Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Tropaeum Traiani (galerie foto)

Civitas Tropaei Traiani/com. Adamclisi/jud. Constanța a fost o localitate romană dezvoltată în jurul unui castru construit pe locul unei așezări getice.
 

 

Terminologie

 
Castrum (latină/„fortăreață”) = Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (fossa), iar în interior cu un val de pământ (agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
 
Cohors (latină/„cohortă”) = 1.Subunitate tactică a legiunii, care era compusă din 10 cohorte. 2.Unitate auxiliară de infanterie formată din provinciali fără cetățenie romană, înarmați conform tradiției. Cohortele de 500 de soldați (quingenariae) erau comandate de un praefectus, iar cele de 1000 de ostași (miliariae) de un tribunus. 3.Cohortele pretoriene, în număr de 10 a câte 500 de militari, constituiau garda imperială, fiind recrutate din Italia.
 
Legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un legatus augusti de rang senatorial.
 
Limes (latină) = Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (ripa), ai cărei soldați se numeau ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
 
Vexilatio (latină) = Detașament format din cei experimentați soldați (uneori veterani) și destinat unei misiuni.
 

Origini

 
Localitatea Tropaeum Traiani a fost fondată în timpul domniei împăratului Traianus (98-117).

Localitatea se afla pe valea Urluiei, la 2 km de Monumentul Triumfal, construit de același împărat ca un omagiu adus militarilor romani căzuți în bătălia din zonă în primul război dacic (101-102).
 

Izvoare scrise

 
Tropaeum Traiani este menționată în izvoare antice târzii: Synekdemos a grecului Hierokles (sec. VI), Historia grecului Theophilaktos din Simokatta (sec. VII) și documentul bisericesc Notitia Episcopatuum din Imperiul Roman de Răsărit/Bizantin (sec. VII).
Cercetări arheologice
 
Investigațiile științifice au fost începute de academicianul Grigore Tocilescu (1850-1909/Muzeul Național de Antichități București/Univeristatea București) în 1891-1909 și continuate de George Murnu (1868-1957/Universitatea București) în 1910, Paul Nicorescu (1890-1946/ Muzeul Național de Antichități București/Univeristatea Iași) în 1935-1945 și Gh. Ștefan (1899-1980/Universitatea București) în 1947.
 
În 1968, săpăturile sistematice au fost reluate de o echipă de arheologi din București, Constanța și Iași condusă de Ion Barnea (1913-2004/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București). Așezarea inițială, din sec. II-III, a fost reconstituită pe baza inscripțiilor și materialelor refolosite în zidurile și pavajele fortificației din sec. IV-VI. În timpul împăraților Septimius Severus (193-211), Severus Alexander (222-235) și Gordianus III (238-244) au fost executate lucrări de restaurare.
Apoi, în cursul crizei imperiului din sec. III, marcată de atacurile permanente ale carpilor dacici și goților germanici, localitatea a început să decadă. Din acestă perioadă datează trei inscripții: un altar cu inscripție greacă închinat lui Zeus Ombrimos de către magistratul Protogenes (236-238); o inscripție comemorativă dedicată de ordo splendidissima municipii Tropaei (senatul splendidului oraș Tropaeum); altar închinat lui Jupiter Olbiopolitanus de căter grecul romanizat Nevius Palmas Theotimianus din colonia greacă Olbia (vărsarea Bugului în M. Neagră).

 
O inscripție din anul 316, din timpul co-împăratului Licinius (308-324) descoperită la poarta de est a cetății, menționează că „după ce neamurile barbare fuseseră pretutindeni biruite, spre a întări paza graniței, cetatea Tropeenilor (Tropaensium civitas) a fost și ea zidită din temelii”. În partea superioară a fost așezat un trofeu de 2,6 m, asemănător la o scară mai mică cu cel ridicat de Traian în apropiere.
 
Noua fortificație cu formă neregulată avea un zid lung de 1200 m și gros de 2,6 m - 3,7 m. Acesta era prevăzut cu turnuri dreptunghiulare la distanță de 15-20 m, cele din colțuri fiind mai mari, iar cel de pe latura de V era destinat și adăpostirii proviziilor. De asemenea, zidul era dotat cu două porți mari pe laturile de E și V, precum și una mică la colțul de SE.
 
