Aventura engleză în Dobrogea (1856-1882) Construirea căii ferate Constanța - Cernavoda și preluarea portului Kiustenge. Partea a V-a. Buyuk Tchelaby și memoriile lui Henry C. Barkley

Lucrările la calea ferată au fost încheiate pe 4 octombrie 1860, DBSR înscriindu-se în termenul impus prin contractul de concesiune. Britanicii investiseră deja în doi ani și jumătate peste 180.000 de lire sterline pentru linia ferată și o primă tranșă de 65.000 de lire sterline pentru lucrările din portul Kiustenge.
 

 
 
Prima locomotivă a părăsit recent construita gară Kiustenge, cu destinația Bogazchoi (Cernavoda), nu înainte însă de îndeplinirea unui ritual pentru care turcii insistaseră. Au fost sacrificate două oi, sângele fiecărui animal udând câte o șină a căii ferate. Era un sacrificiu de pe urma căruia otomanii sperau să primească bunăvoința lui Allah. Visul englezilor se împlinise parțial: moderna linie putea aduce acum mult doritele grâne valahe la Kiustenge, pentru a fi îmbarcate pe navele DBSR-ului.
 
Fuseseră însă doi dificili, în care John Trevor Barkley avusese multe de înfruntat. Adesea, continuarea lucrărilor a fost în pericol din cauza grevelor. În aceste momente, el s-a impus ca un șef dur, care nu accepta negocieri sau discuții și care apela chiar la forță pentru a-și impune deciziile.
 
Era supranumit Buyuk Tchelaby - Marele Șef (Marele Gentleman), dar, pe la colțuri, muncitorii îi mai spuneau și Șeitan, căci atunci când se înfuria părea a fi dracul gol! Folosise nu o dată biciul, pentru a-i pune la respect pe cei ce i se opuneau. Vom reveni ulterior cu mai multe detalii legate de aceste episoade. Oricum, acțiunile în forță ale lui Trevor Barkley au făcut însă lucrurile să meargă și să ajungă la final.
 
Multe amănunte despre această grea perioadă, 1858-1860 găsim în memoriile scrise de fratele său Henry C. (Charles) și publicate în 1876 sub titlul "Between the Danube and the Black Sea".
 
Ajuns la Varna, port important de pe țărmul Mării Negre, Henry Barkley pornește apoi la drum spre Kiustenge (Constanța), unde ajunge la capătul unei călătorii extrem de dificile: "În după-amiaza celei de a treia zi... am văzut Kiustendjie... în același timp, am fost dezamăgit pentru că auzisem atât de multe în ultimele luni despre acest loc încât imaginea mea îl construise ca pe un mare oraș oriental iar în loc de asta am putut distinge doar o mică colecție de bordeie din lut având undeva în mijloc, împungând cerul, minaretul unei moschei... Aceasta urma să fie casa mea pentru următorii ani!"
 

La această primă vizită a sa în vechiul Tomis, Henry C. Barkley nu rămâne mult timp, pentru că fratele său Trevor îl așteaptă la Cernavoda. Înainte de a pleca însă din nou la drum, tânărul englez scrie și despre satul Anadolchioi, astăzi un cartier al Constanței moderne: "La marginea unui lac se află mica așezare Anadol Kei și acesta este locul unde conducătorii din Kiustendjie își fac ciflikurile sau fermele, și poți vedea aici frumoase cirezi de vite, herghelii de cai și numeroase turme de oi".
 
