Preotul Radu Şerban din Năvodari, mort în temniţa comunistă (galerie foto)

Deşi moartea preotului Radu Şerban este foarte cunoscută în memorialistica foştilor deţinuţi politic, viaţa lui de până la momentul arestării rămâne, în mare parte, necunoscută.
 
Impactul morţii sale a fost atât de puternic printre deţinuţii de la Colonia de muncă Baia Sprie, încât vestea s-a răspândit în aproape toate temniţele din ţară, motiv pentru care s-a instalat o confuzie în ceea ce priveşte numele lui şi locul unde a slujit. Această confuzie a persistat şi în memoriile publicate ulterior, dar şi în unele studii ştiinţifice. Azi putem spune cu exactitate că preoţii Radu Gheorghe din Dobrogea şi Gheorghe Şerban din Corbu sunt una şi aceeaşi persoană cu preotul Radu Şerban din Năvodari, arestat de Securitate în anul 1948 şi asasinat la începutul lunii februarie 1951 în Colonia de muncă Baia Sprie.
 
În urma unor cercetări, am identificat în Cimitirul Central din Constanţa locul unde se află cavoul familiei sale. Pe crucea de mormânt este aşezată o fotografie de familie în care se regăseşte şi preotul Radu Şerban, de altfel, aceasta fiind singura poză cu el îmbrăcat în reverendă.

O altă fotografie care îl înfăţişează se află în arhivele CNSAS, în dosarul de anchetă. Această fotografie a fost publicată alături de date din viaţa sa de istoricul Adrian Nicolae Petcu, în ziarul Lumina al Patriarhiei Române.
 
Preotul Radu Şerban s-a născut pe 12 decembrie 1906 în comuna Saraiu, jud. Constanţa, în familia de plugari Maria şi Constantin Şerban, care au avut şapte copii: Ion, Radu, Constantin, Gheorghe, Remus, Valeria şi Anica. După absolvirea Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi s-a căsătorit şi a fost hirotonit preot. Dintr-o mărturie a unuia dintre colegii lui de detenţie, Nicolae Grebenea, reiese că în momentul arestării preotul Şerban avea o fată mică. Nu ştim unde a slujit până în anul 1946, dar în acest an cere şi obţine aprobare de la Episcopia Constanţei pentru înfiinţarea parohiei Năvodari, care până atunci depindea de parohia Lumina. Acest lucru s-a petrecut pe 12 noiembrie 1946, preotul Radu Şerban fiind numit preot paroh la Năvodari.
 
Dacă până în acest punct al vieţii lui avem puţine date biografice, acestea încep să fie mai bogate din momentul venirii la Năvodari, deoarece intră în atenţia organelor de securitate pentru activitate legionară. În sentinţa de condamnare a preotului Andrei Costea de la Biserica „Sfântul Nicolae Vechi“ din Constanţa, judecătorii îi justifică condamnarea şi prin legăturile pe care le avea cu preotul Radu Şerban: „În anul 1947 preotul Radu Şerban a venit la el acasă şi i-a spus că Pătraşcu este în ţară şi a reînceput organizaţia mişcării legionare... lucru pe care l-a acceptat şi a plătit şi el cotizaţii... bani pe care i-a dat lui Radu Şerban. Preotul Radu Şerban i-a vorbit de situaţia internaţională, că războiul este inevitabil şi că ruşii vor fi învinşi“. Din documentele aflate în arhiva CNSAS mai reiese faptul că, în anul 1948, preotul Şerban a purtat discuţii cu preoţi dobrogeni, foşti colegi de seminar, în vederea cooptării acestora în mişcarea legionară, fapt care nu s-a concretizat.
 
În baza acestor declaraţii şi mărturii, preotul Radu Şerban a fost arestat în noaptea de 14 spre 15 mai 1948. În aceeaşi seară au mai fost arestaţi preoţii: Andrei Costea, Ştefan Bumbac şi Grigore Epaminonda, toţi slujitori în Constanţa.
 
