Aventura engleză în Dobrogea (1856-1882) Construirea căii ferate Constanţa - Cernavoda şi preluarea portului. Partea a VI-a. Henry C. Barkley, oraşul Kiustenge, vestigiile antice şi inscripţiile de la British Museum

În 1859, micul sat turcesc Kiustenge suferise deja numeroase transformări pe fondul prezenţei engleze. După perioada petrecută la Cernavoda, Henry C. Barkley ajunge în oraşul de la malul Mării Negre, unde se lucrează intens la construirea gării, a liniei ferate şi la amenajarea portului.
 

 
În vârstă acum de 22 de ani, tânărul inginer englez este atent la toate detaliile, observă cu atenţie, iar informaţiile sale ne ajută pe noi în prezent să refacem imaginea oraşului Constanţa, aşa cum arăta el în acea perioadă, în primii ani ai prezenţei engleze.
 
Henry Barkley povesteşte despre ruinele antice încă prezente în aşezare şi în împrejurimile acesteia şi despre vestigiile istorice întâlnite aproape la orice pas. Scrie astfel Henry C. Barkley: "De pe coasta de est, până la un punct în Golful Kiustenge se întinde o veche fortificaţie romană lungă de aproape o milă, ceea ce face oraşul, în aceste zile, destul de sigur în faţa unor atacuri barbare".
 
Englezii de la DBSR şi angajaţii lor de diverse neamuri lucrează intens la construirea porţiunii de cale ferată ce merge de la Gară la Port, iar asta implică consolidarea malului şi a întregului teren din zonă. Lucrările scot la iveală mărturii ale trecutului şi vestigii ale istoriei tomitane: "La capătul de vest al zidului, dar în exteriorul acestuia, era un perfect grup de tumuli (movile funerare), pe unul l-am deschis şi am găsit un mormânt cu placă plată de piatră şi o ţiglă mare la un capăt. Dacă acestea sunt morminte de mari şefi, aşa cum cred eu că ar trebui să fie, înseamnă că ar trebui să fie la fel de numeroase ca murele, pentru că nu doar aici, ci peste tot în Dobrogea, se găsesc în număr foarte mare astfel de tumuli".
 
Britanicii se folosesc de aceşti tumuli pentru delimitarea zonelor de lucru, astfel că apar nume de sectoare precum Movila Dropiei, Movila Vulturului, Cele trei movile etc.
 
În fiecare zi de muncă iese la iveală un bogat material arheologic: obiecte de ceramică, opaiţe, monede, iar uneori câte o mică statuetă sau figurină din bronz. Supraveghetorii DBSR încearcă să ţină seama tuturor acestor descoperiri, dar este cert că multe dintre vestigii sunt luate pe ascuns de către muncitori.
 
Chiar Henry Barkley povesteşte că a găsit o mică şi foarte interesantă statuetă din bronz, de 7-8 cm înălţime (3 inch; 1 inch=2,54 cm), foarte frumos lucrată. Ea reprezenta un bărbat, dar acesta avea la capătul braţelor, în loc de palme, un cap de câine, respectiv unul de crocodil!

 
Sunt descoperite uneori şi statui de calcar, multe dintre ele fragmentare, unele mai artistic lucrate, altele mai grosier.
La pag.149 a cărţii sale, Henry Bakley îşi aduce aminte şi de un monument epigrafic găsit: "o piatră mare, pe care era o inscripţie, dacă îmi aduc bine aminte, în memoria unui anume Mr. Tomi (n.a. mai degrabă o menţiune a oraşului Tomi, Tomis), pentru mulţi ani guvernatorul roman al acestui oraş. Multe dintre aceste lucruri au fost trimise acasă cu vasele şi cred că acum sunt în Muzeul din Oxford. Sunt sigur că piatra lui Mr. Tomi este acolo, pentru că se presupune că era un coleg (n.a. contemporan?) al lui Ovid şi asta ar clarifica o parte din misterul acestui personaj".
 
Henry Barkley este mai puţin un specialist în istorie antică, astfel că această greşeală (n.a. un personaj numit Tomi) este destul de logică. Ce este cert este faptul că englezii îmbarcă pe nave şi duc în Anglia piesele antice mai de preţ. Şi astăzi, la British Museum există inscripţii de la Tomis luate de britanici înainte de 1878, cele mai multe dintre ele găsite exact în perioada lucrărilor.
 
Dăm exemplu doar două astfel de inscripţii ce se găsesc astăzi la British Museum. Prima a fost găsită pe 7 iulie 1860, în timpul lucrărilor din Portul Kiustenge. Este un Decret al Sfatului şi Poporului tomitan în onoarea pontarhului (magistrat şi mare preot) Aurelius Priscius Annianus, care a oferit urbei zile de jocuri şi lupte de gladiatori.
 
