Callatis şi callatienii în izvoarele istorice scrise (II)

Săptămâna trecută am prezentat câteva dintre izvoarele istorice scrise în care istoricii şi geografii Antichităţii au consemnat informaţii despre cetatea Callatis şi callatieni. Izvoarele descrise au fost:  „Călătorie pe mare de-a lungul ţărmurilor locuite ale Europei, Asiei şi Libiei“  (Scylax din Cariadna), „Descrierea Pământului“ (Pseudo-Scymnos) şi „Biblioteca istorică“ (Diodor din Sicilia). Voi continua să prezint, în acest articol, alte două lucrări antice: „Geografia“ (Strabon) şi „Descrierea pământului“ (Pomponius Mela).

„Geografia“

Un important izvor antic scris este „Geografia“ lui Strabon, alcătuită din 17 cărţi, în care autorul aminteşte, printre altele, şi de ţinuturile de la Pontul Euxin (Marea Neagră) şi Istru (Dunărea). Aceasta este considerată cea mai competentă lucrare referitoare la perioada antichităţii. Strabon (63 a.Chr. - 19 p.Chr.) s-a născut în Amaseia din Pont şi a scris o istorie în 43 de cărţi, în care a prezentat evenimentele din secolele II - I a.Chr., dar „Geografia“ este cea mai importantă dintre lucrările sale.
 
Iată ce consemnează Strabon în „Geografia“: „Urmează mlaştinile aşa-numitei Sciţii Mici, de dincoace de Istru. Şi despre acestea am pomenit. Tribalii, misii, crobizii şi aşa-zişii troglodiţi locuiesc pe teritoriul ce se întinde mai sus de Callatis, Tomis şi Histria. Apoi, cei care locuiesc de la poalele Munţilor Haemus până la Pont: coralii, besii, o parte din maidi şi danteleţi. Toate aceste neamuri se îndeletnicesc într-o foarte mare măsură cu jaful, iar besii, care ocupă cea mai mare parte a Munţilor Haemus şi sunt numiţi tâlhari chiar de tâlhari, trăiesc în colibe şi duc o viaţă oropsită“.
 
În această lucrare, Strabon prezintă şi cetăţile greceşti de pe „Ţărmul Stâng al Pontului“, cum numeşte autorul regiunile tracice din vestul Mării Negre, printre ele fiind, bineînţeles, şi cetatea Callatis: „La o depărtare de cinci sute de stadii de gura sacră a Istrului, mergând neîncetat de-a lungul ţărmului mării - în aşa fel încât să-l ai la dreapta - se află orăşelul Istros, colonie a milesienilor. Vine apoi Tomis, altă cetate - tot mică - la o depărtare de două sute cincizeci de stadii de cealaltă. Apoi, la un interval de două sute optzeci de stadii de la Tomis, ni se înfăţişează oraşul Callatis, care este o colonie a Heracleiei. Apoi, la o mie trei sute de stadii, găsim Apollonia, colonie a milesienilor (...) Între Callatis şi Apollonia întâlnim Bizone - din care cea mai mare parte s-a scufundat în urma cutremurelor -, Crunoi, Odessos, colonie a milesienilor, Naulochos, un orăşel al mesembrilor. Vin la rând Munţii Haemus, care se întind până la ţărmul mării de acolo; apoi Mesembria, colonie a megarienilor (...) Ni se înfăţişează apoi Anchiale, cetatea apoloniaţilor şi Apolonia însăşi. Pe ţărmul de aici găsim promontoriul Tirizis, loc întărit folosit de Lisimah pentru păstrarea tezaurului. Apoi, de la Apolonia până la Cinae sunt cam o mie cinci sute de stadii şi, pe intervalul acesta, se află Tynias, ţinut al apoloniaţilor, Phinopolis şi Andriace, care se învecinează cu Salmydessos...“.
 
