Regele Mării Negre, Mithridates al VI-lea cel Mare, şi stăpânirea sa în Dobrogea antică (III) - Campania lui Lucullus Varro în vestul Pontului Euxin

L-am prezentat în materialele anterioare pe regele Pontului ca pe un politician abil, care s-a folosit de diplomaţie pentru a controla marile oraşe greceşti şi neamurile străine din jurul bazinului Mării Negre. În acelaşi timp însă, Mithridates al VI-lea a fost şi un tiran care s-a arătat extrem de crud faţă de duşmanii săi romani.
 

 
Autorii antici îl descriu pe Eupator ca pe un bărbat de statură impozantă, foarte puternic, curajos şi un bun vânător. Era inteligent, energic şi ferm şi s-a dovedit un foarte bun strateg. În acelaşi timp, ura sa faţă de romani l-a făcut autorul unei crime abominabile.
 
Practic, primul război cu Roma (88-84 î.H) nu s-ar fi declanşat cu atâta furie dacă Mithridates nu ar fi luat decizia de a masacra, în anul 88 î.H, peste 80.000 de rezidenţi latini şi romani din Asia Mică. Aceştia au fost executaţi în toate oraşele pontice şi greceşti din Asia Mică, fără a se ţine seama de vârsta victimelor sau de sex. Oraşele greceşti l-au sprijinit în această crudă acţiune ce a fost foarte bine organizată.
 
Masacrarea romanilor şi latinilor din Asia Mică şi preluarea de către armatele Pontului a controlului Atenei (prin numirea la conducere a unui tiran fidel lui Mithridates) au fost evenimentele ce au condus la declanşarea în forţă a ofensivei romane. Dictatorul Lucius Cornelius Sulla a venit cu armatele Republicii în Grecia şi a reuşit să preia controlul asupra celor mai multe dintre polisurile elene. A asediat apoi Atena, pe care a cucerit-o la 1 martie 86 î.H. Roma a reuşit apoi alte două victorii importante, la Cheroneea şi Orchomenus, care l-au forţat pe Mithridates să încheie Tratatul de la Dardanus. Prin acest tratat, cele două mari forţe acceptau să revină în situaţia anterioară de dinaintea războiului iar conflictul militar era considerat încheiat.
 
Pacea dintre Roma şi Regatul Pontului a durat însă foarte puţin, al doilea război mithridatic fiind declanşat în anul 83 î.H. Generalul roman Lucius Licinius Murena a invadat regatul lui Mithridates, dar a fost învins în anul 82 î.H. A urmat o nouă pace între cele două mari puteri ale lumii.
 
Al treilea război mithridatic (75/74 - 63 î.H) avea să fie şi cel din urmă. Eupator îl învinge întâi la Chalcedon pe consulul roman Marcus Aurelius Cotta, dar apoi, în 73 î.H, este înfrânt de generalul Lucius Licinius Lucullus, la Cyzic. Mithridates va fi forţat în anul 72 î.H să se refugieze în Armenia, acolo unde stăpânea ginerele său, regele Tigranes.
 
În acel an 72, când Mithridates încă spera să le reziste romanilor, aceştia au luat decizia de a slăbi forţele Pontului, lovind pe un alt "front". Marile bătălii se duceau în Asia Mică şi în apele acesteia, dar Republica a decis să organizeze o expediţie secundară, condusă de fratele vitreg al lui L.L. Lucullus, şi anume de proconsulul Macedoniei, Marcus Licinius Terentius Varro Lucullus. Campania acestuia avea ca ţintă atacarea oraşelor greceşti din Vestul Mării Negre, pe litoralul pontic, şi preluarea controlului în Scythia Minor.

 
Marcus Terentius Varro Lucullus cucereşte rapid toate oraşele greceşti vest-pontice, de la Apollonia Pontica (azi Sozopol - Bulgaria), până la Histria, pentru ca apoi să le supună şi pe cele din nordul mării. Pentru Mithridates este o mare lovitură, căci toate aceste cetăţi erau baze extraordinare pentru aprovizionare şi, în acelaşi timp, surse de forţe militare. Pe lângă cetăţile greceşti, proconsulul roman al Macedoniei supune şi toate triburile întâlnite în drumul său, pe traci, pe bessi, pe moesi, pe geţi şi pe sciţi, toţi aliaţi de bază ai lui Eupator.
 
Avem două surse antice care ne spun numele oraşelor greceşti pe care Lucullus Terentius Varro le cucereşte. Mai întâi, Eutropius care notează într-un breviar: "Apolloniam euertit, Calatim, parthenopolim, tomos, Histrum, Bizone cepit". Al doilea autor este Rufius Festius : "Pontum positas ciuitates occupauit - Apolloniam, Calathum, Parthenopolim, Tomos, Histrum". Avem aşadar Callatis, Tomis şi Histria (sub alte variante de nume), dar şi Parthenopolim, care este Parthenopolis, oraş antic identificat pe locul actualului Costineşti.
 
