Dobrogea și românii dobrogeni în anul 1850

Revoluționar pașoptist, agronom, economist, savant și scriitor de seamă, Ion Ionescu de la Brad a lăsat posterității pagini extrem de importante cu privire la Dobrogea, așa cum arăta tărâmul dintre Dunăre și Mare la jumătatea secolului XIX.
 
După înăbușirea Revoluției de la 1848 din Țările Române, Ion Ionescu de la Brad a fost exilat în Turcia, unde a rămas timp de 8 ani și patru luni. În acest timp, el s-a consacrat preocupărilor științifice, a fost expert și consilier imperial pe probleme de agricultură și a scris lucrări extrem de importante în domeniu.
 
A putut vizita Dobrogea, timp de 3 luni și jumătate, pământul udat de apele Pontului și de cele ale Mării Negre fiind încă în acea vreme parte a Imperiului Otoman.



Rezultatul călătoriei sale dobrogene este bine-știut: a publicat în 1850, la Constantinopole, lucrarea „Excursion agricole dans la Dobrudja“, în care oferă numeroase informații despre viața și realitățile provinciei. Ion Ionescu de la Brad rămăsese însă, în ciuda exilului, un patriot desăvârșit, care credea în visul că, într-o bună zi, toate pământurile în care se vorbește românește vor fi părți componente ale unei singure țări, independente și suverane.
 
#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje Ion Ionescu dela Brad în Dobrogea la 1850
 
De aceea, în articolul de față ne vom concentra asupra unui text mai puțin cunoscut, publicat în 1855, în revista ieșeană „România literară“, nr.2, sub textul „Românii din Dobrogia“. Aici, el reia unele idei deja publicate în lucrarea "Excursion agricole...", dar pune mai puțin accentul pe realitățile agricole ale provinciei, și mai mult, în premieră, pe românitatea acestui teritoriu.
 
Astfel, el scoate în evidență elementul românesc, prezintă situația românilor ce trăiesc în Dobrogea și le comunică românilor din Moldova (prin intermediul slovei și indirect) că o viitoare unire a Dobrogei cu Moldova și Țara Românească ar fi extrem de benefică pentru ambele "țări" despărțite de tulburările istoriei.

 

 
Scrie Ion Ionescu de la Brad următoarele: "De la mare la Dunăre și pe malul ei până la Silistra, punctul unde m-am oprit cu călătoria mea, se află șeapte-zeci și unul de sate românești. Românii sunt așezați la poalele codrilor și pe malul apelor, căci lor le place umbra de codru verde și răcoarea de apă limpede, la alt loc să nu-i cauți, că nu-i găsești...
 
Statistica arătătoare de numărul sufletelor și de averea celor 3650 de familii de români este următoarea: 4603 bărbați, 4728 de femei, 6789 băieți, 8637 fete, 1800 juni feciori, 1744 fete mari. Aceștia au o avere în vite, în miere și oloiu (n.a. ulei), ce se poate estima la 15 milioane 410 mi și 5 sute de lei...(n.a. și trage imediat o concluzie...), căci în îmbelșugare se înmulțesc oamenii".
 
Ion Ionescu de la Brad scrie că Dobrogea este "cea mai curioasă adunătură de neamuri deosebite", unde însă românii și turcii împreună "figurează mai mult de jumătate", având ambele neamuri peste 15.000 de familii, în timp ce restul națiilor conlocuitoare (tot împreună) totalizează un număr similar.
 

Autorul explică faptul că românul dobrogean o duce foarte bine din punct de vedere economic, deși se află sub stăpânire otomană, și prezintă și motivul acestei îmbelșugări: "Deși nu este mai roditoare ca Moldova, însă în privirea îndemânării negoțului, Dobrogea este cu mult mai favorită decât dânsa: de o parte Dunărea și de alta Marea Neagră formând pentru o țeară așa de mică - o mare întindere de țermuri... În adevăr, românul în Dobrogia este într-o prosperitate de care niciun țeran de pe fața pământului nu se bucură. Cifrele statistice ne sunt o dovadă materială că starea țăranului român din Dobrogia, în alăturare chiar cu cea a românilor din Țările Române se poate socoti ca agiunsă la cel mai înalt grad de înflorire".
 
