Episcopi care au păstorit în Dobrogea de la Războiul de Independenţă şi până la (re)înfiinţarea Arhiepiscopiei Tomisului (galerie foto)

Odată cu realipirea Dobrogei la România, în urma Războiului de Independenţă (1877-1878), judeţele Tulcea şi Constanţa au intrat în componenţa eparhiei Dunării de Jos, alăturându-se astfel judeţelor Brăila şi Corvului (Galaţi). Tot în această perioadă, Eparhia Dunării de Jos a pierdut judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail, prin cedarea către Rusia a acestor teritorii de către România, în urma Tratatului de Pace de la Berlin.
 
Conferinţa de Pace de la Bucureşti de la sfârşitul celui de-al doilea război balcanic aduce României judeţele Durostor şi Caliacra, care intră şi ele sub jurisdicţia eparhiei Dunării de Jos, rămasă acum fără judeţul Brăila, încorporat Episcopiei Buzăului.
 
În anul 1923 a fost (re)înfiinţată străvechea Episcopie a Tomisului, cu titulatura Episcopia Constanţei, căreia i-au fost atribuite judeţele Constanţa, Caliacra şi Durostor, episcopia Dunării de Jos rămânând cu judeţele Galaţi şi Tulcea.
 
O altă schimbare majoră s-a petrecut în anul 1940, când România a pierdut Cadrilaterul. Din Episcopia Constanţei vor face parte de acum judeţele Constanţa şi Ialomiţa.
 
În anul 1949 a fost înfiinţată Episcopia Galaţilor, fapt ce a produs o nouă schimbare în Episcopia Constanţei, căreia i-a fost adăugat judeţul Tulcea, stare care nu a durat prea mult, deoarece, în anul 1950, Episcopia Constanţei este contopită cu cea a Galaţilor, revenindu-se la denumirea veche, cea de Episcopie a Dunării de Jos, cu sediul la Galaţi, din cadrul căreia făceau acum parte judeţele Galaţi şi Constanţa. Din anul 1968, acestei eparhii i se atribuie şi judeţul Tulcea.
 
În anul 1975, patriarhul Justinian Marina propune şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aprobă ridicarea Episcopiei Dunării de Jos la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos, care va avea reşedinţa pentru arhiepiscop la Galaţi, iar cea pentru episcop-vicar la Constanţa. Patriarhul Justinian a explicat propunerea sa prin faptul că istorica cetate a Tomisului are o importanţă deosebită pentru creştinismul românesc şi pentru Biserica Ortodoxă din Dobrogea.
 
În anul 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înfiinţarea Arhiepiscopiei Tomisului, cu reşedinţa la Constanţa, prin dezlipirea de Arhiepiscopia Dunării de Jos. În cuprinsul eparhiei de la malul mării făceau de acum parte judeţele Constanţa şi Tulcea. O altă modificare teritorial administrativ-bisericească a avut loc în anul 2007, când a fost înfiinţată Episcopia Tulcii, cu sediul în oraşul Tulcea.
Vieţile ierarhilor care au păstorit în Dobrogea de la Războiul de Independenţă şi până la (re)înfiinţarea Arhiepiscopiei Tomisului sunt prezentate succint în acest articol, urmând ca, pe viitor, să le fie dedicate articole individuale. 

Episcopul Melchisedec Ştefănescu  

Ales episcop al Dunării de Jos în anul 1864, Melchisedec Ştefănescu este cel care a preluat în jurisdicţia sa judeţele Constanţa şi Tulcea, în urma Războiului de Independenţă. Înţelegând situaţia grea în care se găsea Dobrogea, a numit imediat doi protopopi ai celor două judeţe, pe fraţii preoţi Gheorghe şi Nicolae Răşcanu, cu reşedinţele la Tulcea şi Cernavodă.
 

Episcopul Melchisedec Ştefănescu s-a născut pe 15 februarie 1823, în satul Gârcina, judeţul Neamţ, în familia preotului Petru Ştefănescu, primind la botez numele Mihai. După absolvirea claselor primare din comuna natală, a urmat cursurile Seminarului de la Socola (Iaşi), pe care le-a terminat în anul 1843 ca şef de promoţie. În acelaşi an, pe 24 decembrie, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Socola, iar pe 16 august 1844 a fost hirotonit ierodiacon.
 