În aceeaşi lucrare, „Geografia“, Strabon menţionează şi Heracleea Pontică, cetatea de unde au plecat coloniştii care au întemeiat oraşul Callatis, dar şi cetatea Chersones, situată în Peninsula Crimeea: „Cetatea Heracleiei are un port bun, fiind vrednică de amintit şi pentru alte motive. De aici au pornit colonizări. Chersonesul şi Callatis fiind coloniile acesteia...“.
 

„Descrierea pământului“

 
„Descrierea pământului“, alcătuită din trei volume, este o lucrare scrisă de Pomponius Mela, în care autorul a adunat informaţii din diverse cărţi, prezentând inclusiv obiceiurile şi viaţa cotidiană a locuitorilor din ţinuturile descrise. Pomponius Mela s-a născut în Spania şi a trăit în prima jumătate a secolului I p.Chr. Pomponius Mela îi prezintă, printre alţii, pe sciţi şi pe traci şi descrie ţărmul de vest al Pontului Euxin, motiv pentru care redau următorul fragment din opera sa: „Aici se deschide marele Pont. În afară de câteva locuri unde sunt promontorii, ţărmul este în general lung şi drept, iar pe alocuri şerpuitor; dar, fiindcă în partea din faţă ţărmul se îndepărtează mai puţin decât pe stânga şi pe dreapta, marea se înconvoaie prin înclinări domoale până face de ambele părţi unghiuri adânci şi foarte încovoiate în formă de arc scitic. Marea este puţin adâncă, furtunoasă, plină de neguri, cu puţine porturi şi fără să aibă în jurul ei un ţărm lin şi nisipos; ea este aproape de vânturile de miazănoapte şi nefiind adâncă are valuri multe şi clocotitoare. Din pricina firii deosebit de crude a locuitorilor de pe ţărmul ei, a fost numită odinioară Axenus (Neospitalieră), dar mai târziu, prin contact cu alte populaţii, locuitorii şi-au îmblânzit puţin obiceiurile şi marea a fost numită Euxinus (Ospitalieră).“
 
Iată cum îi descrie Pomponius Mela pe traci şi, mai ales, pe geţi: „Tracia este locuită de un singur neam de oameni, tracii, având însă fiecare alt nume şi alte obiceiuri. Unii sunt sălbatici şi cu totul gata să înfrunte moartea, mai ales geţii. Acest lucru se datoreşte credinţelor lor deosebite; unii cred că sufletele celor care mor se vor întoarce pe pământ, iar alţii socotesc că, deşi nu se vor mai întoarce, ele totuşi nu se sting, ci merg în locuri mai fericite; alţii cred că sufletele mor negreşit, însă că e mai bine aşa, decât să trăiască. De aceea, la unii sunt deplânse naşterile şi jeliţi noi-născuţii; dar, dimpotrivă, înmormântările sunt prilej de sărbătoare şi le cinstesc ca pe nişte lucruri sfinte, prin cânt şi joc“.
 
Creştinismul pătrunde în Scythia Minor începând cu a doua jumătate a secolului I p.Chr. şi obiceiurile religioase ale locuitorilor cetăţii Callatis se vor schimba. Primul care a desfăşurat activităţi misionare în Scythia Minor a fost Sfântul Apostol Andrei, care a predicat Evanghelia inclusiv în oraşele greceşti de pe ţărmul Mării Negre: Histria, Tomis şi Callatis. Învăţătura creştină se va manifesta liber abia după anul 313 p.Chr., când, prin Edictul de la Milano, a fost garantată toleranţa religioasă în Imperiul Roman, iar creştinismul a fost recunoscut ca religie. Cercetările arheologice desfăşurate pe teritoriul Dobrogei de astăzi au dus la descoperirea a numeroase dovezi ale pătrunderii creştinismului, în spaţiul dintre Dunăre şi Marea Neagră, încă din primele secole după Hristos: bazilici, morminte, inscripţii, vase de cult etc. La Mangalia au fost descoperite morminte paleocreştine în necropola romano-bizantină din partea de vest a oraşului, iar în Muzeul de Arheologie „Callatis“ sunt expuse fragmente arhitectonice pe care a fost sculptat semnul crucii şi diverse obiecte creştine.
 

