Regele Mării Negre, Mithridates al VI-lea cel Mare, și stăpânirea sa în Dobrogea antică (II) - Izvoarele antice

Mithridates al VI-lea Eupator, Regele Pontului, a luat sub stăpânirea sa cetățile grecești din Scythia Minor (Dobrogea antică) chiar în preajma primului dintre cele trei războaie purtate contra Republicii Roma. Astfel, după unii istorici, Histria, Tomis și Callatis erau deja tributare lui în anul 88 î.H, atunci când a fost declarat oficial primul dintre cele trei conflicte militare pontico-romane (88-84, 83-81 și 75-63 î.H). Unii specialiști afirmă că orașele vest-pontice ar fi putut intra sub influența lui Eupator încă din jurul anului 100 î.H.
 

 
Cert este că, în timpul primului război (88-84 î.H), Mihtridates al VI-lea controla atât marile orașe grecești ale Micii Sciții, cât și celelalte polisuri de pe litoralul vest pontic, ale căror ruine au fost identificate pe teritoriul Bulgariei de azi. Astfel, un decret onorific din Apollonia Pontica (azi Sozopol, Bulgaria), datat în jurul anului 87 î.H, este închinat în cinstea unui tarsian (n.a. din Tarsus - oraș în sudul Turciei de azi, aproape de malul Mediteranei), comandant al oștenilor trimiși de Mithridate pentru a apăra cetatea de tracul Sadalas I, aliat al romanilor.
 
O situație similară avem și la Histria. Două fragmente ale aceluiași decret ne spun povestea lui Diogenes din Amastris, prieten al regelui Pontului, trimis de acesta pentru a fi strateg al garnizoanei histriene.  “Bărbat ales, plin de râvnă și dreptate”, Diogenes salvează cetatea dintr-o criză deosebită. Înainte de venirea lui, histrienii se împrumutaseră de la un anume Menios din Bizanț (Byzantion) și se înglodaseră în datorii. Cămătarul percepea dobânzi și luase și ostatici în contul datoriei existente. Diogene merge “în țară străină”, achită datoria de 100 de galbeni și se întoarce la Histria cu ostaticii, devenind un adevărat salvator al orașului.
 
Orașele grecești vest-pontice acceptaseră așadar, deja, înaintea războiului cu Roma, protecția lui Mithridates. Potrivit istoricului antic Arian, în anul 89 î.H, "sciții" (din Sciția Mică) erau deja intrați în tabăra regelui pontic.
 
Izvoarele antice sunt, într-adevăr, de mare ajutor, atunci când încercăm să reconstituim povestea acestui rege al Mării Negre. Istoricul latin Trogus Pompeius ne spune la rândul său că Mithridates a reușit să îi stăpânească pe sciți și să domine Dobrogea antică: "După ce Mitridate a luat în mâinile sale conducerea regatului, s-a gândit îndată să-l mărească, nu să îl conducă. De aceea a atacat pe sciți, neînvinși până atunci și care distruseseră pe Zopyrion, un general al lui Alexandru cel Mare, împreună cu 20.000 de soldați... Înaintea lui (n.a. a lui Mithridates al VI-lea) numai doi regi mai îndrăzniseră, nu să supună Sciția, ci doar să pătrundă pe teritoriul ei iar aceștia au fost Darius (n.a. Cel Mare, al Perșilor - în 514-512 î.H) și Filip al II-lea (n.a. regele Macedoniei, în 339 î.H), care însă abia au scăpat cu fuga de acolo de unde el (n.a. Mithridates) își luase o mare parte din forțele sale împotriva românilor... Sciții, în afară de arme și de vitejia lor, mai erau apărați și de locurile pustii și de ger, de aceea era ușor, căci războiul cu ei este primejdios și anevoios".
 
Regele Pontului declarase război unei Rome care se specializase în ultimele secole în arta războiului, declarase Război acelei Republici care îl învinsese pe marele Hanibal și care apoi distrusese Cartagina (în 146 î.H). Mithridates știa că are în fața sa un adversar extrem de puternic și de aceea a ales o strategie foarte bună, aceea de a aduna în jurul său (pe căi diplomatice, pașnice și fără uzul violenței) numeroase neamuri străine.
 
Tot Trogus Pompeius este cel ce ne relatează: "Mitridate înțelese cât de mare va fi războiul pe care îl provocase și trimise solii, pe unii la cimbrii (n.a. neam germanic), pe alții la galo-greci, la sarmați și la bastarni, să le ceară ajutor. Într-adevăr, el atrăsese încă de mai înainte, de partea lui, toate aceste popoare prin felurite binefaceri și daruri, ca unul care se gândea la un război contra romanilor. Ceru să-i vină trupe și din Sciția și înarmă întregul Orient împotriva Romei".