Încă din primele zile ale aventurii sale în Dobrogea și apoi și în următorii ani, Henry va întâlni numeroși ciobani ardeleni, mocani veniți cu oile la păscut și a căror prezență îl impresionează extrem de mult: "Cred că păstorul din Transilvania este unul dintre cele mai tari și mai rezistente creaturi de pe pământ. El își petrece ani întregi pe aceste câmpii și în tot acest timp el nu doarme în vreo casă. Vara și iarna este îmbrăcat în blănuri de oaie, pe care le croiește în formă de pantaloni și haine pe măsura lui, iar într-o zi rece el pare mai degrabă un uriaș berbec bătrân ce stă pe picioarele din spate. Sunt câte 3-4 bărbați la fiecare turmă, acompaniați de un măgar ce le duce blănurile, vasele și tigăile. Sunt urmați de o jumătate de duzină de mari și frumoși câini, fără coadă și fioroși precum leii și chiar am văzut doi dintre aceștia aducând sfârșitul unui lup bătrân".
 
Englezul părăsește Constanța la final de septembrie cu destinația Cernavoda, localitate aflată "cam la 40 de mile distanță". În prima jumătate a drumului, Barkley este uluit să descopere impresionatul Val al lui Traian, despre care scrie că pornește din Constanța, continuă 45 de mile și se sfârșește lângă Dunăre, la Rasova.
 
Barkley ajunge și la Medgidia (Medjidier în cartea sa), "oraș nou" (n.a. așezare reînființată pe locul satului Karasu), unde locuiesc coloniști tătari, pentru moment aceștia fiind doar "primii veniți din miile ce urmează ca în curând să sosească din Crimeea".
 
Ajuns la Cernavoda, Henry locuiește în casa primului gospodar din sat, ciorbagiul Vlatt (cel mai probabil - Vlad). Britanicul spune că așezarea are cam 50 de case iar jumătate dintre acestea aparțin moldovenilor, așezați de ceva ani buni în această zonă, ca și supuși creștini ai stăpânirii otomane. El îi descrie astfel pe români: "Sunt oameni pașnici, veseli, iubitori de rakiu, nu foarte preocupați de moralitate, dar superiori în multe aspecte vecinilor lor turci. Toți sunt fermieri prosperi și harnici, și așa și merită să fie pentru că de la răsărit la apus, cu toții - bărbați, femei și copii sunt încontinuu ocupați... Își construiesc singuri casele, își fac singuri căruțele și uneltele agricole... și exceptând câteva batiste obișnuite pe care fetele le poartă, toate hainele lor, de la pălării din piele de oaie la încălțările (mocasinii) din piele de vacă, toate sunt făcute acasă. Toți, cu excepția, femeilor bătrâne, vorbesc turca".

 
Frații Barkley se confruntă cu probleme încă din toamna anului 1857. Pentru a evita inundațiile din primăvara anului viitor (lucru obișnuit în valea Cernavodei), ei întreprind lucrările de îndiguire, pe care le-am amintit și anterior. Atunci când pleacă de pe șantier, ei îi lasă ordine lui Valtt ca împreună cu muncitorii localnici angajați să construiască un baraj de protecție contra inundațiilor.
 
Frații Barkley trimit un raport în Anglia și așteaptă apoi răspunsul Consiliului Director al DBSR-ului, care trebuie să aprobe și să ordone continuarea lucrărilor la calea ferată. Răspunsul DBSR-ului se lasă așteptat: el vine abia în toamna lui 1858, la un an de la semnarea contractului de concesiune. DBSR îi comunică lui Trevor Barkley că poate continua lucrările și îi trimit primele încărcături de utilaje. Sosește o încărcătură ce conține baroși, cazmale, lopeți.
 
Între timp, Henry Barkley a învățat destul de bine turca și se înțelege cu oficialitățile otomane. Nu se obișnuiește însă prea bine cu Cernavoda, unde nu poate dormi din cauza milioanelor de țânțari. El mărturisește în scris: "Aș prefera să dorm în savana africană și să aud răgetul leului, decât să ascult cântecul țânțarului de la Dunăre".
 
Lucrările la linia ferată au demarat în sfârșit, odată ce Trevor a dat prima lovitură de lopată pentru construirea terasamentului. Când însă el pleacă cu treburi la Constantinopole sau Varna, frații săi rămași la Cernavoda se confruntă cu probleme serioase. Muncitorii fac greve, îi amenință, vor să fie plătiți zilnic și nu la finele lunii, cum se convenise inițial. Englezii apelează la ajutorul poliției otomane pentru a ține lucrurile sub control.
 
