Eroi legendari pe țărmurile Pontului Euxin - Herakles (I)

Unul dintre marii eroi ai legendelor din antichitate este, fără îndoială, grecul Herakles (Heracles), cunoscut foarte bine şi sub numele dat de romani, Hercules. Înzestrat cu puteri supraomeneşti, fiu al lui Zeus şi al muritoarei Alcmena, el este protagonistul a numeroase şi extraordinare aventuri care sunt narate de mai bine de două milenii şi jumătate. Actele sale de eroism, ce dau farmec mitologiei greceşti, continuă şi astăzi să captiveze o lume întreagă, iar legendarul erou este şi în zilele noastre la fel de iubit precum a fost şi în antichitate. Aventurile sale sunt citite, deopotrivă, de milioane de oameni din întreaga lume.
 

 
Herakles este eroul cu un destin tragic care îi ajută pe muritori, chiar dacă acest lucru îl face să devină indezirabil zeilor olimpieni, unora dintre aceştia cel puţin. El este protagonistul celebrelor 12 Munci, impuse de către geloasa zeiţă Hera, care îl ura pe fiul său vitreg.
 
În afara celor 12 Munci, Herakles intervine în războiul giganţilor (fiind de partea zeilor olimpieni), luptă contra centurilor şi o readuce din lumea morţilor pe Alcesta (soţia regelui Admetos). Mai mult, el este cel care îl eliberează pe Prometeus (cel care a dat oamenilor focul), ucigând vulturul trimis de Zeus şi care îl chinuia zilnic pe acest titan înlănţuit pe o stâncă.
 
Nu trebuie să uităm de asemenea că Herakles era considerat de către vechii greci drept întemeietorul Jocurilor Olimpice şi primul mare câştigător al acestor întreceri.
 
Chiar dacă nu participă la Războiul Troiei descris de Homer în "Iliada", pentru că face parte dintr-o generaţie anterioară de eroi, Herakles este şi aici prezent indirect. Astfel, eroul grec Aiax de la Salamina era considerat invulnerabil întrucât în copilărie fusese înveşmântat în blana Leului din Nemeea (ucis de către Herakles, într-una din munci).
 
De altfel, Herakles a cucerit cetatea Troiei, dar într-un eveniment anterior Războiului Troian prezentat în Iliada lui Homer (cu o generaţie înainte). În acea primă cucerire a Troiei, Herakles i-a ucis pe regele Laomedon şi pe fiii acestuia, lăsând un singur prinţ în viaţă, pe Priam!
 
Toate aceste aventuri extraordinare fac din Herakles un personaj crucial în antichitate, un semizeu amintit mereu de către scriitorii şi istoricii acelor vremuri, care îl prezintă ca pe un erou a cărui existenţă nu trebuie pusă la îndoială.

 
Interesant este că multe dintre acţiunile ce îl au drept personaj principal au loc, potrivit izvoarelor antice, în Tracia şi mai ales, pe ţărmurile Pontului Euxin, atât în nordul mării (zona Crimeea), cât şi în vestul acesteia, în Mica Sciţie (Mykra Skythia - Dobrogea antică) sau în sudul ei (ţărmul Anatoliei).
 
Autorii antici au scris chiar că o parte din cele 12 munci ale eroului s-au petrecut la Pont şi pe pământurile sciţilor. Vom aduce în sprijinul acestei afirmaţii chiar textele antice.
 
Toate aceste izvoare sunt de natură să facă din Herakles un erou legendar ce aparţine întregului Pont Euxin şi, implicit, ţărmului vestic al acestuia.
 
În cea de a patra sa muncă impusă de Hera prin regele Euristeu, Herakles trebuia să prindă căpriorul sacru cu corne de aur, ce aparţinea zeiţei Artemis. În urmărirea acestuia, eroul se îndreaptă spre Hiperboreea ("dincolo de Boreas" - Boreas era zeul vântului de nord), ţinut mitic de la miazănoapte, ţară a Preafericiţilor şi pe care unii autori au identificat-o ca fiind Dobrogea antică.
 

Iată ce scria despre această aventură poetul grec Pindar, în urmă cu două milenii şi jumătate, în opera sa "Olimpicele": "Atunci îl îndemnă inima să plece spre ţara istriană, unde-l primi fiica Latonei (n.a. adică zeiţa Artemis), cea pricepută la mânatul cailor...
 
În "Scoliile lui Pindar" (note istorice ce explică şi interpretează opera poetului din Teba), textul antic continuă şi se completează astfel: "Îl îndemna inima. De aceea, Herakles dorea să ajungă pe pământul fluviului Istru, unde l-a primit Artemis... Artemis este numită Instriana, fie după Istru, în jurul căruia locuiesc amazoanele care o cinstesc mult pe zeiţă, fie după tribul scitic al taurilor, care locuiesc în preajma Istrului şi care de asemenea o cinstesc pe Artemis".
 
Taurii sunt un popor antic cu origini se pare cimeriene şi care trăia în Crimeea antică, numită, după ei, Taurida.
 
Marele istoric al antichităţii, Herodot, este primul care prezintă o legendă inedită a lui Herakles, despre care spune că ar fi părintele întregului neam al sciţilor. Mulţi autori au considerat că Herodot a încercat să "grecizeze" neamul sciţilor şi originea lui, pentru a arăta încă o dată supremaţia Eladei.
 
Potrivit lui Herodot, ajuns pe ţărmul Pontului, Herakles o întâlneşte pe monstruoasa Echidna, jumătate femeie, jumătate şarpe. Legenda spune că aceasta lua înfăţişarea unei fete foarte frumoase şi îi atrăgea într-o peşteră pe tinerii cutezători, se împreuna cu ei, după care îi devora. Herakles nu a avut aceeaşi soartă, ba chiar, potrivit lui Herodot, i-a făcut Echidnei trei fii! Înainte de a o părăsi pe Echidna, eroul îi spune acesteia ca, atunci când băieţii vor creşte mari, să îi pună să se lupte între ei pentru a vedea care este cel mai vrednic!
 
Iată ce ne povesteşte "părintele istoriei": "Iar ea, când copiii pe care îi născuse au devenit bărbaţi, i-a numit pe unul din ei Agathyrsos, pe cel născut după acesta Gelonos, iar pe cel mai tânăr Scythes. Şi aducându-şi aminte de îndemnul lui Heracles, a îndeplinit cele cerute de el. Doi dintre tineri, Agatyrsos şi Gelonos, neputând birui la întrecere, au plecat din ţară alungaţi de mama lor. Fiul cel mai mic însă, Scythes, izbutind să îndeplinească ce i se poruncise, rămase în ţară. Din Scythes, fiul lui Heracles, au coborât toţi acei regi ai sciţilor care au urmat..."
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
FONTES I - "Izvoare privind istoria României, vol.I - De la Hesiod la Itinerariul lui Antoninus", Edit. Academiei RSR, Bucureşti 1964
Enciclopedia Arheologică vol. I, II şi III (A-C 1994, D-L 1996, M-Q 2000), coordonator Constantin Preda Edit. Enciclopedică, Bucureşti
Victor Kernbach - Dicţionar de mitologie generală, Edit. Albatros, Bucureşti, 1995
NA Kun - Legendele şi miturile Greciei Antice, Edit Ştiinţifică, 1985
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Legendele Dobrogei antice (IV) - Pontos şi Thalassa şi mitul strâmtorii Bosfor