Preotul erou Belizarie Popescu. „La Turtucaia, sub un mal ferit de gloanţe, făcea rugăciuni. De acolo nimeni nu l-a mai văzut!“ (galerie foto + video)

Dintre cei 250 de preoţi militari care au fost mobilizaţi la intrarea României în Primul Război Mondial, mulţi nu s-au mai întors acasă. Este şi cazul preotului Belizarie Popescu, de la Parohia Mereni, judeţul Constanţa, singurul preot dobrogean care a contribuit la făurirea României Mari prin sacrificiul suprem.
 
Pe 8 august 1916, la 44 de ani, preotul Belizarie a plecat pe front alături de Regimentul 34, Divizia 9 Infanterie. Deşi a participat doar la luptele de la Turtucaia, prin curajul şi jertfa de care a dat dovadă în ultimele clipe ale vieţii, părintele Belizarie a rămas un exemplu viu de credinţă şi patriotism în conştiinţa locuitorilor din Mereni, dar şi în cea a dobrogenilor în general.
 
Realizând situaţia dezastruoasă în care se afla armată română la Turtucaia, şi cum inamicul înteţea mai mult focul asupra soldaţilor români care se aflau în retragere, părintele Belizarie, în loc să fugă din faţa gloanţelor şi a obuzelor, a pus mâna pe o mitralieră şi a tras până a rămas fără gloanţe, dând posibilitatea multor ostaşi de-ai noştri să scape cu viaţă.
 
Este grăitoare în acest sens relatarea unui coleg de unitate:
„L-am văzut trecând podul la Olteniţa, în fruntea regimentului, cu crucea în mână. Mi-a surâs; poate ultimul surâs din viaţa lui. Era în ziua de marţi 25 septembrie. Luptele erau în toi. Mi-a strigat: «La revedere!» Va fi poate revederea în altă parte, nu aici. A venit dezastrul. După retragerea dureroasă de la Turtucaia m-am interesat de soarta lui. A fost văzut în clipe eroice. Când armata noastră părăsea poziţiunile din tranşee, decimată de focul duşman, el, preotul Belizarie, într-un dor nespus de-a îmbărbăta soldaţii cu epitrahilul pe gât, s-a aşezat într-o «mască», alături de ordonanţa sa şi luând o armă şi o traistă de cartuşe a tras 80 de încărcătoare. Nemaiavând, a trebuit să se retragă spre Dunăre şi a luat drumul spre Silistra. Aici a fost văzut din nou, în genunchi, cu epitrahilul de gât, sub un mal ferit de gloanţe: făcea rugăciuni. I s-a strigat de cei ce se retrăgeau: «Hai, părinte!» A făcut semn cu mâna, ceea ce arată: «Plecaţi! Eu rămân la postul meu». De acolo nimeni nu l-a mai văzut. Aşa a pierit eroul preot Belizarie Popescu pentru ţara sa pe care a iubit-o mult“.
 
Asemenea mărturii nu puteau rămâne fără ecou în parohia de unde a plecat pe front, astfel că, pe 31 mai 1925, după oficierea slujbei parastasului, locuitorii au aşezat o placă memorială în Biserica „Sfânta Parascheva“ din Mereni, pe care sunt scrise următoarele cuvinte: „În amintirea preotului Belizarie Popescu, mort în răsboi la Turtucaia, 1916. Prietenii săi“.
 
De asemenea, o stradă din comuna Mereni poartă numele vrednicului de amintire preot căpitan Belizarie Popescu.
 
Părintele Eugen Drăgoi, cel care s-a preocupat cel mai intens de viaţa preotului Belizarie Popescu, scria într-un articol:
„După încheierea războiului, soţia sa, Ioana, cu durere în suflet, se adresa episcopului Dunării de Jos, Nifon Niculescu, pentru a-i reglementa obţinerea unui stipendiu, informându-l totodată că soţul său fusese dat dispărut în lista de pierderi nr. 92 din 23 noiembrie 1916, a Marelui Cartier General. Nu ştim dacă cererea îndoliatei preotese a fost rezolvată favorabil, dar enoriaşii au ţinut să cinstească memoria fostului păstor sufletesc“.

 
După unele mărturii verbale, după război, soţia preotului Belizarie s-ar fi retras la una din mănăstirile de maici din ţară, special amenajată pentru preotesele văduve de război.

Un monument dedicat preotului erou Belizarie Popescu 

În ziua de 9 iunie 2016, de sărbătoarea Înălţării Domnului, când este prăznuită ziua eroilor, la Monumentul Eroilor din localitatea Mereni, judeţul Constanţa, a avut loc un ceremonial fastuos, dedicat preotului Belizarie Popescu. Evenimentul a fost organizat de Primăria comunei Mereni, Arhiepiscopia Tomisului şi Filiala Constanţa a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria“, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la moartea preotului erou Belizarie.
 