Ion Ionescu de la Brad scoate însă în evidență atât lucrurile bune, cât și lipsurile existente în comunitatea românească dobrogeană. Astfel, el scrie că în ciuda faptului că o duce bine din punct de vedere economic, românului dobrogean îi lipsește "pânea sufletească"...
 
El povestește că ei, românii dobrogeni, își apără cu îndârjire limba, portul și obiceiurile. Mai mult, el scrie că, într-un sat, românii au adus un dascăl răpit din Muntenia, pe care l-au obligat să stea cu ei pentru a-i învăța carte pe copii. Răpirea era se pare una dulce pentru dascăl, care, potrivit autorului, trăia în acel sat "ca în sânul lui Avram".
 
Un alt aspect extrem de important prezentat de omul de știință este acela că românul dobrogean, la anul 1850, reușea să "românizeze" toate neamurile conlocuitoare cu care intra în contact. Astfel "...Toate neamurile celelalte vorbesc limba românului, cu turcii și tătarii eu m-am înțeles în vorbă românește; în Biserică, chiar și pe unde sunt bulgari, popii tot în  românește cântă și cetesc".
 
În finalul articolului apărut în 1855 la Iași, Ion Ionescu de la Brad are curajul să viseze la o viitoare unire a românilor, considerând că dobrogenii ar avea foarte mult de oferit într-o asemenea situație. Cum altfel am putea oare interpreta aceste rânduri de mai jos?
"Cum ar întrece el (n.a. românul din Dobrogea) pe românul din principate, când de acolo ar putea trage ceea ce îi lipsește, cultură sufletească și desvoltare națională...".
 
Trebuie spus că la 1850 comunitatea românească din Dobrogea era formată atât din persoane venite din alte provincii (Transilvania, Moldova, Țara Românească etc.), în general mocani, crescători de animale și agricultori, dar și din vechii români, așa-zișii "diceni","turcuieni", ale căror origini sunt pierdute în negurile vremurilor, ei fiind cel mai probabil urmașii geților și romanilor care trăiseră împreună pe aceste meleaguri pontice, în antichitate.
 
În articolul de la Iași, autorul reia și ideea mai veche din "Excursion agricole dans le Dobrudja", scoțând în evidență romanitatea pământului pontic și bogăția sa extraordinară din punct de vedere cultural-istoric: "Nu este o țeară pe lume care, într-așa îngustă întindere de pământ să cuprindă mai multe monumente antice ca Dobrogia... Din distanță în distanță, foarte aproape una de alta, pe movile și pe dealuri se văzu ruinele cetăților romane atât pe țermurile mărei cât și pe malul Dunărei... am putea într-adevăr zice că Românul  în Dobrogia calcă pretutindeni pe ruinele mărirei străbunilor săi..."
 
Articolul publicat de omul de știință la Iași, în 1855, la cinci ani după călătoria sa în Dobrogea, reprezintă un manifest extraordinar cu privire la romanitatea pământului dintre Dunăre și Mare. De la Brad ne arată puterea neamului românesc într-o provincie stăpânită de peste patru veacuri de către Semilună.
Scriitorul dă în același timp dovadă de un mare curaj, avansând ideea unei uniri a românilor de pretutindeni, cu 23 de ani înainte de marele eveniment din 14 noiembrie 1878, când Dobrogea avea să se alăture patriei-mamă -  România.
 
Bibliografie 
 
Ion Ionescu de la Brad - România literară nr.2, Iași, 8 ianuarie 1855, "Românii din Dobrogia", sursă - tipărituri românești.wordpress.com
Ion Ionescu de la Brad - Excursiune agricolă în Câmpia Dobrogei, Bucuresci 1879, Casa Mazar Pașa, Tiparlu Tribunei Române, traducțiune după scrierea în limba franceză publicată în Constantinopole în 1850
 
Despre Cristian Cealera 
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal”, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.

Citeşte şi: 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Bandele de tâlhari suprimate de autoritățile române în Dobrogea anului 1880