Omagiu inedit adus memoriei istoricului Gheorghe Dumitrașcu, la doi ani de la dispariție (galerie foto)

Pe 17 ianuarie 2017 se stingea din viață, la vârsta de 77 de ani, reputatul istoric constănțean Gheorghe Dumitrașcu.
Pe 17 ianuarie 2019, fiica lui, Lavinia Dumitrașcu, a reușit să adune în sala „Adrian Rădulescu“ a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie personalitățile de ieri și de azi ale urbei, în fapt, majoritatea celor care l-au respectat nemăsurat pe profesorul și patriotul Dumitrașcu. Cum ar fi deputatul Amet Aledin, secretar de stat, sau generalul-maior Gelaledin Nezir.
 
Evenimentul s-a dorit o dublă lansare de carte, dar, în fapt, s-a transformat într-o pioasă aducere-aminte a celui care a iubit atât de mult Dobrogea și țara în care văzuse lumina zilei. Și aceasta pentru că profesorul Dumitrașcu a știut să se facă prețuit, în ciuda temperamentului vulcanic, pe care l-au îndrăgit cei care știau că nu este pizmaș, ci mai repede... focos.
 
Istoricul Gheorghe Dumitrașcu merita aceasta rememorare și această eternizare printr-un nou titlu de carte. Odiseea „facerii” volumului „Raporturi între românii - turcii și tătarii din România”, semnat Lavinia Dacia Dumitrașcu și prof. Gheorghe Dumitrașcu, a debutat în 1999 cu îndemnul regretatului istoric: „Auzi mă Lăluș (Lavinia Dumitrașcu - n.r.), hai să facem o carte despre turci și tătari. Îi cunoaștem, sunt ai noștri...”, asta după ce avusese o discuție interesantă în tren cu câțiva etnici musulmani.
Și după cum afirma coautoarea, „a fost mult mai mult decât o naștere, vă spun eu, pentru că a durat foarte mult adunarea informațiilor. Cea mai mare problemă a fost strângerea materialului documentar. Am încercat să adunăm de toate pentru ca turcii și tătarii să-și cunoască ei înșiși identitatea, mai mult decât ce știu până acum. Dar și pentru ca românii să-i cunoască mult mai bine”.
 
În cele 400 de pagini, cititorul, dar mai ales cercetătorul va găsi recensăminte, statistici vechi, anchete, chestionare, memorii, jurnale, interviuri, legislația românească, instituții, uniuni, documente inedite, reviste, învățământul în limba maternă, cult, scrieri, sate, legende, obiceiuri și folclor. Cel mai frumos îl consideră autoarea capitolul dedicat celor 100 de personalități de atunci și acum. „Mulțumesc, Gelil Eserghep, că ai pus umărul la realizarea acestei cărți. Mulțumesc Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România și oamenilor care lucrează acolo pentru că m-au sprijinit să apară această carte”, a mai ținut să gratuleze Lavinia Dumitrașcu, cu promisiunea că va reedita volumul, deoarece între timp au apărut noutăți.
 
Cel de-al doilea titlu lansat joi - „Dobrogea și Marea Unire la Centenar” - reprezintă suma articolelor susținute în cadrul Sesiunii Naționale de comunicări științifice „Dobrogea și Marea Unire la Centenar”, care a avut loc în aprilie anul trecut la Tulcea. Coordonatori științifici ai volumului sunt dr. Ligia Dima și dr. Lavinia Dumitrașcu.
 
În deschidere, circa 20 de pagini - purtând semnătura dr. Ligia Dima, director al Bibliotecii Județene „Panait Cerna” din Tulcea - îi sunt dedicate prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrașcu, textul fiind însoțit de numeroase fotografii ce ilustrează activitatea istoricului. „Tata Dumitrașcu mi-a fost profesor la masterat și apoi la doctorat și mi-a influențat existența. În momentul în care simțeam că ceva nu merge bine, o discuție cu dumnealui mă ajuta să merg mai departe. Și apelative de genul «fata tatii» sau «băiete» întotdeauna erau plăcute. Nemaivorbind de discuțiile cu dumnealui, care nu aveau cum să nu te pătrundă, să te miște. Tocmai de aceea m-am gândit să dedic acest volum memoriei profesorului Gheorghe Dumitrașcu. Deși este o zi tristă cea de 17 ianuarie, noi trebuie să împărțim zâmbete, pentru că sunt convinsă că de acolo, de sus, domnul profesor ne veghează și nu trebuie să fim triști”, declara dr. Ligia Dima.