Preoți și biserici la sat Parohia Adamclisi, județul Constanța (galerie foto)

Satul Adamclisi, reședința comunei cu același nume, este situat la 64 km de municipiul Constanța, la 47 km de municipiul Medgidia, la 35 km de orașul Băneasa și la 68 km de comuna Ostrov, iar principala șosea care traversează teritoriul comunei este  DN3, Constanța - Adamclisi - Ostrov.
 
Localitatea Adamclisi a luat naștere și s-a dezvoltat în apropierea Cetății și a Monumentului Tropaeum Traiani, după ocuparea Dobrogei de Imperiul Otoman. Numele de Adamclisi provine din limba turcă și înseamnă „Biserica lui Adam“ sau „Biserica Omului”, fiind denumirea dată de turci, întâi monumentului din apropiere, despre care credeau că este un locaș creștin, și, ulterior, actualului sat, înființat tot de ei. Urmele de locuire de pe teritoriul localității Adamclisi datează încă din antichitate.
 
Potrivit părintelui Ștefan Corleancă, actualul preot paroh de la Adamclisi, primele atestări documentare ale denumirii Adamclisi cu specificația „Biserica lui Adam“ apar în secolul al XIX-lea, la călătorii străini. Astfel, căpitanul prusac  Helmuth von Moltkeb nota într-o scrisoare, datată la 2 noiembrie 1837:  „(...) la două ore și jumătate de Rasova, am găsit o ruină pe care turcii o denumesc Adam - Kilisse sau Biserica lui Adam“.
 
Înainte de Războiul de Independență, în Adamclisi  locuiau doar turci, pe lângă care, în a doua jumătate a secolului XIX, s-au așezat și trei familii de ardeleni cu oile (familiile Dobre, Lungu și Moise). Aceștia trăiau în bordeie săpate în pământ, în apropierea cișmelei. Primele familii de români au fost împroprietărite în Adamclisi în trei etape, în 1882, 1884 și 1894. O parte dintre coloniștii români proveneau din zona Făgărașului și Sibiului, mocani care au venit cu turmele de oi, iar o altă parte proveneau din Ilfov, Vlașca, Romanați și Teleorman.
 
Potrivit Marelui Dicționar Geografic al Romîniei, Volumul I, în anul 1898 în Adamclisi erau 62 de familii, cu 277 de suflete (majoritatea români), care trăiau în 57 de case, ce aparțineau de comuna Deleni (Enigea). Datorită dezvoltării spectaculoase a localității Adamclisi, aceasta a fost ridicată la rangul de comună în anul 1908,devenind reședința  plășii Traian, și a continuat să se dezvolte până la începutul Primului Război Mondial. Ocuparea Dobrogei de inamic, în timpul Marelui Război, a afectat în mod direct și satul Adamclisi, în care, la finele războiului, mai rămăseseră în picioare doar clădirile bisericii și a școlii.
 
În perioada interbelică Adamclisi s-a dezvoltat într-un mod remarcabil pe toate planurile: social, economic, cultural etc., acest aspect fiind posibil și datorită unei personalități care a rămas în memoria colectivă dobrogeană și națională: teologul și avocatul Ion (Jean) Dinu.
 

100 de ani de la înființarea Gimnaziului „Traian” din Adamclisi

 
Întors după front cu decorația „Coroana României”, Ion Dinu este numit administratorul plășii Traian cu reședința în Adamclisi. În această calitate, în anul 1919 în fruntea unui comitet de inițiativă, întemeiază Gimnaziul „Traian”, prima instituție de învățământ secundar rural după război. Astfel, primele cursuri încep pe 11 martie 1919, cu un „curs de preparație de clasa I secundară, mixt în Adamclisi”, în prezența profesorului N. Negulescu, prefectului județului Constanța. Fiind încă vremuri grele în Dobrogea, primul an școlar s-a încheiat pe 10 august 1919.
 
Câteva date despre primii profesori ai acestei instituții și despre condițiile în care predau aflăm din Anuarul Gimnaziului Traian, pe anii 1921 și 1922:

„I. Dinu, Pr. Gheorghe Preoțescu, decedatul diriginte de școală primară Al. Nițescu, doamna învățătoare Zoe Marinescu și doamna Sia V. Constantin din satul de-alături Enigea au fost primii și singurii profesori în tot anul școlar, care s-a prelungit până la 10 august. O cameră închiriată a fost amenajată pentru a servi drept sală de clasă, câteva pupitre au fost împrumutate de la vrednicul diriginte al școlii din satul apropiat Nastradin (azi satul Pădureni), Mateiu Isac, și o tablă dela notarul N. Gavrilescu, din comuna vecină Enișenlia (azi satul Văleni). Tablouri zoologice și hărți geografice s-au procurat de la minister și un glob terestru prin bunăvoința directorului liceului constănțean, domnul C. Lăzărescu. Elevii regulat înscriși au fost 8 băieți și 4 fete în clasa I și o fată în clasa a II-a. Au mai urmat cursurile și alți 12 copii, ne-nscriși regulat din cauza lipsei de acte de studii și care formau grupul audienților. În total deci 24 de discipoli”.