Cele două porți mari erau legate de via principalis, o stradă pavată cu piatră lungă de 300 m și lată de 14 m, cu partea carosabilă de 7 m și cu trotuarele mărginite de coloane. Pe mijlocul străzii se aflau un canal de scurgere și un apeduct, iar de o parte și de alta se situau patru bazilici paleocreștine (sec. V-VI).
De-a lungul străzii perpendiculare pe cea principală era situată o mare basilica forensis.
De asemenea, lângă poarta de V se afla bazilica cisternă, ridicată peste ruinele unei cisterne, iar o bazilică din marmură era situată lângă turnul de provizii. În exteriorul zidurilor s-a construit o basilica cemeterialis, o bazilică.
 
Tot în exterior, se afla un bazin cu care erau conectate unele apeducte, celelalte intrând în cetate prin poarta de E. Problema aprovizionării cu apă în această regiune de stepă este menționată în inscripția dedicată lui Zeus Ombrimos și o altă inscripție grecească în care se mulțumește „zeiței regine Iunona (soția zeului suprem Jupiter) pentru găsirea apei”.
Cetatea a fost distrusă de raidurile avarilor de la sfârșitul secolului VI, după, care în cursul sec. VII , slavii și bulgarii s-au așezat defintiv în provinciile sud-dunărene ale Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin.
 

Administrație

 
Tropaeum Traiani aparținea provinciei Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani),creată în 86 de împăratul Flavius Domitianus prin divizarea provinciei Moesia, înființată în 46 de împăratul Claudius după ce a desființat regatul clientelar al tracilor odrisi.
 
În timpul domniei lui Marcus Aurelius (161-180), localitatea a fost ridicată la rangul de municipium, ca și Durostorum/Silistra/Bulgaria (Cadrilater/Durostor), Troesmis/Turcoaia și Noviodunum/Isaccea.
 

Armata

 
Inscripții din sec. II atestă prezența în castru a unor vexilatio ai Legio I Italica, Legio V Macedonica, Legio XI Claudia și Legio XIII Gemina, precum și unitatea auxiliară cohors I Lusitanorum (Portugalia).
 

Populația

 
Locuitorii fondatori au fost veterani romani împroprietăriți cu familiile lor în zonă și geții autohtoni. O dovadă în acest sens este o diplomă militară din 112-114. În 115-116, aceștia (Traianenese Tropaenses) construiesc o statuie a lui Traianus. Două inscripții funerare îi menționează pe traco-getul Daizus, fiul lui Comozis (Daizus Comozoi, interfectus a Castabocis), și pe înaltul magistrat L. Fufidius Lucianus (decurio municipii deceptus a Castabocos duumviratu suo), ca victime ale distrugătoarei invazii din 170 a costobocilor (Carpații nordici), care au fost opriți abia în centrul Greciei. O inscripție din 177-179 găsită la Cetate arată că geții care încălcaseră teritoriul tracilor ausdecensi (territorium civitatis Ausdecensium) în contextul haosului din 170, au fost nevoiți să se retragă.
 

Comunicații

 
Localitatea era situată pe drumul de pe axa centrală a Dobrogei care lega Marcianopolis/Devnea/Bulgaria NE și Noviodunum, trecând pe la Ulmetum/Pantelimonul de Jos/jud. Constanța și Ibida/Slava Rusă/jud. Tulcea. Aceste așezări formau linia mediană a limes-ului scitic (împreună cu linia Dunării și linia litoralului), a cărui construcție a fost de împăratul Flavius Vespasianus (69-79) și terminată de Traian.
În 118, împăratul Hadrianus (117-138) a reparat drumul care lega așezarea de Zaldapa/Abrit/Bulgaria NE (Cadrilater/Caliacra).
 
Bibliografie cronologică
 
RADU VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, 1938.
RADU VULPE & ION BARNEA, Din istoria Dobrogei. II. Romanii la Dunărea de Jos, București, 1968.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 137, 138-139, 368-370, 373-374, 589-592, 613. (castru/Cristian VLĂDESCU; cohors/C. V.; legio/Emilia DORUȚIU-BOILĂ & D. T.; limes/C. V.; Tropaeum Traiani/Ion BARNEA; vexillatio/E.D.B)
ADRIAN RĂDULESCU, Tropaeum Traiani. Monumentul și cetatea, Ed. Sport-Turism, București, 1988.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 91, 93, 94. 100, 102, 105. 106 (cap. VII. Dobrogea sub dominație romană/A. R.)
BERLIN-BRANDENBURGISCHE AKADEMIE DER WISSENSCHAFTEN, Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin , 14214, 12.
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Geografie - Locuri Tropaeum Traiani (galerie foto)