Fostul fotbalist de la Farul Constanţa Cu o zi înainte de a împlini 60 de ani, Valentin Purcărea a devenit bunic!

Valentin Purcărea, fostul cunoscut fotbalist de la Farul Constanţa, a schimbat prefixul, ajungând la 60 de ani. Aniversarea sa a fost cu atât mai fericită cu cât, cu o zi înainte, cel care, cu zeci de ani în urmă, a purtat şi banderola de căpitan la Farul, a devenit şi bunic, în premieră!

Valentin Purcărea are doi copii, o fată, Andreea, şi un băiat, Ionuţ, iar Andreea a devenit mamă, aducând pe lume un băieţel care va primi prenumele Andrei Constantin.

Ce bucurie a fost în familie! Bunicul Vali e şi el în al nouălea cer, sperând ca nepoţelul său, dacă va fi să facă sport, să aleagă fotbalul, ducând astfel mai departe numele Purcărea în sportul rege. Valentin a fost primul fotbalist al familiei, urmat de fiul său, Ionuţ, care joacă încă, fiind fundaş central la CS Agigea. Va urma şi nepotul? „Depinde doar de el, dacă va dori. Eu, în orice caz, îi voi arăta drumul spre stadion. Fără discuţie! Mai ales că s-a născut în aceeaşi zi cu Messi! Vom vedea. Oricum, mi-ar plăcea să facă un sport, oricare ar fi el“, a declarat Valentin Purcărea.

I-a impresionat că era cuminte

Vorbind de copii şi de cel mai nou membru al familiei sale, gândul îi zboară, involuntar, şi spre copilăria sa, pe când era un puşti de 11 ani şi a început fotbalul, la piticii Farului. „Sunt constănţean get-beget. La fotbal m-a dus un văr de-al meu şi am rămas. Aveam 11 ani, iar primul meu antrenor a fost Bibi Smărăndescu. Am lucrat apoi şi cu un alt profesor, Zaharescu, care a fost şi pe la Ploieşti. După ani buni, acesta mi-a spus de ce m-a selecţionat: că eram cuminte. Probabil că se vedeau şi ceva afinităţi pentru fotbal, dar am părut un tip serios şi cuminte. Iar asta cred că m-a caracterizat în toată cariera de fotbalist şi nu numai, ci şi în viaţă“, spune Valentin Purcărea.

Părere de rău că nu l-au chemat nici măcar la un trial        

La copii şi juniori, Vali a jucat mijlocaş, iar în ultimul an de juniorat a cucerit locul doi pe ţară cu Farul, el fiind căpitanul echipei. „La juniori, i-am mai avut antrenori şi pe Constantin Tâlvescu sau Iosif Bukkosi. Am jucat şi în deschiderea echipei mari, care evolua în Divizia A. În campionatul naţional am ocupat locul doi, după Sport Club Bacău. Am pierdut la golaveraj. În urma noastră, a fost Corvinul, la cinci puncte distanţă. La Corvinul erau Petcu, Nicşa, Klein, Văetuş, Ioniţă în poartă, Andone sau Rednic. Am terminat junioratul şi marea mea părere de rău atunci a fost că n-am fost selecţionat deloc în Naţionala României de la acea categorie de vârstă. Nici măcar la un trial, la o selecţie nu m-au chemat, deşi luasem medalia de argint pe ţară. Restul colegilor mei fuseseră chemaţi. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Atunci, căpitanul echipei de juniori era un jucător de la Steaua, echipă pe care noi o bătusem 4-0 la Bucureşti şi 7-0 acasă. Și jucam pe acelaşi post“, povesteşte Valentin Purcărea.


Primul adversar direct, Mircea Lucescu!