Trevor se întoarce cu salariile dar înainte de a-i plăti pe greviști are loc un incident grav. Mai mulți turci și tătari dau semne că vor să îl atace iar inginerul-șef folosește un bici pentru a se apăra. Îl lovește cu acesta chiar pe liderul greviștilor, Anapey oglu Schimschech - Anapey, fiul Fulgerului, care cade, ca fulgerat, la pământ. Restul răsculaților o iau la fugă prin Cernavoda, țipând că Buyuk Tchelaby i-a omorât. Lucrurile se liniștesc în cele din urmă, iar din acea zi nu mai apar probleme grave legate de muncitori iar Anapey, recuperat, devine unul dintre cei mai harnici lucrători!
 
În primăvara anului 1859, la Cernavoda vin echipe de muncitori din Anglia, fierari și tâmplari, în general meseriași tineri și dornici de aventură într-o țară necunoscută. Henry Barkley se află în Dobrogea deja de aproape doi ani și mărturisește cu umor că până și înfățișarea sa este una total schimbată: "Am trăit multe zile în șa sau pe șantier așa că am ajuns bronzat asemeni unei Piei Roșii și poate la fel de puternic ca una dintre acestea".
 
Pentru Henry Barkley, Kiustenge este raiul, față de condițiile îndurate la Cernavoda. El este în al nouălea cer atunci când primește de la Trevor însărcinarea de a supraveghea lucrările din celălalt punct al liniei ferate, din vechiul Tomis...
 
(Va urma)
 

Bibliografie

 
Henry C. Barkley - "Between the Danube and the Black Sea (or Five Years in Bulgaria"), London, John Murray, Albemarle Street, 1876
 
Alex. Popescu - Inginerul și antreprenorul englez John Trevor Barkley (12 oct.1826-8ian. 1882), un constructor din Dobrogea, Bulgaria și România, sursă - www.scribd.com, uploaded 9 oct.2010, articol accesat pe 14 ian.2019
 
Gheorghe Radu Stănculescu, Radu Ștefan Cornescu, Dorin Paul Bucur - "Catalogul Expoziției Documentare deschise cu ocazia Aniversării a 150 de ani de la inaugurarea Căii Ferate Cernavoda - Constanța", 4 oct.2010; colaboratori Lavinia Gheorghe și Alexandru Popescu; catalog realizat sub egida Ordinului Arhitecților din România Filiala Dobrogea și a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța
 
Doina Păuleanu - "Regalitatea și Marea (Dobrogea 1878-1914)", Monitorul Oficial R.A. 2015, cap.II "Dobrogea înainte de Războiul pentru independență", p.27-50
 
Thomas Forester - "The Danube and the Black Sea - Memoir of their junction by a Railway between Tchernavoda and the Free Port at Kustendje"; London, Edited by Edward Stanford, 6 Charing Cross, 1857
 
Paul Brummell - "Britain in Constanța", articol publicat pe 14 nov.2017 pe site-ul blogs.fco.gov.uk, Foreign&Commonwealth Office, accesat pe 11.01.2019
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 și 25 și a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoția 1992. A urmat cursurile Facultății de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti și este licențiat în Criminalistică. După absolvirea facultății, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă și timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanța, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură și Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător și scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă și astăzi realizarea de filme documentare și publică materiale de promovare a istoriei și culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie și Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanța, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“, din Iași. Este autorul seriei de trei volume „Poveștile Mării Negre“ și al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărți publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Aventura engleză în Dobrogea (1856-1882) Construirea căii ferate Constanţa - Cernavoda şi preluarea portului. Partea a IV-a. DBSR, John Trevor Barkley, semnarea concesiunii şi demararea lucrărilor