Patru ani mai târziu, s-a înscris la cursurile Academiei duhovniceşti din Kiev, pe care le absolvă în 1851 cu titlul de Magistru în Teologie şi Litere. Pe 3 octombrie 1851 a fost hirotonit preot în Lavra Pecerska, de mitropolitul Filare al Kievului.
 
După reîntoarcerea în ţară, a ocupat mai multe funcţii, printre care şi pe cea de profesor la seminariile teologice din Iaşi şi Huşi. Pe 30 decembrie 1862 a fost hirotonit arhiereu la Iaşi, iar doar după doi ani, înfiinţându-se Episcopia Dunării de Jos, a fost numit locţiitor iar ulterior titular al acestei eparhii.
 
Pe 22 februarie 1879 a fost ales episcop al Eparhiei Romanului, pe care a condus-o până la sfârşitul vieţii. A murit pe 16 mai 1892 şi este înmormântat în curtea episcopiei din Roman.

Episcopul Iosif Ghiorghian  

Episcopul Iosif Ghiorghian s-a născut pe 29 august 1829, în familia preotului Gheorghe Gheorghian de la Biserica „Sfinţii Voievozi“ din Iaşi, primind la botez numele Ioan. A studiat la şcoala de la „Sfinţii Trei Ierarhi“ şi Academia Mihăileană din Iaşi. Studii aprofundate a urmat la Paris, unde a slujit ca ierodiacon la Capela românească. A fost călugărit în 1846 la Mănăstirea Mogoşeşti, judeţul Botoşani, şi hirotonit ierodiacon pe 10 decembrie, acelaşi an. Între 1885 şi 1860 a deţinut mai multe funcţii la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, iar în anul 1863 a fost hirotonit ieromonah şi numit egumen la Mănăstirea Todireni din Suceava.
 
Pe 17 iulie 1865 a fost instalat episcop la Huşi, unde a păstorit până în anul 1879, când a fost numit la Episcopia Dunării de Jos. În această calitate s-a preocupat îndeaproape de viaţa bisericească din Dobrogea prin organizarea protoieriilor, hirotonirea de preoţi şi construcţia de biserici. În timpul păstoririi sale au fost construite biserici în judeţul Tulcea, în localităţile Somova, Dăeni, Nalbant, Schitul Saon şi Biserica „Schimbarea la Faţă“ din oraşul Tulcea, iar în judeţul Constanţa, în localităţile Ion Corvin, M. Kogălniceanu şi Ciobanu, fiind pusă piatra de temelie la bisericile din Cernavodă şi Catedrala din Constanţa.

 
Pe 29 noiembrie 1886 a fost ales mitropolit primat. A murit pe 29 ianuarie 1909 şi este înmormântat în Biserica „Sfântul Gheorghe” din Mănăstirea Cernica.

Episcopul Partenie Clinceni 

S-a născut pe 10 octombrie 1847, în localitatea Clinceni, judeţul Ilfov, în familia preotului Stancu Necula, şi a primit la botez numele Petru. După ce a urmat şcoala primară în satul natal şi Bucureşti, s-a înscris la Seminarul Central din Bucureşti. În anul 1968 a fost hirotonit diacon, iar în anul 1970 a intrat la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
 
Anul 1872 vine cu o lovitură grea pentru el, deoarece în acest an îi mor cei doi copii minori, dar şi soţia. La scurt timp obţine prin concurs o bursă la Facultatea de Teologie din Atena, unde devine licenţiat în anul 1877. Tot în acest an intră în monahism, fiind hirotonit ieromonah. Pe 10 decembrie 1886 a fost ales episcop al Dunării de Jos, unde a slujit până la 8 februarie 1902, când a fost ales mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. A murit pe 19 ianuarie 1910 şi este înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.
 
În timpul păstoririi sale au fost construite biserici în judeţul Tulcea, în localităţile Niculiţel, Luminiţa, Cerna şi Sarinasuf, iar în judeţul Constanţa, în localităţile Cernavodă, Medgidia, Pantelimon, Tortoman şi Ciobanu. Episcopul Partenie Clinceni a sfinţit Catedrala din Constanţa în anul 1895.