După încheierea junioratului, mijlocaşul Purcărea a ajuns la echipa mare a Farului. „Din echipa noastră de juniori, la prima formaţie am fost opriţi doar eu şi Dima Tararache. Atunci, o pleiadă de mari jucători s-au retras de la Farul: Ologu, Kallo, Sasu, Tănase, Caraman, Uţu. Echipa de atunci a Farului era: Ștefănescu sau Popa - Mustafa, Antonescu, Bălosu, Nistor sau Turcu - Gache, Drogeanu, Petcu - Buduru, Peniu, Ion Moldovan. Cum puteam să prind eu echipa atunci, un tânăr de 18 ani şi jumătate, în faţa acestor mari jucători? Am fost promovat în vară şi am stat până în iarnă. Echipa era în Divizia A. Meciul meu de debut a fost contra Corvinului Hunedoara, iar primul meu adversar a fost Mircea Lucescu, ce era antrenor - jucător la echipa hunedoreană. Am jucat mijlocaş, în faţa lui Ilhan Mustafa. Nea Lache (n.r. Emanoil Haşoti, antrenorul Farului) mi-a spus: «Îl cunoşti pe Lucescu?». «Ei, cum să nu», am răspuns. «E, stai după el».  Acestea au fost singurele indicaţii pe care le-am primit. Am intrat pe teren prin minutul 75, la 3-1 pentru noi şi s-a terminat 4-1. Lucescu a ieşit după zece minute, iar următorul meu adversar direct a fost Adalbert Kassai!“, îşi aminteşte Vali Purcărea.

Golgheterul seriei, cu Chimpex Constanţa, deşi juca mijlocaş

După acel tur de campionat, era clar că tânărul Purcărea nu avea deocamdată şanse să joace mai mult. Astfel că a fost împrumutat la Chimpex Constanţa, o echipă nou promovată în Divizia C. „La Chimpex, antrenor era Tănase, cel care doar se lăsase de fotbal de la Farul, un tip deosebit. Jucam un fel de mijlocaş în spatele vârfului de atac. Cele două extreme erau: Sălceanu, pe stânga (un bucureştean, a fost şi la Farul, dar şi la Dinamo), şi Ologu (pe dreapta, care era «motoreta» Constanţei). Eu mai dădeam pase lungi, pe care Ologu le accepta, că alerga mult, dar Sălceanu nu prea. După jumătate de an, eram golgeterul seriei, deşi jucam mijlocaş. Am revenit la Farul, care, în acei ani, era un fel de ABBA, cum se spunea în fotbalul românesc, adică un an în A, doi ani în B. Am fost vreo trei ani şi căpitan al Farului în Divizia B“, arată Valentin Purcărea.

I s-a promis un post la Vidraru


Pe când era fotbalist, Vali Purcărea a făcut şi facultatea, Construcţii Hidrotehnice, ieşind subinginer. Iar, în continuare, gândul său a fost să ocupe un post. „Am intrat la facultate pe forţele mele şi la fel am şi urmat-o. Chiar am avut şi coroniţă doi ani. Pe atunci era problemă cu postul. Eu asta am dorit, să am un post, întrucât mă gândeam că, la un moment dat, voi termina cu fotbalul. Din această perspectivă, am acceptat un transfer la Piteşti, la FC Argeş. Mi s-a promis un post la Piteşti, pe la Vidraru. S-a făcut transferul, dar, jumătate de an, cât am stat la Piteşti, nu s-a rezolvat cu locul meu de muncă. Astfel că, la finele turului, după un meci la Jiul Petroşani, câştigat cu 2-0, le-am spus colegilor că plec la Constanţa şi nu mă mai întorc. A venit iarna, am rămas la Farul până în vară, când, cu altă echipă nou promovată în Divizia C, Conpref Constanţa, IPMC a venit şi mi-a solicitat sprijinul“, menţionează Vali Purcărea.

Angajat la BCA

Începea astfel o nouă etapă din viaţa sa de fotbalist. „Am fost de acord, iar una dintre dorinţele mele a fost: post. Și am fost angajat, la BCA, care era o secţie a IPMC, iar după trei ani a devenit întreprindere de sine stătătoare. Am jucat la Conpref doi ani şi jumătate. În primul sezon, am terminat pe locul cinci, iar din seria noastră a promovat Oţelul Galaţi, care-i avea în echipă pe Stan, Anghelinei şi pe mai mulţi. Noi i-am bătut însă la Constanţa cu 3-0. Aveam o echipă bună atunci. Mai jucau Caramalău, Sărăcin, Dinică, Gelu Stanca, Codin. Eram o echipă de voie bună, era o familie între noi şi de aceea şi cred că am avut aceste performanţe. Jucam de plăcere“, îşi aminteşte fostul fotbalist.

