Oraşul Silistra în secolul al XIX-lea, fortăreaţa şi vizita sultanului Abdul Medgid în Dobrogea

Pe vremuri, în perioada Imperiului Roman, s-a numit Durostorum şi a fost unul dintre marile oraşe ale provinciei  Moesia Inferior. Alte nume purtate au fost Durostor, Drâstor, Drastar şi în fine, Silistre, cum i-au zis turcii (turco-otomană).
 

 
Aparţinând Bulgariei, Silistra de astăzi este în continuare un oraş dobrogean cu poveşti extraordinare. Ne vom concentra asupra celor din prima jumătate a secolului XIX, o perioadă extrem de tulbure, în care Dobrogea noastră, provincie a Imperiului Otoman, a fost teatru de operaţiuni în războaiele sângeroase purtate contra Rusiei Țariste (războaiele ruso-turce).
 
În 1829, după Pacea de la Adrianopol, tabăra învinsă (Imperiul Otoman) a cedat Silistra Rusiei învingătoare. Era deja aproape ruinată după războiul devastator dintre cele două mai forţe ale lumii. Silistra a fost oferită ca zălog pentru plata cheltuielilor de război, care se ridicau la 11,5 milioane de galbeni. Şapte ani a stat sub ocupaţie, pentru ca apoi să fie din nou preluată de Înalta Poartă.
 
În 1837, la cererea sultanului Mahmud al II-lea (1808 - 1839), tânărul ofiţer şi inginer german Helmuth Von Moltke (Bătrânul - The Elder), viitorul celebru feldmareşal prusac, a venit în Dobrogea, la Silistra, şi a conceput planul de refacere a bătrânei cetăţi. Pentru o vreme, nu s-au găsit însă bani pentru lucrarea efectivă, iar anii au trecut. Sultanul Mahmud al II-lea a trecut în nefiinţă, iar locul său a fost luat de fiul său, tânărul Abdul Medgid, cel ce avea să fie supranumit Reformatorul...
 
În 1847, Abdul Medgid (1839-1861) a venit în Dobrogea. Pe baza planurilor lui Von Moltke, Silistra a fost reconstruită.  A fost înconjurată cu un uriaş zid de piatră, iar în afara acestuia exista un şanţ mare şi umplut cu apă. Avea patru mari porţi de fier: Ceair Kapusi (Poarta Ceairului), Istanbul Kapusi (Poarta Istanbulului) Ermeni Kapusi (Poarta Armenilor) şi Serai Kapusi (Poarta Palatului). În interiorul cetăţii au fost create şi două depozite de muniţii pentru ca oraşul să se poată apăra mult mai bine, în faţa duşmanilor.
 
Oraşul refăcut avea să se dezvolte mult în următorii ani şi să cuprindă între zidurile sale o populaţie numeroasă, de câteva mii de persoane. Majoritatea era formată din turci, dar se regăseau şi câteva sute de români, apoi şi bulgari, armeni, greci sau evrei. Pentru siguranţa tuturor, regulile oraşului erau însă severe: cele patru porţi se deschideau la 6 dimineaţa şi se închideau la 6 seara. Cine nu apuca să ajungă la timp rămânea peste noapte în afara zidurilor, căci cei patru kapugii (şefii porţilor) nu făceau excepţie pentru nimeni...
 
Vizita lui Abdul Medgid avea să schimbe în bine faţa oraşului, altădată aproape distrus de războaie. Sultanul şi-a mai lăsat într-un fel amprenta: în grădina publică de pe malul Dunării a fost amplasată o inscripţie comemorativă, o placă de marmură, cu mesajul său. S-a scris pe această placă, printre altele, cu litere arabe: „Majestatea sa, Sultanul Abdul Medgid... Padişahul veacului care a asigurat liniştea întregii lumi cu înţeleapta-i conducere. În amintirea vizitei sale s-a ridicat acest monument, care va rămâne până la sfârşitul lumii... spre veselia lumii întregi... Până la sfârşitul lumii gloria acestui padişah va luci ca un soare fericit. A venit la Silistra, Şahul şi Suveranul mulţimii, Medjid Han. Iată data: 1253 (n.a. după cronologia otomană, după Hegira) Umilul Mustafa Izet, fiul lui Iesari a săpat în piatră inscripţia“...

