Regele Mării Negre, Mithridates al VI-lea cel Mare, și stăpânirea sa în Dobrogea antică (IV) - Sfârșitul războiului și dovezile arheologice

În cel de-al treilea război mithridatic, vestul Mării Negre, cu ale sale bogate polisuri grecești, a căzut sub controlul roman. Acest nou conflict dintre Republica Roma și Regele Pontului avea să fie și cel din urmă. Războiul a început în 73 î.H (74 după alte surse) și avea să se încheie în 63 î.H, odată cu moartea lui Mithridates Eupator.
 

 
Roma preluase deja controlul asupra unor teritorii asiatice ce pe vremuri făcuseră parte din regatul lui Mithridates al VI-lea Eupator. Așa s-a întâmplat cu Cilicia, unde a fost numit guvernator consulul Lucius Licinius Lucullus (fratele lui Marcus Lucullus Varo - generalul ce a ocupat Scythia Minor - prezentat în materialul anterior), dar și cu Bithinia, unde a fost numit să conducă consulul Marcus Aurelius Cotta.
 
În startul acestui război, Mithridates și aliații săi reușesc să îl învingă pe Cotta la Calcedon, dar pierd bătălia de la Cyzic (73î.H) în fața lui Licinius Lucullus. Urmează apoi expediția vest-pontică a lui Marcus Lucullus Varo (72-71 î.H), în care sunt cucerite orașele din Dobrogea antică. După toate aceste eșecuri, Mithridates se retrage în Armenia la ginerele său, regele Tigranes.
 
Lucius Licinius Lucullus reușise victorii importante pentru Republică dar unele eșecuri ale subalternilor săi și o revoltă a soldaților vor convinge Senatul Romei să îi retragă conducerea armatei Orientului. În locul consulului e numit în anul 66 î.H generalul Pompei (Pompeius Magnus). Acesta va reuși să învingă armatele lui Mitrhidates și Tigranes, care reluaseră între timp ofensiva. Bătut și de Pompei, regele Pontului se refugiază în nordul Mării Negre, la Penticapeum (azi Kerch, regiune din Ucraina - ocupată în prezent de Rusia).
 
Aflat la Penticapeum, Eupator plănuia o nouă invazie dar se trezește cu o mare revoltă, provocată chiar de unul din fii săi, Pharnaces al II-lea. Totul este pierdut iar Mithridates încearcă să se sinucidă prin otrăvire dar eșuează în tentativa sa. Apelează însă la ajutorul unui mercenar gal, care acceptă să îl ucidă pe regele Pontului. Trupul lui Mithridates este trimis de Pharnaces al II-lea lui Pompei, care hotărăște ca marele rege al Pontului să fie înmormântat, cu onorurile cuvenite, în fosta capitală Sinope.
 
Toate evenimente din timpul celui de al treilea război mithridatic sunt prezentate în operele autorilor antici. Plutarh ne vorbește despre începutul celui de al treilea război: "Se vesti că Mitridate a reaprins ura, fiind gata să pornească cu oastea lui spre Italia, străbătând ținutul sciților și al peonilor".
 
La rândul său, Memnon ne dă detalii despre unicul mare succes al lui Mithridates în acest al treilea război, și anume victoria de la Calcedon, contra lui Cotta: "Iscându-se un război naval lângă orașul Calcedon, între romani și pontici, și înfruntându-se în luptă pedestrimea regelui cu cea romană... bastarnii (n.a. mercenari în armata Pontului) îi respinseră pe romani și îi măcelăriră pe mulți. Acest lucru s-a întâmplat și cu flota. Și într-o singură zi, pământul și marea s-au umplut de trupurile romanilor. Au fost nimicți în luptă pe mare 8000 și luați prizonieri 4500, din armata pedestră a romanilor - 5300, iar dintre bastarnii lui Mitridate, cam 30, din restul mulțimii de 700. Avându-și tabăra pe râul Sangarios (n.a. Sakarya - râu în Turcia, Anatolia, regiunea antică Frigia) și aflând de această înfrângere Lucullus (consulul Lucius Licinius - nu fratele său Marcus din expediția vest pontică) își îmbărbăta prin încurajări soldații descurajați".

 
Mithridates a pierdut în cele din urmă războiul cu Roma, și odată cu acesta și-a pierdut și propria viață. Regatul său a fost distrus și în mare parte cucerit de armatele inamice. Marele conflict din secolul I î.H (cu cele trei ale sale războaie) a lăsat însă urme adânci și a avut efecte deosebite în ceea ce privește istoria ulterioară a Mării Negre.
 