 
Gimnaziul din Adamclisi, sub coordonarea lui Ion (Jean) Dinu, avea să anime întreaga suflare din plasa Adamclisi în perioada interbelică, atât prin absolvenții pe care îi dădea, cât și prin activitățile extrașcolare. De exemplu, anual, pe 15 august, în pădurea de la Ion Corvin, la Fântâna lui Mihai Eminescu, erau organizate serbări câmpenești, unde elevii gimnaziului erau „vedetele” zilei, prin diversele activități cultural-educative pe care le desfășurau (piese de teatru, recital de poezie, etc.).
 
În anul 1961 Gimnaziul „Traian” devine Școală Medie, iar din 1966, Liceu Teoretic. În anul 1973 este transformat în școală cu 10 clase, iar între 1989 și 1991 îl găsim cu numele de „Liceul Industrial cu profil minier și agricol”. Între anii 1991 și 2004 revine la profilul de gimnaziu, iar între anii 2004 și 2009 devine „Școala de arte și meserii”. Din anul 2009 și până în prezent funcționează sub titulatura de Liceul Tehnologic „Jean Dinu” Adamclisi.
 

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Adamclisi

 
Odată cu numirea la Adamclisi, în anul 1898, a preotului Gheorghe Preoțescu, au început și demersurile pentru ridicarea unui lăcaș de cult în această localitate. Astfel, în anul 1901, întreaga comunitate s-a adunat în centrul satului, pentru a fi martoră la punerea pietrei de temelie a actualei biserici.


 
Lucrările au durat până în anul 1907, când, pe 8 septembrie, biserica a fost sfințită, de Pimen Georgescu, episcopul Dunării de Jos, primind hramul „Sfântul Gheorghe”, chiar dacă la punerea pietrei de temelie a fost ales hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Tradiția locală spune că ierarhul a ales schimbarea hramului după prenumele preotului Gheorghe Preoțescu, ctitorul lăcașului de cult.
 
De la momentul sfințirii au rămas mărturie două pisanii, pe plăci de marmură, pe care sunt scrise următoarele texte:
„Pusu-sa temelia acestei biserici cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ în anul 1901, în satul Adamclisi, între rămășițele de la strămoșii noștri romani  „Tropaeum Traiani Municipium Trophaei Traiani“ și s-a sfințit în anul 1907, în al 41 – lea an de domnie a MS Carol I regele României și al 28-lea an de la alipirea de veci a Dobrogei la țara mamă, de către  PS Episcop Pimen, în al 5-lea an al Arhipăstoriei sale, fiind președinte al Consiliului de Miniștri  Dl. D.A. Sturza, ministru de Culte Spiru Haret și Ioan Grigorescu, Protopop. Planurile au fost alcătuite de  dl. Inginer al județului D.Bănescu”, și „Această biserică s-a făcut cu cheltuiala locuitorilor din acest sat, Adamclisi, la care au ajutat PS Episcop  Pimen, Ministerul Cultelor, Prefecturea județului Constanța și alți binefăcători“.
 
Biserica a fost construită în formă de cruce, din piatră din cariera de la Lespezi, județul Constanța, și „cărămidă arsă în vatra satului de către Gheorghe Cărămidaru (grecul)”, după planurile inginerul Dimitrie Bănescu, șeful Serviciului Tehnic al județului Constanța. Are trei turle, două în față și una octogonală pe naos, pe care sunt montate trei cruci din fier forjat. Ușile de la intrare sunt din lemn de stejar masiv sculptat, la fel și scaunele și stranele.
 
Prima pictură a bisericii a fost realizată în anul 1907, în stil bizantin, de pictorul Zumino, pictură restaurată în anul 1940, de preotul pictor Constantin Lembrău, parohul de atunci de la Adamclisi, și, totodată, ginerele părintelui Gheorghe Preoțescu. În anul 1998, în timpul parohiatului părintelui Marius Mustață, biserica a fost repictată integral, în stil bizantin și tehnică tempera, de pictorul bisericesc Gheorghe Desagă. Lăcașul de cult a fost împodobit și cu pictură exterioară, în anul 2001, sub coordonarea preotului Ștefan Corleancă.