Episcopul Pimen Georgescu 

Episcopul Pimen Georgescu s-a născut în satul Proviţa de Sus, judeţul Prahova, primind la botez numele Petru. A studiat în localitatea natală, la Seminarul Central din Bucureşti şi la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. La Cernăuţi a obţinut şi titlul de doctor în Teologie. A fost călugărit la Mănăstirea Căldăruşani şi hirotonit preot de mitropolitul Iosif Ghiorghian, în anul 1886. După ce a activat cu multe realizări ca profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi director la Seminarul Central, a fost ales episcop de Argeş, în anul 1895.
 
Între anii 1902 şi 1909 a fost episcopul Dunării de Jos, eparhie în care şi-a dovedit din nou calităţile. În timpul păstoririi sale au fost construite biserici în judeţul Tulcea în localităţile Frecăţei, 6 Martie şi Turda, iar în judeţul Constanţa, în localităţile Adamclisi, Basarabi, Hârşova, Cotu Văii, Esechioi şi Adormirea II din Constanţa. Episcopul Pimen a reînfiinţat Seminarul din Galaţi (închis în 1893), căruia i-a dat numele „Sfântul Andrei“, numindu-l director pe arhimandritul Nicodim Munteanu, viitorul patriarh al României.
 
Pe 8 februarie 1909 a fost ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei. A murit pe 11 noiembrie 1934 şi este înmormântat în cimitirul satului natal, Proviţa.

Episcopul Nifon Niculescu 

Episcopul Nifon Niculescu s-a născut pe 1 iulie 1860 la Bucureşti, primind la botez numele Nicolae. În Bucureşti a urmat cursurile primare, Seminarul Central şi Facultatea de Teologie. După căsătorie a fost hirotonit diacon şi a slujit la Biserica Albă şi la Biserica Kreţulescu din Bucureşti. Din anul 1883 este preot la Biserica Albă, paralel fiind şi director al Cancelariei Sfântului Sinod. Rămas văduv, se călugăreşte la Mănăstirea Cernica, iar pe 26 martie 1909 a fost instalat episcop al Dunării de Jos, eparhie în care a slujit 12 ani, până în 1921.
 
Printre bisericile din Dobrogea ridicate în timpul păstoririi sale se numără cele din Caugagia şi Ceamurlia de Jos din judeţul Tulcea, Mircea Vodă, Techirghiol şi Zorile din judeţul Constanţa. De asemenea, a restaurat integral Mănăstirile Cocoş şi Celic Dere. A murit pe 27 februarie 1923 şi este înmormântat în Vimitirul Bellu din Bucureşti.

Episcopul locţiitor Platon Ciosu 

După retragerea episcopului Nifon Niculescu, Eparhia Dunării de Jos a fost suplinită de episcopul Platon Ciosu, până în anul 1923. Născut în zona Bacăului, a slujit la Catedrala Episcopiei Curtea de Argeş, a fost protopop de Argeş şi vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei. A fost hirotonit arhiereu pe 30 septembrie 1918 şi desemnat locţiitor de mitropolit primat. Între 1922 şi 1923 a suplinit Eparhia Dunării de Jos. A murit pe 29 noiembrie 1934 şi este înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Episcopul Iacov Antonovici 

Din luna martie a anului 1923, Episcopia Dunării de Jos are în administrare doar judeţele Galaţi şi Tulcea, deoarece Marele Colegiu Electoral al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât (re)înfiinţarea Episcopiei Constanţa, numindu-l ca titular pe episcopul Ilarie Teodorescu, care avea să păstorească peste judeţele Constanţa, Durostor şi Caliacra.
 
Tot în acest an, 1923, la cârma Eparhiei Dunării de Jos a fost numit episcopul Iacov Antonovici. Ierarhul s-a născut pe 18 noiembrie 1856, în satul Similişoara, comuna Bogdana, judeţul Vaslui. Absolvent al Seminarului Teologic „Veniamin“ din Iaşi şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, a fost hirotonit diacon şi preot pe seama bisericii „Sfântul Ilie“ din Bârlad. Rămas văduv, se călugăreşte la Mănăstirea Cetăţuia, ulterior fiind hirotonit arhiereu şi numit vicar al Episcopiei Huşilor. De la 1 noiembrie 1921 devine arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, iar pe 22 aprilie 1923 este instalat episcop al Dunării de Jos. Din păcate, aici a stat doar un an, deoarece din anul 1924 a fost transferat episcop la Huşi. A murit pe 31 decembrie 1931 şi este înmormântat lângă Catedrala din Huşi. 