Cucerirea orașelor grecești din Dobrogea antică (în 72-71 î.H) de către Republica Roma, a reprezentat un prim pas uriaș spre ulterioara anexare a provinciei, ce avea să devină, oficial, parte a Imperiului Roman în sec.I d.H. Dovezi ale războaielor mithridatice în siturile arheologice s-au găsit (monede, inscripții), chiar dacă ele nu sunt atât de multe pe cât specialiștii și le-ar dori să fie. Cele care au rezistat însă și care au fost scoase la lumină sunt în măsură însă să ne ofere informații extrem de prețioase.
 
Știm, de exemplu, că dominația lui Mithridates al VI-lea Eupator asupra țărmului vest-pontic a durat cel puțin aproape două decenii: sigur din 89 î.H (dacă nu chiar din jurul anului 100 î.H) și până în 72 î.H, primul an al campaniei lui Marcus Lucullus Varro.
 
Mai cunoaștem faptul că în timpul stăpânirii lui Eupator, marile orașe grecești ale Dobrogei antice, Histria, Tomis, Callatis au emis monede cu chipul lui Mithridates, stateri de aur de tip Lysimach, numiți astfel pentru că sunt similari celor bătuți în timpul regelui Traciei - Lysimah (strateg și fost diadoh al lui Alexandru cel Mare), care a controlat Scythia Minor la sfârșitul sec.IV și începutul sec.III î.H. De menționat că monedele descoperite la Callatis sunt cunoscute ca tetradrahme.
 

Importante sunt și inscripțiile ce fac referire la dominația vest-pontică a lui Mithridates al VI-lea Eupator. Le-am amintit pe unele în materialele anterioare, dar în acest studiu, unul dintre aceste izvoare epigrafice merită o analiză specială. Este vorba despre un decret descoperit la Histria, decret aflat pe două fragmente găsite separat, în 1990 și 1995, ambele fragmente fiind componente ale unei stele de marmură. Părțile acestui decret antic au fost descoperite în cartierul rezidențial de locuințe din Sud-Estul cetății, în sectorul Domus, de către arheologii Octavian Bounegru și Virgil Lungu.
 
Vom reda propunerea de traducere care aparține reputaților specialiști Alexandru Avram și Octavian Bounegru, traducere ce a fost prezentată și analizată de cei doi în sursa bibliografică citată: (n.a. Alexandru Avram, Octavian Bounegru - Mithridates al VI-lea Eupator și coasta de Vest a Pontului Euxin; În jurul unui decret inedit de la Histria; Revista Pontica nr.30 (1997), p.155-165). Este practic un act săpat în piatră, prin care conducerea Histriei onorează faptele lui Diogenes din Amastris, strateg trimis de Mihridates în cetatea vest-pontică aflată la acea vreme sub puterea sa (n.a. probabil în perioada 89-73 î.H).
 
Iată ce ne spune la început decretul histrian: "Poporul a găsit cu cale. Arhonții au propus. Întrucât Diogenes, fiul lui Diogenes din Amastris (n.a. azi Amastra, în nordul Turciei)... amiciția existentă față de regele Mithridate Eupator, trimis fiind de către acesta (n.a.de către Mithridates) strateg în cetatea noastră, a continuat să se comporte ca un bărbat ales și vrednic și să se arate plin de râvnă și de dreptate față de toți cei cărora li se întâmplă să aibă nevoie de serviciile sale.
 
Poporul (n.a. histrian), fiind înainte vreme la strâmtoare, împrumutând bani cu dobândă de la Menios din Bizanț și nefiind în stare să plătească datoria din pricina războaielor și a lipsei de roade și a vitregii lor, devenind prin urmare înglodat în datorii... Pe de altă parte, Menon, urmașul... capturându-l pe Meniskos? solul?, care fusese trimis de popor la regele Mithridates Eupator și pe alți cetățeni care porniseră cu el și reținându-l vreme îndelungată..."
 
Textul este dificil, așa că trebuie să concluzionăm: Sfatul și Poporul Histriei îi aduc mulțumiri lui Diogenes din Amastris, pentru acțiunile sale. Acest Diogenes era trimisul lui Mithridates la Histria, unde avea rolul de strateg, de comandant militar al orașului. Inscripția ne spune că înainte de venirea lui Diogenes, Histria s-a împrumutat cu 100 de galbeni (stateri de aur) de la un anume Menios din Bizanț, căruia nu i-a mai putut returna datoria, din motivele sus-prezentate. La un moment dat, orașul a trimis o delegație condusă de solul Meniskos către regele Pontului. Solii nu au mai ajuns la destinație pentru că pe drum au fost capturați de Menon, urmașul, poate fiul creditorului Menios, și care în contul datoriei, i-a luat prizonieri pe toți acei histrieni călători.
 
