Preoţi şi biserici la sat Parohia Petroşani, judeţul Constanţa (galerie foto)

Satul Petroşani, judeţul Constanţa, s-a numit în trecut, pe vremea stăpânirii otomane, Chioseler, nume care se traduce, după Căpitanul M.D. Ionescu Dobrogianu, „al spânilor”. Dacă astăzi satul Petroşani face parte din comuna Deleni, acum un secol era reşedinţa comunei Chioseler, din care mai făcea parte satul Borungea (Poeniţa, desfiinţat prin decret prezidenţial în anul 1977).
 


Începuturile localităţii Chioseler se pierd în negura vremurilor. Cel mai probabil, satul a fost înfiinţat de turci, atraşi în zonă de cişmelele cu apă foarte bună, dar şi de peisajul deosebit de frumos, plin de văi şi canarale. Cu timpul, turcilor li s-au alăturat familii de tătari din Crimeea, cu toate acestea, potrivit căpitanului M.D. Ionescu Dobrogianu, în Chioseler nu a fost ridicată o geamie, până la data realizării studiului.
 
Iată descrierea pe care renumitul cercetător a face comunei Chioseler, în urma datelor adunate în a doua jumătate a secolului XIX:
„Comuna Kioseler se întinde în valea superioară a Borungei, până la gura ei, departe la 34 de km S-V de Medgidia. Se compune din două sate înşirate pe valea Borungea: Kioseler (satul din colţ), căci în adevăr aici valea face un cot, în care se află satul; Borungea, corupţie din Derindge, care înseamnă adâncă, la 2 km spre V de precedentul, care este şi satul de reşedinţă. Amândouă satele acestea erau locuite de turci; în Kioseler locuiau şi câţiva bulgari pe la 1850.
 
Se mărginesc la N cu comunele Enige (azi Deleni) şi Mahmut-Cuiusu (azi Izvoru Mare), la E cu Carabacâ (azi Negreşti), la V cu comuna Asarlâc (azi Cetatea) şi la S cu comunele Kîzîl-Murat (azi Movila Verde) şi Hairan-Chioi (azi Dumbrăveni). Comuna are 237 case, din care 17 bordeie”.
 
După Războiul de Independenţă, în Chioseler au fost împroprietăriţi români din Oltenia şi Transilvania, care şi-au construit case alături de turcii, tătarii şi bulgarii de aici. Spre sfârşitul secolului XIX, se poate observa o majoritate bulgărească în Chioseler, aspect subliniat în Marele Dicţionar Geografic al României din anul 1899:
„Populaţia comunei pe anul 1895-1896 a fost de 151 familii cu 710 suflete, în majoritate bulgari şi români, din care: bărbaţi 395, femei 315, necăsătoriţi 404, căsătoriţi 296, văduvi 10, ştiu carte 14, nu ştiu 686. Cetăţeni români 710, ortodocşi 506, mahomedani 97, de alte religii 7”. Interesant este că, din această sursă mai aflăm că în anul 1895 în cătunul Chioseler exista o geamie, deservită de un hoge, dar şi o şcoală mahomedană.
 
Făcând un arc peste timp, într-o mişcare de reanimare a satelor constănţene, afectate de cel de-al Doilea Război Mondial, în primăvara anului 1944, Consiliul Pretoral al plăşii Adamclisi (Pretura a fost o instituţie administrativă intermediară între judeţ şi comună, care a funcţionat între anii 1925-1948), condus de Petre Petrescu, pretor, Ion Dinu, avocat, şi dr. Anghel Vasilescu, referent administrativ, a declarat satul Petroşani sat model. Detalii despre ce însemna acest lucru aflăm din ziarul Dobrogea Jună, dintr-un articol semnat de Ion Dinu:

 
„Consiliul de colaborare al plăşii Adamclisi nu-i animat de vreun orgoliu, (...) ci, mai vârtos, ar putea să însemne viabilitatea, activitatea, dezvoltarea şi desăvârşirea fiecărei ogrăzi şi case gospodăreşti, în parte din cuprinsul aşezării hărăzită model. Dacă în diferitele realizări de sate model, s-a procedat de la general la particular, Consiliul pretoral adamclisian, începe, odată cu prima calendă a lui Ianus, cu celula, procedând tocmai antipodic: de la particular la general. Prin celulă înţelegând gospodăria.
S-a declarat, astfel, Petroşanii sat model. (...) S-a redactat un regulament şi un program minimal; s-a întocmit o ordine de bătaie; s-au distribuit roluri şi s-au fixat periodicile, în care fiecare casă petroşeană să fie vizitată, cu ori fără alaiu şi solemnitate!
 