Episcopul Ilarie Teodorescu 

Pe 21 mai 1923 la Constanţa era instalat primul episcop al nou-(re)înfiinţatei Episcopii Constanţa, care avea în administrare judeţele Constanţa, Durostor şi Caliacra. Episcopul Ilarie Teodorescu s-a născut pe 18 octombrie 1867, în Bucureşti. Absolvent al Seminarului Teologic Central „Nifon“ şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, a fost hirotonit diacon pe 8 noiembrie 1891 şi preot pe 12 decembrie 1895, pe seama Parohiei Amza din capitală. Rămas văduv, a fost tuns în monahism, fiind ales de Marele Colegiu electoral al Bisericii Ortodoxe Române, episcop al Constanţei. În această demnitate s-a dovedit a fi un bun ierarh, atât pe plan duhovnicesc, cât şi administrativ. Autorul mai multor cărţi cu temă spirituală, episcopul lIlarie a înfiinţat seminarul din Constanţa, revista Tomis şi a pus piatra de temelie a actualului Palat Arhiepiscopal din Constanţa. A murit pe 27 septembrie 1925 şi este înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Episcopul Cosma Petrovici 

Episcopul Cosma Petrovici s-a născut pe 11 ianuarie 1873 în oraşul Brăila. Absolvent al Seminarului Teologic „Sfântul Andrei“ din Galaţi şi al Facultăţii de Teologie de la Cernăuţi, a fost hirotonit diacon pe 15 iunie 1897 şi preot în ziua de 15 august 1902, pe seama Catedralei din Dorohoi. Rămas văduv, a intrat în monahism, fiind instalat episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei, pe 9 iulie 1923. Un an mai târziu, pe 9 iulie 1924, a fost ales episcop al Dunării de Jos. În această calitate s-a ocupat îndeaproape de viaţa spirituală din judeţul Tulcea, pe care îl avea în administrare alături de judeţul Galaţi. În anul 1930 a transformat Mănăstirea Saon în mănăstire de maici, iar în timpul păstoririi sale au fost ridicate din temelie biserici în Parohiile Casimcea şi Ciucurova din judeţul Tulcea şi au fost refăcute în totalitate bisericile avariate în urma cutremurului din 1940.

Episcopul Gherontie Nicolau 

În urma decesului episcopului Ilarie Teodorescu, la cârma eparhiei Constanţa a fost ales, pe 4 februarie 1926, episcopul Gherontie Nicolau, care fusese până atunci vicarul acestei eparhii.
 
Episcopul Gherontie Nicolau s-a născut pe 1 aprilie 1866, de Izvorul Tămăduirii, în satul Mănăstioara, judeţul Vrancea, primind la botez numele Grigore. Absolvent al Seminarului Teologic din Roman şi apreciat de Melchisedec Stefănescu, episcopul Romanului, a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei din Roman. Rămas văduv cu cinci copii, în anul 1900, se transferă prin concurs la Biserica „Madona Dudu“ din Craiova. Fiind un desăvârşit cunoscător al muzicii bisericeşti, în anul 1909 a fost numit arhidiacon la Mitropolia Moldovei. În anul 1915, după ce obţine licenţa la Facultatea de Teologie din Bucureşti, intră în monahism, iar în curând, ajunge arhimandrit la Mitropolia Ungro-Vlahiei.
 
În anul 1923 este ales arhiereu-vicar al Episcopiei Constanţa, iar din anul 1926 o conduce în calitate de titular al acestei eparhii. În cei 21 de ani cât a slujit la Constanţa, s-a dovedit unul dintre cei mai neobosiţi ierarhi care au slujit la malul mării, realizările sale fiind pe toate planurile de activitate ale Bisericii. Putem aminti înfiinţarea Mănăstirilor „Sfânta Elena de la Mare“ şi Dervent şi construcţia actualului Palat Arhiepiscopal din Constanţa. În anul 1942 se retrage din scaunul episcopal şi se stabileşte în Bucureşti. A murit pe 28 decembrie 1948 şi este înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Episcopul locţiitor Eugeniu Laiu 

Episcopul Eugeniu Laiu s-a născut pe 2 iulie 1894, în satul Cerţieni, comuna Bărgăuani, judeţul Neamţ. După absolvirea Seminarului teologic „Sfântul Andrei“ din Galaţi, intră în monahism la Mănăstirea Horaiţa, unde este hirotonit ierodiacon. În acelaşi an, 1920, se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. Fiind apreciat de mitropolitul Visarion Puiu, Eugeniu Laiu este numit vicar al Episcopiei Hotinului, apoi directorul Internatului Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, eclesiarh al Patriarhiei Române şi deservent al Capelei Ortodoxe Române din Paris.
 