Diogenes ajunge însă la Histria, află povestea prizonierilor și rezolvă situația. Ne spune inscripția (parțial și fragmentar) următoarele: "... Diogenes traversând pe mare... din pricina trebuințelor stringente și a vitregiilor, fără să țină seama de primejdii în călătoria în țara străină...să aștepte?... Menikos... pe propria cheltuială...suma mai sus amintită... să fie cheltuiți. Călătoria în țara străină a săvârșit-o cu ardoare și cu râvnă, așa cum s-a cuvenit unui bărbat ales și vrednic, purtând cu sinceritate de grijă sumei care îi fusese încredințată (predându-i lui Menon cei 100 de galbeni și răscumpărându-i pe captivi), i-a condus înapoi la căminele lor împreună cu toate bunurile ce le aparțineau. Făgăduiește să rămână de-a pururi folositor poporului".
 
Așadar strategul lui Mithridates îi salvează pe histrienii luați prizonieri și îi aduce acasă. Costul călătoriei pe mare l-a suportat chiar el, dovedindu-se astfel generos și altruist. Pentru toate aceste acte, conducerea orașului Histria îl onorează pe eroul salvator:
"Poporul să găsească cu cale. Diogenes, fiul lui Diogenes din Amastris, strateg al cetății, să își primească pe aceste temeiuri, elogiul, să fie încununat la toate concursurile cu o cunună de aur pentru râvna și bunele sentimente arătate poporului și să i se ridice și o statuie de bronz..."
 
Nu știm care a fost apoi soarta lui Diogenes din Amastris, dacă a supraviețuit războaielor cu Roma... Nici statuia de bronz ce i-a fost dedicată de către orașul Histria nu a fost descoperită...
 
Poate că cercetările arheologice viitoare, efectuate la Histria, la Callatis sau la Tomis vor aduce noi dovezi ale stăpânirii mitridatice în Dobrogea antică. Ele ne vor ajuta să reconstituim o filă importantă din istoria antică a ținutului dintre Dunăre și Mare, o istorie multi-milenară și extraordinară, cu care puține ținuturi se pot lăuda. Aceste vestigii, precum și izvoarele scrise amintite în această serie ne vorbesc despre vremuri tulburi și ne obligă să nu uităm epoca în care întreaga Mare Neagră se afla sub stăpânirea lui Mithridates al VI-lea Cel din Bun Tată (Eupator), Marele Rege al Pontului Euxin...
 
Bibliografie
 
FONTES I - Izvoare privind istoria României (De la Hesiod la Itinerariul lui Antoninus), comitet de redacție: Vladmir Iliescu,Virgil C Popescu și Ghe. Ștefan, Editura Academiei RSR București 1964 (citate din autorii antici)
Enciclopedia Arheologiei și Istoriei Vechi a României, vol.3 (M-Q), coordonator științific Constantin Preda, Editura Enciclopedică, București, 2000
Alexandru Avram, Octavian Bounegru - Mithridates al VI-lea Eupator și coasta de Vest a Pontului Euxin; În jurul unui decret inedit de la Histria; Revista Pontica nr.30 (1997), p.155-165
Livia Buzoianu, Maria Bărbulescu - Tomis în epoca romană timpurie (sec.I-III)
Petre Alexandrescu - Peisajul histrian în antichitate, Pontica nr.3 (1970), p.77-87
Emanuel Petac - Din nou despre Mithridates VI Eupator și coasta vestică a Mării Negre, În legătură cu starterii histrieni de tip Lysimach cu monogramele HP și ME, articol publicat în Revista de Cercetări Arheologice și Numismatice IV, nr.2018, an 4, nr.4, București 2018, p.155-165
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu - Istoria Dobrogei, Editura Ex Ponto 1998, p.65-66
Alexandru Suceveanu - Două note privind istoria Moesiei în sec.I î.H, articol în Pontica nr.2, 1969, p.269-284
Theodor Reinach - Mithridate Eupator, Roi du Pont, Biblioteque S Archeologie, D Art e d Histoire Ancienne, Librairie de Firmin Didot, Paris, 1890
Alfredo Innocenzi - Dobrogea, o frontieră uitată
Andreas Petratos - The Kingdom of Ponthos under Mithridates Eupator (II-I BC), Thesaloniki 2013-2014
Roger Henry Simpson - Mithridates VI Eupator, king of Pontus, published in Enciclopaedia Britannica
Jakob Munk Hojte - Mithridates VI and the Pontic Kingdom, Black Sea Studies nr.9, Aarhus University Press

Sursa foto: „Pontica“ nr. XXX, pag. 158
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Regele Mării Negre, Mithridates al VI-lea cel Mare, şi stăpânirea sa în Dobrogea antică (III) - Campania lui Lucullus Varro în vestul Pontului Euxin