Satul s-a împărţit în zece sectoare, administrate fiecare de câte un şef, secondat de unul sau două ajutoare locale. Programul urmărit încape un cadru economic, unul cultural, religios moral, unul sanitar şi altul edilitar. În deosebi, Consiliul Pretoral şi-a propus să realizeze până la sfârşitul anului, în Petroşani:
- O conştiinţă civică şi morală, patriotică şi naţională, de plan occidental;
- O stare economică îmbunătăţită, fiecărui sătean şi fiecărei gospodării în parte:
- O stare sanitară, care să asigure dezvoltarea unei minţi sănătoase, într-un corp sănătos;
- Edilizarea drumurilor, prin pietruiri şi trotuare, împietruirea curţilor, refacerea caselor, grajdurilor etc.”.

 
Pe lângă toate acestea, Ion Dinu precizează că, la momentul redactării articolului, 10.000 de gropi fuseseră săpate la Petroşani, în vederea plantării de pomi fructiferi şi salcâmi.
 

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Petroşani

 
Potrivit părintelui Vasile Ciucă, fost preot paroh la Petroşani, creştinii din Chioseler, conduşi de octogenarul Neacşu Călin, au pus piatra de temelie a bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” în anul 1889. Lăcaşul de cult, construit din piatră, în formă de cruce cu trei turle, a fost terminat şi sfinţit în anul 1903. De asemenea, biserica a fost pictată în stil neobizantin (pictură distrusă de vicisitudinile vremii), dar numele pictorului a rămas necunoscut, la fel ca numele arhitectului şi ale meşterilor care au lucrat la ea. Catapeteasma bisericii a fost realizată în anul 1904, de sculptorul C.M. Babic din Bucureşti.
 
În urma cutremurului din noiembrie 1940, biserica a fost serios deteriorată, lucrările de consolidare fiind executate abia în anul 1956, cu sprijinul Departamentului Cultelor şi Episcopiei Dunării de Jos - Galaţi, de care ţinea judeţul Constanţa în acea vreme. Amploarea stării de degradare a turlelor a condus la necesitatea micşorării acestora.
 
Lucrări de consolidare şi întreţinere a bisericii din Petroşani au fost întreprinse şi între anii 1999 şi 2000, de preotul Ştefan Banciu. Acestea au constat în turnarea unor piloni din beton la exteriorul bisericii, îngropaţi la 3 m adâncime şi reconstrucţia turlelor pe structură metalică. Totodată, în această perioadă a fost ridicat şi gardul bisericii, lucrare susţinută de parohie şi familia Andrei şi Florica Sabu.
 
Şi sub grija actualului paroh, preotul Ştefan Emanuil Giurgea, s-au desfăşurat sau sunt în proces de desfăşurare mai multe lucrări de reparaţii la biserică şi casa parohială. Pe lângă enoriaşi, părintele Ştefan Emanuil Giurgea este susţinut în acest demers de familia Traian şi Reta Criciu, de fraţii Nicolae, Ion şi Costel Banciu, de domnul Dan Marian, primarul comunei Deleni, dar şi de Consiliul Local Deleni. Una din priorităţile părintelui Ştefan Emanuil Giurgea este repictarea lăcaşului de cult, care va începe din această toamnă.
 
Printre preoţii care au slujit la Petroşani, îi putem aminti pe: preotul Vasile Ciucă, preotul Popa Jan, preotul Begu Lucian, preotul Iftimie Tănase, iar azi slujesc preotul Ștefan Banciu, din anul 1986, şi preotul paroh Ștefan Emanuil Giurgea.
 

Preotul paroh Ştefan Emanuil Giurgea

Părintele Ştefan Emanuil Giurgea s-a născut pe 5 februarie 1983, în oraşul Mărăşeşti, judeţul Vrancea. A urmat Seminarul Teologic Ortodox de la Mănăstirea Cernica, între anii 1999 şi 2004, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei” din Constanţa, secţia Pastorală, între anii 2004 şi 2008, şi cursurile de master, din cadrul aceleiaşi facultăţi, secţia Teologie Biblică. S-a căsătorit pe 5 septembrie 2010 cu Elena Spiridon, cu care are doi copii: Teodor şi Ştefan. Pe 3 aprilie 2016 a fost hirotonit preot, pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Constanţa, de Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, iar pe 1 noiembrie 2017, a fost transferat ca preot paroh în parohia Petroşani.
 
Bibliografie
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Registru Inventar Parohia Petroşani, 1967
Arhiepiscopia Tomisului la început de secol XXI, Protoieria Altinum, Constanţa, 2016
Căpitanul M.D. Ionescu, Dobrogea în pragul secolului al XX-lea, Bucureşti 1904
Lahovari, George Ioan, Marele dicţionar geografic al Romîniei, Vol. II. Bucureşti, 1899
Ziarul Dobrogea Jună, Anul 40, Nr. 5, 3 februarie1944
 
Sursă foto: Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului (foto deschidere Vali Vădănoiu)
 
Despre Ionuţ Druche
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de Inspector Culte. Din decembrie 2018 este și bibliotecar la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
 
Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea 

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Preoţi şi biserici la sat Parohia Coslugea, judeţul Constanţa (galerie foto)