 
Refacerea efectivă a Silistrei a fost doar o parte a lucrării ordonate de Abdul Medgid. Tot în baza vechilor planuri ale lui Von Moltke, la aproximativ 3 kilometri de oraş, pe un deal ce străjuia zona, a fost ridicată o fortăreaţă impresionantă. A fost botezată Medgid Tabia sau Medjidi Tabia, după numele tânărului său întemeietor. Era de formă dreptunghiulară, cu o suprafaţă de 500 de metri pătraţi şi construită din mari blocuri de piatră. Zidurile sale crenelate erau înalte de 10 metri şi groase de un metru. Avea o singură poartă de acces. Fortăreaţa comunica cu Silistra printr-un tunel subteran, care ajungea şi într-un depozit ascuns de muniţii, de sub pământ.
 
Medjidi Tabia a fost terminată în 1853 de guvernatorul Dobrogei, Said Paşa, şi avea să îşi dovedească importanţa în Războiul Crimeii (1853-1856), când a apărat cu succes oraşul... Medgid Tabia şi-a avut rolul său şi în războiul ruso-turc din 1877 -1878, în urma căruia România şi-a câştigat independenţa. Şi astăzi, pe zidurile sale pot fi văzute nume ale unor soldaţi români.
 
Se spune că vizita sultanului în Dobrogea anului 1847 ar fi avut mai multe motive, unul dintre ele fiind mai puţin obişnuit. Călătoria lui avea ca destinaţie şi o reşedinţă din apropierea Silistrei, şi anume satul Rahman Aşiclar, aşezare care îi aparţinea fostului beylerbey Ibraim Paşa. Cei doi s-au întâlnit, iar sultanul a rămas peste noapte în casa nobilului. A fost o vizită de mulţumire pentru că Ibraim Paşa salvase Silistra.
 
Se întâmplase în 1828, când apărătorul oraşului, generalul Ahmet Paşa, nu avea bani pentru a-şi întreţine armata de 4.000 de oameni, iar situaţia era critică. A intervenit însă Ibraim Paşa, un om foarte bogat, care a suportat toate cheltuielile şi a salvat astfel armata lui Ahmet. După războiul cu ruşii, Imperiul îi datora nobilului Ibrahim peste 250.000 de lire, dar acesta nu a vrut să îi mai primească şi a şters datoria, din dragoste de ţară.
 

Au trecut 21 de ani de la acea întâmplare, dar Abdul Medgid a ţinut să îi mulţumească lui Ibrahim Paşa, personal, pentru acel gest. Abdul Medgid a fost un sultan luminat şi care a reformat faţa Imperiului Otoman, smulgându-l din Evul Mediu şi aducându-l în vremuri moderne. A reorganizat armata, a introdus primele bancnote, a înfiinţat şcoli, universităţi şi academii, fiind interesat de creşterea gradului de civilizaţie. A impus înlocuirea turbanului cu fesul... A fost un monarh care a dus războaie, dar care visa mereu la pace...
 
A fost un adept al toleranţei religioase, un om deschis către Europa... A murit, din păcate, de tânăr, la nici 39 de ani... De pe urma sa avem numeroase poveşti, iar în Dobrogea, pe lângă vizita sa la Silistra, avem Medgidia, un oraş modern care îi poartă numele întemeietorului său...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
- Analele Dobrogei 1932-1933 - Valerian Petrescu, Regional History Museum Silistra - Tourist Sites in Silistra, Pontica, Istoria Imperiului Otoman, Helmuth von Moltke - Enciclopedia Britanica, Călători străini în Ţările Române
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citeşte şi:
 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 

Trei regi misterioşi ai Dobrogei antice - Rex Histrianorum, Moskon şi „frumosul şi puternicul“ Isanthes

 

#scrieDobrogea Abdul Medgid - fondatorul orașului modern Medgidia (galerie foto)