 
Biserica „Sfântul Gheorghe” din Adamclisi a fost restaurată în mai multe rânduri: în anul 1966 de preotul Sergiu Țilea, între anii 1997 și 1998, de preotul Marius Mustață și în 2015, de preotul Ștefan Corleancă. Casa parohială a fost cumpărată cu  contribuția  enoriașilor, în anul 1990, de preotul Cloșcă Marin.
 
Actuala clopotniță a fost construită între anii 2013 și 2016, de preotul Ștefan Corleancă, având sprijinul enoriașilor și al Primăriei Adamclisi. Clopotnița, construită din beton armat, cu o înălțime de 14,60 m și acoperită cu tablă, a fost sfințită pe 15 octombrie 2016, de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Tot în această zi a fost sfințită și pictura exterioară a bisericii. Astăzi, în Parohia Adamclisi sunt în curs de finalizare lucrările la casa mortuară și cantina socială, realizate tot cu sprijinul enoriașilor și al Primăriei Adamclisi.
 
Preoții care au slujit în biserica din Adamclisi sunt: preotul Gheorghe Preoțescu (1898 – 1934),  preotul Constantin Lembrău  (1934 – 1947), preotul Sergiu Țilea, preotul Cezar Constantin (1976 – 1987), preotul Marin Cloșcă (1987 – 1990), preotul Ștefan Diacu (1990 – 1996), preotul Marius Mustață (1996 – 1999), iar din anul 1999 slujește preotul Ștefan Corleancă.
 
Preotul paroh Ștefan Corleancă

 
Părintele Ștefan Corleancă s-a născut pe 21 aprilie 1977, în Constanța, din părinții Remus și Maria. Este absolvent al Facultății de Teologie „Sfântul Apostol Andrei” din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța, specializarea Teologie-Litere, promoția 1999, și al unui master în Drept Canonic și Instituții Comunitare, din cadrul Facultății de Drept și Științe Administrative, Universitatea „Ovidius” Constanța.
 
Pe 19 și 30 noiembrie 1999 a fost hirotonit diacon și preot de Înaltpreasfințitul Lucian, Arhiepiscopul Tomisului, pe seama Parohiei Adamclisi. Între anii 2000 și 2001, părintele Ștefan Corleancă a finalizat lucrările la biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Urluia, filiala Parohiei Adamclisi, și, după pictarea lăcașului de cult, acesta a fost sfințit pe 22 iulie 2001, de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
 
Cu acest prilej, părintele Ștefan Corleancă a fost hirotesit sachelar. Pe 15 octombrie 2016, în ziua sfințirii clopotniței și a picturii exterioare a bisericii din Adamclisi, a fost hirotesit iconom-stavrofor, tot de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Din anul 2000,părintele Ștefan Corleancă este profesor de religie la Liceul Tehnologic „Jean Dinu” din Adamclisi.
 
Sub coordonarea părintelui Ștefan Corleancă, Parohia Adamclisi organizează pelerinaje la mănăstirile din țară și are un grup de cateheză, format odată cu implementarea proiectului „Hristos împărtășit copiilor”, proiect organizat de Patriarhia Română și Organizația  World Vision - România.

Bibliografie
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Registru Inventar Parohia Adamclisi, 1967
Arhiepiscopia Tomisului la început de secol XXI, Protoieria Altinum, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2016
Dinu, Paulina, Anuar, 1921-1922, Institutul Grafic Albania, Constanța, 1922
Marele Dicționar Geografic al Romîniei, Volumul I, București, 1898
 
Sursă foto: Ionuț Druche, Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului (foto deschidere Vali Vădănoiu)
 
Despre Ionuț Druche
 
Ionuț Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanța. Este absolvent al Școlii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanța, al Grupului Școlar Industrial Construcții de Mașini din Constanța și al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanța, promoția 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de Inspector Culte. Din decembrie 2018 este și bibliotecar la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța. Preocupat de istoria contemporană a vieții bisericești din Dobrogea, Ionuț Druche a organizat din 2010 și până în prezent mai multe comemorări și simpozioane. De asemenea, este autor și coautor a mai multor cărți și articole.
 
Citeşte şi:
 

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Preoți și biserici la sat Parohia Șipotele, județul Constanța (galerie foto)