Aceste oraşe vest-pontice vor intra sub controlul armatei romane, care îşi exercită aici autoritatea, dar numai în perioada războiului. Dobrogea antică nu este însă ocupată total sau transformată într-o provincie romană. Integrarea oficială Scythiei Minor în acest sistem administrativ roman va avea loc mai târziu şi în etape, după campania lui Crassus din 29-28 î.H şi mai ales în sec.I d.H. Oricum, campania romană din Mica Sciţie este una de succes şi va grăbi înfrângerea lui Mithridates al VI-lea.
 
În războaiele mithridatice, prezenţa geţilor în armata Pontului nu este menţionată expres, dar cu siguranţă făceau parte din aceste forţe şi reprezentau o componentă serioasă a ei. Sallustius, în "Istorii", ne spune: "Neamul sălbatic al geţilor a existat şi pe vremea strămoşilor, căci ei sunt moesi". Un celebru comentator al lui Vergilius, Servius (sec. IV d.H), a preluat aceste rânduri şi a completat: "Sallustius spune că ei (n.a. geţii) au fost învinşi de Lucullus".
 

De la celebrul Strabon aflăm informaţii despre una dintre acţiunile generalului roman într-un oraş vest-pontic: "... La o mie trei sute de stadii găsim Apollonia, colonie a milesienilor, cea mai mare parte a ei fiind clădită într-o insulă unde găsim un templu închinat lui Apollo. De aci, Marcus Lucullus a luat statuia uriaşă a zeului - operă a lui Calamis (n.a. sculptor grec din sec.V î.H), pentru a o aşeza în Capitoliu". Acest episod este consemnat şi de Plinius cel Bătrân.
 
Apian ne spune, la rândul său: "Făcând o expediţie împotriva moesilor, Marcus Lucullus, fratele lui Licinius Lucullus - care s-a războit cu Mitridate - ajunse până la fluviul unde sunt cele 6 oraşe vecine cu moesii - Istros (Histria), Callatis, Dyonisopolis (azi Balcic), Odessos (azi Varna), Messembria (azi Nessebar), Apollonia (azi Sozopol) - de unde a adus la Roma statuia uriaşă a lui Apollo, depusă pe muntele Palatin".
 
După expediţia din 72-71 î.H, a lui Marcus Lucullus Terentius Varro, Mithridate al VI-lea Eupator a pierdut definitiv controlul asupra oraşelor vest-pontice. Războiul său cu Roma însă nu se încheiase încă...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
FONTES I - Izvoare privind istoria României (De la Hesiod la Itinerariul lui Antoninus), comitet de redacţie: Vladmir Iliescu,Virgil C Popescu şi Ghe. Ștefan, Editura Academiei RSR Bucureşti 1964 (citate din autorii antici)
Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României, vol.3 (M-Q), coordonator ştiinţific Constantin Preda, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
Alexandru Avram, Octavian Bounegru - Mithridates al VI-lea Eupator şi coasta de Vest a Pontului Euxin; În jurul unui decret inedit de la Histria; Revista Pontica nr.30 (1997), p.155-165
Livia Buzoianu, Maria Bărbulescu - Tomis în epoca romană timpurie (sec.I-III)
Petre Alexandrescu - Peisajul histrian în antichitate, Pontica nr.3 (1970), p.77-87
Emanuel Petac - Din nou despre Mithridates VI Eupator şi coasta vestică a Mării Negre, În legătură cu starterii histrieni de tip Lysimach cu monogramele HP şi ME, articol publicat în Revista de Cercetări Arheologice şi Numismatice IV, nr.2018, an 4, nr.4, Bucureşti 2018, p.155-165
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu - Istoria Dobrogei, Editura Ex Ponto 1998, p.65-66
Alexandru Suceveanu - Două note privind istoria Moesiei în sec.I î.H, articol în Pontica nr.2, 1969, p.269-284
Theodor Reinach - Mithridate Eupator, Roi du Pont, Biblioteque S Archeologie, D Art e d Histoire Ancienne, Librairie de Firmin Didot, Paris, 1890
Alfredo Innocenzi - Dobrogea, o frontieră uitată
Andreas Petratos - The Kingdom of Ponthos under Mithridates Eupator (II-I BC), Thesaloniki 2013-2014
Roger Henry Simpson - Mithridates VI Eupator, king of Pontus, published in Enciclopaedia Britannica
Jakob Munk Hojte - Mithridates VI and the Pontic Kingdom, Black Sea Studies nr.9, Aarhus University Press

Sursa foto: „Fontes 1 - Izvoare privind istoria României“, pag. 559
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi: 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Regele Mării Negre, Mithridates al VI-lea cel Mare şi stăpânirea sa în Dobrogea antică (II) - Izvoarele antice