În anul 1939 este hirotonit episcop şi numit vicar al Mitropoliei Basarabiei. Locţiitor al mai multor episcopii din ţară, Eugeniu Laiu păstoreşte şi la Constanţa între anii 1942 şi 1943. Deşi a stat foarte puţin la Constanţa şi în vreme de război, a ştiut să coordoneze foarte bine eparhia, menţinând chiar revista Tomis, prin care se făcea auzit mai bine în parohii. A murit pe 1 aprilie 1967 şi este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Horaiţa.

Episcopul Chesarie Păunescu 

Episcopul Chesarie Păunescu s-a născut pe 17 ianuarie 1888 în comuna Dobroteşti, judeţul Romanaţi, în familia învăţătorului Toma Păunescu, primind la botez numele Cezar. După absolvirea Seminarului Central şi a Facultăţii de Teologie din Bucureşti, a funcţionat ca pedagog la Seminarul Central din Bucureşti şi secretar al Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae“ din Râmnicu-Vâlcea.
 
Pe 26 mai 1914 a fost tuns în monahism la Episcopia Huşilor, fiind hirotonit diacon în acelaşi an, pe 1 iunie. După un an, pe 1 iunie 1915, a fost hirotonit preot pe seama Catedralei din Huşi. După ce a deţinut mai multe funcţii administrative în decursul anilor, pe 21 mai 1944 a fost instalat episcop al Constanţei, eparhie pe care o va conduce până în anul 1973.
 
Aşa cum am amintit la început, în anul 1950 Episcopia Constanţei este contopită cu cea a Galaţilor, revenindu-se la denumirea veche, cea de Episcopie a Dunării de Jos, cu sediul la Galaţi. În timpul păstoririi sale au fost construite mai multe bisericii din temelii, iar Catedrala din Constanţa a fost restaurată în urma bombardamentelor sovietice din anul 1941.
 
Cu binecuvântarea episcopului Chesarie, în anul 1944 a fost amenajat un paraclis în interiorul Peşterii Sfântului Andrei din judeţul Constanţa. Spre sfârşitul episcopatului său au fost descoperite la Niculiţel, în anul 1971, moaştele Sfinţilor Zotic, Atal, Kamasie şi Filip. A murit pe 30 octombrie 1975 şi este înmormântat în Catedrala din Galaţi.

Episcopul-vicar Gherasim Cristea 

S-a născut pe 14 noiembrie 1914, în comuna Muntenii Buzău, judeţul Ialomiţa, primind la botez numele Gheorghe. În anul 1934 intră ca frate la Mnăstirea Cernica, iar după trei ani este tuns în monahism. Frecventează cursurile Seminarului Teologic din mănăstire, iar după desfiinţarea acestuia se mută la Seminarul Teologic „Nifon“ din Bucureşti.
 
În anul 1948 devine licenţiat al Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Între anii 1943 şi 1970 slujeşte la Mănăstirile Antim şi Căldăruşani, iar în anul 1966 este numit stareţ al Mănăstirii Căldăruşani. A fost instalat în calitatea de episcop-vicar al Dunării de Jos, pe 27 decembrie 1970, în Catedrala din Galaţi. Timp de cinci ani a îndeplinit cu conştiinciozitate misiunea pastorală, în special în Dobrogea. Pe 16 octombrie 1975 a fost ales arhiereu-vicar de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru Episcopia Râmnicului şi Argeşului, eparhie pe care o va conduce ca titular din 2 decembrie 1984. A murit pe 9 aprilie 2014 şi este înmormântat în curtea Catedralei din Râmnicu Vâlcea.

Arhiepiscopul Antim Nica 

Arhiepiscopul Antim Nica s-a născut pe 24 februarie 1908, în satul Bogzeşti, Orhei, primind la botez numele Alexandru. După absolvirea Seminarului Teologic şi a Facultăţii de Teologie la Chişinău, studiază la mai multe universităţi din afara ţării. Intră în monahism pe 24 iunie 1935, fiind hirotonit ierodiacon (1935) şi preot (1936), şi hirotesit protosinghel (1939) şi arhimandrit (1940). Obţinând doctoratul în teologie, devine asistent al Facultăţilor de Teologie din Iaşi şi Bucureşti.
 
