreținute de mai mult timp, cu fisuri în zidurile ce aveau proptele. Considerat un om extren de eficient, care oferea și soluții problemelor constatate, Paul Teodorescu a implicat Ministerul Aviației și Marinei și Regimentul 30 Garda Mihai Viteazu, aducând meseriași, forță de muncă formată din militari și bani de la minister, cărora li s-au adăugat sponsorizări (el însuși donând o sumă de bani) și cu implicarea comunității sătești. „Chiar generalul avea să definească noua față a mănăstirii ca fiind un program de reînnoire. Și în 1939, de comun acord cu Stareța Paisia Vasilescu și ierarhul care era atunci, au făcut demersuri la Guvernul României, prin Ministerul Cultelor, să se aprobe ca această mănăstire să devină lăcaș de rugăciune și închinăciune pentru aviatori și marinari. Evident, s-a căutat și o cale legală de a fi sprijinităfinanciar”, povestește prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, istoric constănțean legat sufletește de acest loc încă din 2008.

Crucea Râmnicului pentru universitarul Valentin Ciorbea

După 1990, lucrurile aveau să se schimbe, în bine, la Mănăstirea Dintr-un Lemn poposind reprezentanți ai Marinei și Aviației. „În cartea de aur a mănăstirii am găsit consemnările tuturor șefilor categoriilor de forță. Au fost ridicate două monumente: unul în cinstea eroilor Aviației și unul în cinstea eroilor Marinei. Iar acum, la 80 de ani, am considerat că e momentul să marcăm într-un mod deosebit. Așa încât, pe lângă editarea revistei anuale «Misiunea» și organizarea sesiunii științifice, a mai fost dezvelită o placă pe care s-au înscris și personalitățile care au participat: din partea Forțelor Terestre – generalul de brigadă Corneliu Postu, directorul Statului Major al Apărării, de la Marină - viceamiral dr. Alexandru Mîrșu, de la Aviație – general maior Viorel Pană, generalul Bogdan Cernat - care a participat la ultima sa activitate oficială, întrucât a predat comanda și a plecat la o structură NATO din Portugalia. 

Ceremonialul militar a fost susținut de militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazu, după care s-a mers în Palatul Brâncovenesc, în camera memorială a generalului Paul Teodorescu, unde s-a semnat hrisovul realizat pe piele de capră, prin care se consemnează acest moment al jubileului”, a adăugat același vorbitor.

Surpriza cea mare avea să vină din partea Înaltpreasfințitului Varsanufie, care a emis niște gramate (documente oficiale bisericești), iar printre cei care au primit Crucea Râmnicului s-a numărat și istoricul constănțean Valentin Ciorbea, pentru activitatea constantă depusă la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Șeful Statului Major al Forțelor Navale i-a acordat o plachetă Înaltpreasfințului Varsanufie, pentru activitățile pe care le-a sprijinit.

În încheierea discuției cu universitarul Valentin Ciorbea am aflat că intenționează să facă demersuri pentru ca Mănăstirea Dintr-un Lemn să devină lăcaș oficial de închinăciune și pentru Brigada 30 Mihai Viteazu, întrucât generalul Paul Teodorescu a condus regimentul între 1928 și 1932 și lui i se datorează ridicarea la această formă de instrucție. „La anul se împlinesc 160 de ani de la înființarea Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazu și atunci vom organiza o activitate la Mănăstirea Dintr-un Lemn, prilej cu care credem că vom pune și însemnele Brigăzii”, a spus prof. Ciorbea.

De asemenea, până la sfârșitul acestui an, universitarul constănțean speră să lanseze monografia acestei mănăstiri, care urmează să apară în ediție bilingvă româno-engleză.