Revenind la descrierea obiceiurilor geţilor, Pomponius Mella adaugă: „Nici femeile nu au o fire slabă. Ele doresc din cale afară să fie omorâte deasupra cadavrelor bărbaţilor morţi şi să fie îngropate împreună. Deoarece un bărbat are mai multe soţii, pentru a dobândi această cinste, ele dau o mare luptă în faţa celor care trebuie să hotărască aceasta. Ea se acordă aceleia care are moravurile şi conduita mai bună, iar cea care învinge în această întrecere este în culmea bucuriei. Celelalte jelesc cu glas tare şi îşi arată deznădejdea prin plânsete foarte puternice“.
 
Referitor la cetatea Callatis, Pomponius Mela precizează: „Pe ţărm, aproape de Istru, se află Histropolis, apoi Callatis, întemeiată de milesieni, apoi Tomi, portul Caria şi promontoriul Tiristis. Dincolo de acesta este celălalt unghi al Pontului, în partea opusă unghiului dinspre Phasis, care ar fi asemănător, dacă nu ar fi mai mare. Aici a fost cetatea Bizone, dărâmată de un cutremur de pământ. Acum există portul Crunos şi oraşele Dionysopolis, Odesos, Mesembria şi Anchialos, iar pe fundul golfului, chiar acolo unde Pontul îşi încheie cea de-a doua curbură a sa printr-un unghi, se află Apollonia, oraş mare“.
 
Se observă că autorul enumeră în ordine greşită, de la nord la sud, cetăţile întemeiate de greci, ordinea corectă fiind: Histria, Tomis şi Callatis. Mai mult, cetatea Callatis nu a fost întemeiată de milezieni, după cum menţionează Pomponius Mela, ci de coloniştii dorieni veniţi din Heracleea Pontică. Cetăţile Histria şi Tomis au fost întemeiate de grecii veniţi din Milet.
 
(Săptămâna viitoare voi prezenta şi alte izvoare istorice antice scrise) 
 

Despre Sorin Marcel Colesniuc              

 Dr. Sorin Marcel COLESNIUC, cercetător ştiinţific, a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii „Ovidius” din Constanţa şi a primit titlul de DOCTOR în istorie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. De asemenea, a absolvit un master în ştiinţe politice la SNSPA Bucureşti, specializarea „Securitate şi Diplomaţie”. A fost directorul Muzeului de Arheologie „Callatis” Mangalia în perioada 2009 - 2013, apoi şeful Muzeului „Callatis” (din cadrul Complexului Cultural Mangalia) în perioada 2013 - 2017. A iniţiat şi coordonat sute de proiecte culturale şi a participat la numeroase conferinţe, colocvii şi sesiuni ştiinţifice, naţionale şi internaţionale. Pentru activitatea ştiinţifică şi culturală a primit numeroase premii, diplome şi distincţii. A publicat opt cărţi ca autor sau coautor şi coordonator ştiinţific, peste 70 de studii în reviste ştiinţifice de specialitate şi peste 400 de articole în reviste de cultură şi ziare, prin care a popularizat istoria locală şi naţională. Cea mai importantă realizare a sa, în plan profesional, o reprezintă recuperarea de la Moscova, în anul 2011, a singurului papirus antic descoperit pe teritoriul României. Papirusul fusese trimis la Moscova pentru conservare şi, timp de jumătate de secol, toţi oamenii de ştiinţă din România l-au considerat ca fiind pierdut.


Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa
Sorin Marcel Colesniuc propune o nouă serie de articole pentru pasionaţii de istorie
  
Interviu online cu cercetătorul ştiinţific dr. Sorin Marcel Colesniuc. Tema este - „Ce a însemnat Primul Război Mondial pentru Dobrogea“
 
Callatis şi callatienii în izvoarele istorice scrise (I)