Județul Constanța în 1881, anul în care România devine regat (I) (galerie foto)

Dobrogea a intrat în componența statului român pe 14 noiembrie 1878, după încheierea Războiului de Independență și ca urmare a tratatelor de pace de la San Stefano și Berlin. Încă din startul instalării sale, administrația românească a demarat reforme și a inițiat legi care să scoată județele Constanța și Tulcea din tiparul medieval al vechii dominații otomane și să le încadreze pe traseul modern al României conduse de principele Carol I.
Aceste prime reforme, inițiate de politicieni remarcabili precum Remus Opreanu (primul prefect al jud. Constanța și ulterior și al Tulcei), au făcut ca Dobrogea să cunoască dezvoltare și progres încă din primii trei ani ai întregirii teritoriale.
 
Anul 1881 este decisiv pentru România și implicit pentru Dobrogea. Pe 14 martie 1881, Parlamentul modifică Constituția din 1866, specificând că din acel moment România devine regat, iar principele său, Carol I de Hohenzollern, capătă statut de rege. Carol I este încoronat pe 10 mai 1881, purtând pe cap Coroana de Oțel, creată din oțelul unui tun capturat în războiul contra turcilor.
 
Aceste schimbări profunde ale statului își vor pune amprenta decisiv asupra noului drum luat de România. Conducerea administrativă a Dobrogei face mari eforturi să îmbunătățească viața populației, în toate domeniile de activitate, economic, administrativ, medical etc.
 
Una dintre problemele acestui ținut este cel al serviciului sanitar, starea sistemului medical fiind deplorabilă în 1878. Lucrurile se schimbă însă și aici. În perioada 28 februarie - 26 martie 1882, medicul primar al județului Constanța, Ioan (Ioachim) Drăgescu, întocmește un raport către ministrul de interne. În acest raport el prezintă date clare din județul Constanța, date înregistrate în decisivul an 1882. Acest raport ne ajută foarte mult să înțelegem starea județului Constanța, la trei ani de la unirea sa cu principatul României (devenit ulterior regat).
 
La câteva luni după instalarea administrației românești, județul Constanța numărase o populație de 63.000 de suflete. În 1881, numărul locuitorilor din județ (numit și district) crescuse semnificativ, ajungând la 76.000 de persoane. Raportul etnic se schimbase simțitor prin repatrierea multor mahomedani și prin venirea de români, cu precădere din Transilvania și Banat.
 
Astfel, în 1881, din totalul de 76.000 de locuitori ai județului, 27.600 erau români, 27.700 erau tătari iar 12.000 turci. Recensământul mai consemna existența a 5.000 de bulgari, a 2.400 de greci, a 400 de armeni, a 300 de ruși, a 300 de evrei și a 300 de persoane de alte naționalități. Din totalul sus-menționat, 36.000 erau creștini iar 39.700 mahomedani.
 
Din totalul populației județului, 63.700 locuiau în mediul rural, în 74 de sate (comune rurale) și în cătunele aferente ale acestora. În mediul urban trăiau doar 12.930 de persoane. De altfel, raportul consemnează că în județul Constanța existau la 1881 șase comune urbane (orașe), și anume: Constanța, Ostrov, Hârșova, Medgidia, Cernavoda și Mangalia. O a șaptea comună urbană, Cuzgun (azi Ion Corvin), fost mare târg al Dobrogei răvășite însă de război, va căpăta acest statut după 1900.
 

În 1881, orașul Constanța numără 5.000 de locuitori, din care 680 sunt români, 1.625 tătari, 1.500 greci, 235 turci, 244 bulgari, 260 armeni, 315 evrei și 141 - alte naționalități. Ostrov număra 2001 locuitori, iar aici românii erau categoric majoritari - 1864 de persoane, restul fiind de alte naționalități.
 
La Hârșova trăiau 1920 de persoane, iar dintre acestea 887 erau de etnie română și 800 de etnie turcă.
 
În orașul Medgidia, din totalul de 1.003 locuitori, 520 erau tătari, 278 români, 50 turci, 45 bulgari, 27 greci, 35 armeni, 18 ruși și 30 de evrei.
 
Populația orașului Cernavoda număra 2001 suflete: 686 de români, 350 de greci, 425 de tătari, 345 de turci, 140 de bulgari și 55 de persoane de altă etnie.
 
În fine, la Mangalia trăiau 1.005 persoane. Turcii erau aici în număr de 425, tătarii 250, grecii 120, românii – 100, iar restul alte naționalități.

 
În 1881, în județul Constanța s-au născut 2.972 de copii, din care 1.604 erau băieți. Doar 12 dintre copii erau nelegitimi. De asemenea, s-au înregistrat 12 nașteri de gemeni.
 
În raportul său, Drăgescu afirmă că starea de sănătate a populației s-a îmbunătățit clar în ultimii trei ani. Locuitorii județului nu mai sunt victime ale unor epidemii (precum în trecut), dar mulți dintre ei suferă de bolile ce fac ravagii în această perioadă.
 
Astfel, variola, scarlatina, dizenteria sau tusea convulsivă sunt doar câteva dintre cele care afectează mii de bolnavi și chiar ucid peste 100 dintre aceștia.
În anul de referință, medicii județului (cel al orașului Constanța și cei de plase) s-au confruntat cu 3.610 bolnavi, dintre aceștia 135 fiind străini, fără cetățenie română.
 
(Va urma)
 
Imaginile din galerie foto fac parte din monografia „Tomi - Constanța“, a col. Ionescu M. Dobrogianu, carte pe care o puteți parcurge în varianta digitalizată AICI.
 
Bibliografie 
Stoica Lascu - „Mărturii privind istoria Dobrogei“ - Raport general de stare a jud. Constanța supus d-lui ministru de interne (direcțiunea Serviciului Sanitar) de către medicul primar al județului, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, 1999
 
Vasile Sârbu - „Medicina în Dobrogea“

Despre Cristian Cealera

Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.

Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Costineşti (Mangea Punar, Buffelbrunnen) Originea numelor purtate, legenda ospăţului şi câteva amintiri despre germanii dobrogeni (III)