Cea de-a doua inscripţie a fost găsită pe 4 octombrie 1860, în aceeaşi zonă a portului, şi este tot un decret, dar în cinstea pontarhului Aurelius Priscius Isidorus, care a dat la rândul său jocuri şi lupte de gladiatori în amfiteatrul ce exista în anticul Tomis (n.a. ruinele sale se găsesc şi astăzi sub un hotel din zona Esplanada - Modern).

 
Cei doi nobili romani sunt foarte probabil înrudiţi, poate chiar tată (Isidorus) şi fiu (Annianus) din familia Priscius, şi au trăit în anticul Tomis în timpul dinastiei imperiale romane a Severilor (193-235 d.H)
 
Sunt descoperite nu doar obiecte, ci şi construcţii antice: "În apropierea mării am dat de o baie romană (n.a. termele de astăzi?). Ea este formată din două camere legate una de alta. Zidurile şi tavanul lor erau aliniate cu foarte subţiri dale de marmură albă, dar acestea erau atât de bine cementuite, legate de cărămidă sau poate de ţiglă şi de ziduri, că s-au spart în bucăţi atunci când am încercat să le separăm". La fundaţia acestor terme romane s-au găsit grinzi de stejar, iar acestea, odată scoase, erau într-o atât de bună stare de conservare, încât "nu păreau mai vechi de 50 de ani".
 
Henry Barkley povesteşte că muncitorii visau să găsească mari comori, cufere de bani sau podoabe de mare preţ, în care el însă nu credea. Chiar şi conaţionalii săi visau mari descoperiri şi chiar erau dezamăgiţi că acestea nu aveau loc. Astăzi, noi considerăm că britanicii au dat peste vestigii extraordinare pentru noi, pentru istoria noastră, dar pe care ei nu aveau cum să le aprecieze, la acea vreme, la adevărata lor valoare.
 
Visul de a deveni bogat peste noapte îi cuprinsese însă pe mulţi. Unul dintre reprezentanţii stăpânirii otomane, Issa Effendi, se plimba în fiecare zi pe malurile unde se lucra. Purta cu el o umbrelă albă care să îl ferească de soare şi de fiecare dată când vedea trei muncitori stând, într-un mod ce părea suspect, pe lângă vreo groapă nou-săpată,  alerga imediat la ei să vadă dacă nu a descoperit vreo comoară...
 
 
(Va urma)
 
Surse foto:

• harta căii ferate - „Betweend Danube and Black Sea“, de Henry Barkley
• inscripţiile din Constanţa, aflate azi la British Museum - ISM II - Tomis şi teritoriul său

Bibliografie

Henry C. Barkley - "Between the Danube and the Black Sea (or Five Years in Bulgaria"), London, John Murray, Albemarle Street, 1876
 
ISM II - Inscripţiile antice din Scythia Minor greceşti şi latine, Vol.II - Tomis şi teritoriul său; culese, traduse, însoţite de comentarii de Iorgu Stoian, indici de Alexandru Suceveanu, Editura Academiei RSR, Bucureşti 1987; p.120-123
 
Alex. Popescu - Inginerul şi antreprenorul englez John Trevor Barkley (12 oct.1826-8ian. 1882), un constructor din Dobrogea, Bulgaria şi România, sursă - www.scribd.com, uploaded 9 oct.2010, articol accesat pe 14 ian.2019
 
Gheorghe Radu Stănculescu, Radu Ștefan Cornescu, Dorin Paul Bucur - "Catalogul Expoziţiei Documentare deschise cu ocazia Aniversării a 150 de ani de la inaugurarea Căii Ferate Cernavoda - Constanţa", 4 oct.2010; colaboratori Lavinia Gheorghe şi Alexandru Popescu; catalog realizat sub egida Ordinului Arhitecţilor din România Filiala Dobrogea şi a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
 
Doina Păuleanu - "Regalitatea şi Marea (Dobrogea 1878-1914)", Monitorul Oficial R.A. 2015, cap.II "Dobrogea înainte de Războiul pentru independenţă", p.27-50
 
Thomas Forester - "The Danube and the Black Sea - Memoir of their junction by a Railway between Tchernavoda and the Free Port at Kustendje"; London, Edited by Edward Stanford, 6 Charing Cross, 1857
 
Paul Brummell - "Britain in Constanţa", articol publicat pe 14 nov.2017 pe site-ul blogs.fco.gov.uk, Foreign&Commonwealth Office, accesat pe 11.01.2019
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Aventura engleză în Dobrogea (1856-1882) Construirea căii ferate Constanța - Cernavoda și preluarea portului Kiustenge. Partea a V-a. Buyuk Tchelaby și memoriile lui Henry C. Barkley