Momentul solemn a fost deschis de primarul din Mereni, Gheorghe Chiriac, care, după ce a dat onorul militarilor din Batalionul 912 Tancuri din Murfatlar, a prezentat invitaţii şi a adus un omagiu veteranilor din localitate prezenţi la festivitate.
 
La sfârşitul prezentării sale, primarul Gheorghe Chiriac a dezvelit o placă de marmură închinată preotului Belizarie. Alături de fotografia preotului pe placă sunt gravate următoarele cuvinte:
„1916-2016, 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial. 
Căpitan, confesor, preot Belizarie Popescu, n. 1868 - d. 1916. 
Primul preot slujitor al parohiei noastre, căzut eroic în luptele de la Turtucaia în septembrie 1916. 

Dulcea noastră ţară, Aţi salvat-o voi! Glorie eternă, Dragilor eroi! 
Ridicată de comunitatea locală, 09.06.2016“.
 
Monumentul a fost sfinţit de preotul Ciprian Bucea, parohul bisericii din Mereni, şi protos. Maxim Vlad, de la Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa, iar după slujba de sfinţire invitaţii au luat cuvântul, aducând fiecare un omagiu eroilor din Mereni.
 
Astfel, a luat cuvântul col. (r) Remus Macovei, preşedintele Filialei Constanţa a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria“. Printre altele, domnia sa a prezentat şi pierderile umane suferite de comună în cele două războaie mondiale:
„În Primul Război Mondial din localitatea dumneavoastră, 49 de cetăţeni au murit şi 14 au fost răniţi, iar în cel de-al Doilea Război Mondial, din 67 de locuitori care au participat la lupte, 12 au murit, iar şase au fost răniţi. Este o jertfă de sânge pe care locuitorii comunei dumneavoastră, fără ezitare, au făcut-o!“.
 
Apoi, protos. Maxim Vlad a prezentat viaţa preotului Belizarie şi a rostit câteva cuvinte despre eroii neamului:
„Trebuie să fim mândri că suntem români! Iar dacă astăzi ne numim aşa asta se datorează sacrificiului şi prinosului de sânge pe care eroii neamului nostru l-au adus pe altarul neamului românesc, pentru ca noi să purtăm cu demnitate numele de români. Să nu uităm sacrificiul lor, să nu uităm că stăpânim acest pământ pe care l-am primit de pe urma jertfei lor, pământ pe care nu trebuie să îl înstrăinăm vreodată“.
 
Evenimentul comemorativ s-a încheiat cu defilarea militarilor din Batalionul 912 Tancuri din Murfatlar, spre bucuria copiilor şi a tuturor celor prezenţi.
 
Arhiepiscopia Tomisului, prin Departamentul Cultural Educaţional, l-a comemorat pe preotul Belizarie Popescu şi pe 25 septembrie 2011, în Biserica „Sfânta Parascheva“ din Mereni, cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la naşterea sa şi a 95 de ani de la trecerea la Domnul. La eveniment au participat părintele arhimandrit Paisie Fantaziu, de la Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa, preotul paroh Ciprian Bucea şi membri ai Asociaţiei Studenţilor Creştin Ortodocşi, filiala Constanţa.

Preotul căpitan Belizarie Popescu 

S-a născut la 5 septembrie 1871, în satul Cioara Doiceşti, judeţul Brăila. Între anii 1887 şi 1891 a urmat Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi. Pe 12 ianuarie 1897 s-a căsătorit, iar şase luni mai târziu, pe 29 iunie 1897, a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Panduru, comuna Baia, judeţul Tulcea. Pentru activitatea pastorală desfăşurată în această parohie a fost hirotesit sachelar, pe 11 mai 1904. La 1 octombrie 1908, a fost transferat la parohia Engemahale (azi Mereni), jud. Constanţa.
 
Cu ocazia unei inspecţii făcute de preotul Toma Protopopescu, protoiereul judeţului Constanţa, la începutul anului 1911, i se aduceau mulţumiri preotului Belizarie Popescu „pentru deosebita grijă ce arată la înfrumuseţarea sfântului locaş“. Pe 8 august 1916, preotul Belizarie a plecat pe front alături de Regimentul 34, Divizia 9 Infanterie. A murit eroic la Turtucaia pe 25 septembrie 1916.
 
Dumnezeu să îl odihnească pe preotul Belizarie Popescu, luptător neînfricat în războiul pentru făurirea României Mari!
 
Bibliografie
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, dosar Preot Belizarie Popescu
 
Drăgoi, preot Eugen, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos, 1864/1989, Galaţi, 1990
 
Nazarie, iconom C., Activitatea preoţilor de armată în campania din 1916-1918, Bucureşti, 1920
 
Sursă foto: Ionuţ Druche

Despre Ionuţ Druche

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi: 

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Mărturiile din Primul Război Mondial ale preotului Atanasie Popescu din Nufăru, judeţul Tulcea„Biserica era devastată, iar icoanele erau împuşcate“