Preoţi şi biserici la sat Parohia Corbu de Jos, judeţul Constanţa (galerie foto)

Deşi satele Corbu de Jos şi Corbu de Sus formează astăzi o singură comunitate, cele două parohii din Corbu păstrează numele vechi ale celor două sate. Istoria satului Corbu se pierde în negura vremurilor, în preajma lui fiind făcute mai multe descoperiri arheologice, precum: promontoriul de la Capul Midia, pe care se găsesc urme de epocă neolitică şi greco-romană, o ridicătură de pământ de formă pătrată, în marginea de nord-est a satului, care indică urme ale satului roman Vicus Celeris, şi necropola de lângă actualul cimitir din Corbu de Jos, care datează din sec. V-IV î.Hr.
 

 
În timpul ocupării otomane din Dobrogea, satele purtau numele de Gargalâcul Mare (Yukarı Kargalık) şi Gargalâcul Mic (Aşağı Kargalık) şi erau populate în special de cerchezi, cărora li s-au adăugat români şi bulgari.
 
Potrivit „Dicţionarului geografic al judeţului Constanţa”, în anul 1897, comuna Corbu se numea Gargalâc şi era formată din satele: Gargalâcul Mare (Corbu de Sus), Gargalâcul Mic (Corbu de Jos), Karaharman (Vadu) şi Sahman (Luminiţa). Dintr-un istoric al parohiei din anul 1967, semnat de preotul Mihail Buric, aflăm că locuitorii bulgari din Corbu de Jos au fost strămutaţi în Cadrilater, în anul 1940, lăsând în urma lor unul din cele mai frumoase sate din zonă:
 
„Până în anul 1940, Parohia Corbu era populată exclusiv de cetăţeni bulgari, care, printr-un evident spirit de economie, muncă organizată şi gust gospodăresc, imprimau parohiei aspectul lăudabil al comunei model, ale cărei urme persistă încă în ciuda anilor scurşi, şi în acord cu tendinţele contemporane de progres, susţinute de o vertiginoasă politică de modernizare a vieţii umane.
 
În urma retrocedării Cadrilaterului din 1940, făcându-se cuvenitul schimb de populaţie în urma convenţiei de la Craiova, populaţiei bulgare îi ia locul populaţia română, în proporţie corespunzătoare, provenită în Cadrilater din regiunile Oltenia şi Bucureşti, în urma Primului Război Mondial”.
 
Inclusiv actuala biserică „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a fost construită tot de populaţia bulgară, între anii 1892 şi 1894. Lăcaşul de cult a fost construit în timpul parohiatului preotului Eustaţiu Doicescu şi a fost sfinţit de preotul Gheorghe Rădulescu, pe atunci protopop al judeţului Constanţa. Despre aspectul bisericii în perioada comunistă aflăm tot de la părintele Mihail Buric:
„Biserica, după cât se poate observa, este în formă de cruce cu două turle, şi de jur împrejur, împrejmuită cu gard de piatră. Arhitectura e cea obişnuită bisericilor din Regiunea Dobrogea construite la finele secolului al XIX-lea. Deşi biserica nu e pictată, are o catapeteasmă, prin excelenţă, splendidă, prin o sculptură fină, de o superioară concepţie artistică şi cromatică variată a icoanelor respective. Păcat însă că nu se cunosc numele iscusiţilor sculptori şi pictori”.
 

Între anii 1986 şi 1988, în timpul parohiatului părintelui Mitrofan Vasile, asupra bisericii au fost făcute mai multe lucrări de reparaţii, iar în anul 1989, lăcaşul de cult a fost pictat în tehnică fresco, de pictorul Munteanu Teodor Delcea din Târgovişte. Biserica a fost resfinţită de Antim Nica, Arhiepiscopul Tomisului şi Dunării de Jos.
 
În această parohie au slujit în decursul anilor: preotul Doicescu Eustaţiu (1895-1910), preotul Marin Ionescu (1910-1916), preotul Ioan Nicola (1916-1919), preotul Nicolae Stoicescu (1919-1925), preotul Constantin Rodideală (1928-1961), preotul Ioan Popescu (1961-1965), preotul Mihail Buric (1965-1973), preotul Teodor Samoilă (1973-1984), preotul Vasile Mitrofan (1984-1991), preotul Marcel Lupea (1991-1999), iar din anul 1999 slujeşte preotul iconom-stavrofor Viorel-Marian Ciocănel.

În subordinea Parohiei Corbu de Jos se află micuțul sat Luminița. În acest cătun, în timpul parohiatului părintelui Viorel Marian Ciocănel, a fost ridicată o biserică, cu hramul „Sfântul Dumitru”, de către familia Vasile și Ecaterina Halici, pe un teren donat de Consiliul Local al comunei Corbu. Biserica din Luminița a fost sfințită pe 9 decembrie 2007, de  Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Preotul paroh Viorel Marian Ciocănel

 
Părintele Viorel Marian Ciocănel s-a născut pe 16 aprilie 1966, la Mahmudia, judeţul Tulcea, în familia preotului Gheorghe şi Ecaterina Ciocănel. Şcoala generală a absolvit-o la Galaţi, iar după ce a urmat trei ani Liceul Industrial Nr. 1 din Galaţi, în anul 1984 a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox de la Mănăstirea Neamţ. Din septembrie 1989 şi până în martie 1990, a satisfăcut stagiul militar la Buzău şi Caransebeş. Între 1990 şi 1993 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, iar pe 10 octombrie 1992 s-a căsătorit cu profesoara Cristina Florea, cu care are doi copii: Cristian Alexandru şi Justin Gabriel.
 
Părintele Viorel Marian Ciocănel a fost hirotonit diacon şi preot pe 3 şi 4 aprilie 1994, pe seama Parohiei Peştera, judeţul Constanţa, de Înaltpreasfinţitul Lucian, Arhiepiscopul Tomisului. În anul 1999 a fost transferat la Parohia Corbu de Jos, iar din anul 2001 este secretarul Protoieriei I Constanţa. Printre lucrările administrative întreprinse de părintele Viorel Marian Ciocănel la biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” se numără şi construirea unei trapeze, a unor dependinţe, acoperirea bisericii cu tablă zincată, dar şi dotarea lăcaşului de cult cu centrală termică.

 
Pentru bogata activitate pastoral-administrativă, părintele Viorel Marian Ciocănel a fost hirotesit iconom-stavrofor, de Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, pe 9 decembrie 2007, cu prilejul sfinţirii bisericii „Sfântul Dumitru” din Luminiţa.
 
Bibliografie
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Registru Inventar Parohia Corbu de Jos, 1967
Arhiepiscopia Tomisului la început de secol XX. Protoieria I Constanţa, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 2016
 
Sursă foto:
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului (foto deschidere Vali Vădănoiu)
 
Despre Ionuţ Druche
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Preoți și biserici la sat Parohia Credinţa, judeţul Constanţa (galerie foto)