 
Am amintit în primul articol al acestei serii că războiul lui Mithridates cu Roma a început după un conflict prealabil avut de regele Pontului cu Nicomedes al IV-lea al Bithiniei (aliat și protejat al Romei, a domnit între 94-74 î.H). Istoricul Apian spune că în anul 89 î.H acest Nicomedes se plânsese Romei și îi avertizase pe senatori că Mithridates se pregătește de război: "Mitridate face într-adevăr pregătiri mari și toate sunt gata pentru un război însemnat și chiar a fost vestit. El își pregătește armata proprie și i-a chemat în ajutor și pe traci, și pe sciți, ca și pe celelalte neamuri care se află în apropierea lui (n.a. în bazinul Mării Negre)".
 
Aceeași sursă ne spune clar că de partea lui Mitrhidates se află și grecii din cetățile nord și vest-pontice, pe care el a știut să și-i câștige ca aliați. Arian insistă asupra calităților regelui, care știe să își atragă armate prietene: "Mitridate domnește peste regatul părintesc.... dar el a adus sub stăpânirea sa, pe lângă multe alte neamuri care îl înconjoară, și pe colchidieni, seminție războinică, iar dintre greci - pe cei care locuiesc la Pont, ca și pe acei barbari care locuiesc mai sus de aceștia (n.a. geți, sciți). Mitridate le cere sprijin acestora ca unor prieteni, ei fiind gata să facă orice el le-ar cere. E vorba de sciți, tauri, bastarni, traci, sarmați și toți câți se află în jurul fluviilor Tanais (n.a. azi Don) și Istru, și încă și în jurul Lacului Meotic (n.a. azi Marea Azov).
 
Mithridates are cu el o armată impresionantă și multi-etnică, al cărui scop comun este înfrângerea romanilor: "Printre ei se aflau traci, oameni din Pont, sciți, capadoci și bitini, frigieni și câte alte neamuri ce ascultau, de curând, de Mitridate. Aceștia, cu toții la un loc ajungeau la vreo 120.000 de oameni". Cifra armatei sale este probabil intenționat exagerată de către istoricii romani, care vor să scoată astfel în evidență ulteriorul succes militar al Republicii. Chiar și în ciuda acestor exagerări, specialiștii estimează că armata lui Mithridates ar fi avut peste 60.000 de soldați, număr uriaș pentru acele timpuri!
 
(Va urma)
 

Bibliografie
 
FONTES I - Izvoare privind istoria României (De la Hesiod la Itinerariul lui Antoninus), comitet de redacție: Vladmir Iliescu,Virgil C. Popescu și Ghe. Ștefan, Editura Academiei RSR București, 1964 (citate din autorii antici)
Enciclopedia Arheologiei și Istoriei Vechi a României, vol.3 (M-Q), coordonator științific Constantin Preda, Editura Enciclopedică, București, 2000
Al. Avram, Octavian Bounegru - Mithridates al VI-lea Eupator și Coasta de Vest a Pontului Euxin; În jurul unui decret inedit de la Histria; Revista Pontica nr.30 (1997), p.155-165
P. Alexandrescu - Peisajul histrian în antichitate, Pontica nr.3 (1970), p.77-87
Emanuel Petac - Din nou despre Mithridates VI Eupator și coasta vestică a Mării Negre, În legătură cu starterii histrieni de tip Lysimach cu monogramele HP și ME, articol publicat în Revista de Cercetări Arheologice și Numismatice IV, nr.2018, an 4, nr.4, București 2018, p.155-165
A. Rădulescu, I. Bitoleanu - Istoria Dobrogei, Editura Ex Ponto 1998, p.65-66
Al. Suceveanu - Două note privind istoria Moesiei în sec.I î.H, articol publicat în Revista Pontica nr.2, 1969, p.269-284
Theodor Reinach - Mithridate Eupator, Roi du Pont, Biblioteque S Archeologie, DArt e d Histoire Ancienne, Librairie de Firmin Didot, Paris, 1890
Alfredo Innocenzi - Dobrogea, o frontieră uitată
Andreas Petratos - The Kingdom of Ponthos under Mithridates Eupator (II-I BC), Thesaloniki 2013-2014
Roger Henry Simpson - Mithridates VI Eupator, king of Pontus, published in Enciclopaedia Britannica
Jakob Munk Hojte - Mithridates VI and the Pontic Kingdom, Black Sea Studies nr.9, Aarhus University Press

Sursa foto: „Fontes I“, p. 570
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Regele Mării Negre, Mithridates al VI-lea cel Mare, și stăpânirea sa în Dobrogea antică (I)