Pe 23 aprilie 1944 a fost hirotonit arhiereu pentru Episcopia din Ismail, iar între anii 1947 şi 1950 este locţiitor al Episcopiei Dunării de Jos. Timp de 23 de ani, 1950-1973, a fost vicar-patriarhal şi secretar al Sfântului Sinod. Pe 19 august 1973 este instalat la Galaţi ca episcop al Dunării de Jos, eparhie care, din anul 1975, va fi ridicată la rangul de Arhiepiscopie, cu numele de Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos. La fel ca predecesorii săi, s-a implicat activ în viaţa bisericească din Dobrogea. A murit pe 1 mai 1994 şi este înmormântat în Catedrala din Galaţi.

Episcopul-vicar Epifanie Norocel 

Episcopul-vicar Epifanie Norocel s-a născut pe 14 decembrie 1932 în comuna Mălini, judeţul Suceava, primind la botez numele Gavril. După absolvirea şcolii primare din satul natal, urmează Seminariile Teologice de la Mănăstirile Neamţ şi Curtea de Argeş. Încă seminarist, se călugăreşte la Mănăstirea Neamţ, iar pe 25 mai 1953 este hirotonit ierodiacon. Absolvent al Academiilor Teologice din Sofia şi Zagorsk, este numit profesor şi ulterior director al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ. Pe 1 ianuarie 1957 a fost hirotonit ieromonah.
 
Începutul anului 1971 îl găseşte stareţ al Mănăstirii Neamţ. Cu ocazia festivităţilor de proclamare a Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, pe 9 noiembrie 1975, a fost hirotonit arhiereu în Catedrala din Constanţa, ocupând postul de vicar al acestei eparhii timp de şapte ani, având sediul la Constanţa. Pe 4 iulie 1982 a fost instalat ca episcop titular la Episcopia Buzăului. A murit pe 7 ianuarie 2013 şi este înmormântat în Catedrala Arhiepiscopală din Buzău.

Arhiepiscopul Lucian Florea 

Arhiepiscopul Lucian Florea s-a născut pe 3 aprilie 1923, în comuna Stremţ, judeţul Alba, primind la botez numele Simion. Este absolvent al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, al Academiei Teologice din Zagorsk, Rusia, şi al şcolilor doctorale teologice din Bucureşti şi Ierusalim. A fost tuns în monahism pe 19 martie 1950, la Mănăstirea Sihastru, din judeţul Vrancea, fiind hirotonit ierodiacon pe 17 iulie acelaşi an, de Chesarie Păunescu, episcopul Dunării de Jos, iar ieromonah pe 15 august 1958.
 
Pe 5 martie 1963 a fost numit superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan. A fost hirotonit arhiereu pe 22 decembrie 1974 şi numit episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române, pentru Europa Centrală şi Occidentală, cu sediul la Paris. Între 1980 şi 1985 a fost episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, iar din 24 noiembrie 1985, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, cu reşedinţa la Constanţa. În anul 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a (re)înfiinţat Arhiepiscopia Tomisului, numindu-l titular pe arhiepiscopul Lucian Florea, care a păstorit această eparhie până la pensionare, în anul 2001. A murit pe 8 august 2004 şi este înmormântat în Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa.
 
Bibliografie 
 
Colegiul Pedagogic „Constantin Brătescu“. Valori ale civilizaţiei româneşti în Dobrogea, coordonatori Stoica Lascu şi Constantin Vitanos, Constanţa, 1993
 
Preot Drăgoi, Eugen, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1990
 
Eparhia Constanţa, 10 ani de autonomie bisericească, Constanţa, 1936
 
I.T. Vladimir, P.S. Ilarie, Episcop de Constanţa, Editura Semaforul, Constanţa, 1923
 
Tarangul, preot dr. Orest, Prea Sfinţitul Eugeniu Suceveanul, Arhiereu vicar al Mitropoliei Bucovinei, Cernăuţi, 1939
 
Sursă foto
 
http://www.calauza.edj.ro/?p=61

 Despre Ionuţ Druche 

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Viaţa preotului Nicolae Cănănău, paroh al Catedralei din Constanţa între anii 1952 şi 1986 (galerie foto)