Deşi a negat acuzaţiile, preotul Şerban a fost acuzat de participare într-o „organizaţie subversivă“. A fost judecat pe 21 ianuarie 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Constanţa la 20 de ani de muncă silnică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. Din penitenciarul Constanţa a fost transferat în martie 1949 la Aiud, iar de aici, la Colonia de muncă Baia Sprie (septembrie 1950), unde avea să moară la scurt timp. Trecerea sa la Domnul a fost prevestită de un vis al unui coleg de detenţie, după cum mărturiseşte Nicolae Grebenea:

„Într-o zi, preotul dobrogean Şerban, îmi spuse:
- Temperatura ridicată şi efortul de mină, după foamea prin care am trecut, mi-au îmbolnăvit grav inima. De mai lucrez în mină, mă distrug complet. M-am hotărât să nu mai lucrez şi să cer o muncă la suprafaţă.
- Hotărârea e riscantă, i-am spus. Suntem condamnaţi la travaux forcees. Refuzul poate aduce împuşcarea. Eşti hotărât să mori?
- Da! Neapărat. E singura mea şansă. Altfel şi aşa mor mai târziu, distrus complet de boală, dar dacă nu mă împuşcă pot să mai trăiesc.
- Roagă-te si pregăteşte-te.
 
Mi-a spus:
- Am lăsat o nevastă cu copil mic, te rog îngrijeşte-te, de scapi, şi, dacă voi muri eu, să afle cum am murit. Nu din laşitate am luat hotărârea morţii, ci in extremis: singura şansă de a mai fi bun de ceva.
I-am promis.

 
Mi-a spus:
- Închină lui Dumnezeu un gând bun pentru mine.
În noaptea ce veni, Nelu Rusu, un avocat din Bucureşti, visa că erau trei lumânări aprinse într-un loc în lagăr şi una s-a stins pe neaşteptate. El spuse visul şi, Hegheduş, ce era în baracă cu el, spuse: „Astăzi o moarte fulgerătoare se va petrece printre noi“. Şi au intrat în mină. Şerban n-a vrut să intre în mină. A fost pus să adune pietre în lagăr. Pe când le aduna, un soldat din cei cu paza a tras un glonţ în el şi a căzut mort.

Administraţia a justificat moartea prin faptul că deţinutul a încercat să fugă peste gard. Prezicerea lui Hegheduş s-a împlinit întocmai. După eliberare, eu n-am putut lua legătura cu soţia preotului Şerban să-i arăt situaţia dramatică în care s-a găsit soţul ei când a fost împuşcat. Dar erau unii dobrogeni în lagăr care ştiau de împuşcare şi de boala lui. Am aflat că soldatul ce a tras a fost răsplătit cu un concediu de şapte zile“. Preotul Radu Şerban a trecut la cele veşnice pe 16 februarie 1951 în Colonia de muncă Baia Sprie.
 
Fără să ştie de moartea tragică a ctitorului parohiei Năvodari, actualul preot, Vasile Vasile, a împlinit, peste 40 de ani, dorinţa preotului Şerban de a vedea la Năvodari o parohie înfloritoare şi o biserică măreaţă. Acest efort a fost însoţit însă şi de multe încercări din partea autorităţilor comuniste, deoarece preotul Vasile Vasile a început construcţia actualei Biserici „Sfânta Parascheva“ cu un an înaintea Revoluţiei din 1989. Când conducerea locală comunistă a vrut să dărâme zidurile bisericii în construcţie, creştinii din Năvodari s-au mobilizat şi au apărat viitoarea biserică, înconjurându-o cu lumânări în mână.

Văzând că oamenii erau de neclintit, mai-marii partidului l-au transferat pe preotul Vasile Vasile la Cernavodă. Revoluţia din decembrie 1989 avea să aducă liniştea în parohia Năvodari. Preotul Vasile a fost readus la Năvodari, iar biserica a putut fi terminată.
 
Pe 5 februarie 2017, Arhiepiscopia Tomisului, în cadrul proiectului „Apărători ai Ortodoxiei între Dunăre şi Mare în timpul comunismului“, a adus un omagiu celor doi preoţi. Astfel, la Biserica „Sfânta Parascheva“ din Năvodari a avut loc un moment solemn de pomenire a preotului Radu Şerban şi unul de evidenţiere a suferinţelor îndurate de preotul Vasile Vasile la ridicarea bisericii.

Bibliografie

 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Caseta 122, Dosar 11, Parohia Năvodari, 1946-1947
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Caseta 459, Dosar 935, Parohia Năvodari, 1948-1958
 
Brânzaş, preot Liviu, Raza din catacombă, Editura Scara, Bucureşti, 2001
 
Petcu, Adrian Nicolae, Martirizarea părintelui Radu Şerban în lagărul de muncă de la Baia Sprie, în Ziarul Lumina, ediţia online, 04 septembrie 2014
 
Sursa foto: arhivă Ionuţ Druche

Despre Ionuţ Druche 

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.

Citeşte şi: 

Colaborare ZIUA de Constanţa: Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“: „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Preotul Ioan Grigorescu, protopop al județelor Tulcea și Constanța între 1902 și 1910