„Cred că timpul meu s-a dus“

Între timp, în România a venit Revoluţia, iar la Farul a fost numit antrenor Gheorghe Constantin, care l-a solicitat pe Valentin Purcărea înapoi la „alb-albaştri“. Răspunsul a fost însă negativ. „Aveam 30 de ani. I-am spus: «Domn profesor, cred că timpul meu s-a dus». Directorul de la IPMC mi-a spus că, dacă vreau să fac fotbal, să mă duc la fotbal, dar să renunţ la serviciu. Dacă vreau să fac şi serviciu, mă ajută. Mi-a dat timp de gândire două săptămâni. I-am zis însă pe loc că la zece am antrenament, mă duc şi le spun celor de la Farul să nu mai conteze pe mine, că aleg serviciul. Iar asta a fost tot. Eram încadrat ca subinginer, adjunct de şef de secţie“, arată Valentin Purcărea. Acesta a mai activat apoi la Direcţia Muncii - la Oficiul de Șomaj (nouă ani), după aceea la Conel, iar în prezent lucrează la Transelectrica, referent la Serviciul Patrimoniu Administrativ.

De ce a fost reprofilat fundaş dreapta

Vali Purcărea povesteşte şi cum a fost reprofilat fundaş dreapta la Farul. „Mie mi-a plăcut mijlocaş, dar a fost o conjunctură, în Divizia B, când fundaşul dreapta de atunci, Marcel Voinilă, s-a accidentat la un antrenament şi am fost repartizat eu pe acest post. Antrenor era Ion Voica, fost şi pe la Sportul Studenţesc. Înainte de meci, nea «Mielu» ne dădea câte o fiţuică, în care ne spunea ce adversar avem, cum să atacăm, ce să-i facem, ce calităţi şi ce defecte are. A fost o treabă deosebită, eu am apreciat acest mod de lucru“, punctează Vali Purcărea. În fotografia de grup de la acest articol, cu echipa Farului, apar: rândul de sus, de la stânga la dreapta - Mărculescu, Borali, Turcu, Gache, Ancuţa, Livciuc; rândul de mijloc, de la stânga la dreapta - Comăniţă, Haşoti (antrenori), Mustafa, Petcu, Buduru, Peniu, Caramalău, Moldovan, Nan (maseur); rândul de jos, de la stânga la dreapta - Drogeanu, Antonescu, Stancu, Costaş, Purcărea, Nistor.

Cumătru cu Gabi Zahiu

Fostul mijlocaş sau fundaş îşi aminteşte că echipa din acei ani a Farului era una cuminte şi unită. „După meciuri, mergeam la o pizzeria vizavi de «Spic de grâu», la o pizza şi o bere, maxim două. Eram un grup de 10-11 inşi şi nu am auzit niciodată un comentariu negativ la adresa noastră. Eram o echipă cuminte şi unită. Prietenii mei cei mai buni din echipă erau Zahiu, Balaur, Cămui, Dima Tararache, Borali, Dorel Zamfir, Udrică («Baronul», cum îi spuneam noi), dar şi alţii. Zahiu e cumătrul meu, i-am botezat-o pe fiica lui mai mică“, menţionează Purcărea.

I-a pasat lui Hagi la celebrul gol al „Regelui“ din Ghencea

La meciul de la Bacău, de pe 11 septembrie 1982, în care Gică Hagi a debutat la o vârstă fragedă (17 ani, şapte luni şi şapte zile) pe prima scenă din România şi în tricoul echipei FC Constanţa, fundaşul dreapta al oaspeţilor a fost Valentin Purcărea. FC Constanţa a jucat în acel meci cu: Costaş - V. Purcărea, I. Constantinescu, Matache, Caramalău - V. Mănăilă, Gache, Vanea, Hagi - Peniu (70 Buduru), Şt. Petcu (75 Rusu). Ca antrenor principal activa Emanoil Haşoti. Gazdele s-au impus cu 3-0 (Movilă 15, 46, Şoşu 88). De asemenea, la primul gol al lui Hagi în tricoul „marinarilor“ şi în Divizia A, celebra reuşită din Ghencea, în Steaua - FC Constanţa 2-2, pasa decisivă a venit de la Purcărea! Echipa de pe litoral a jucat atunci cu P. Costaş - Purcărea, Antonescu, Matache, Caramalău - Gache, I. Constantinescu (46 Hagi), Mănăilă - Petcu, Peniu, I. Moldovan (58 Buduru). Au înscris Minea (11), Balint (76), respectiv Peniu (66) şi Hagi (88).

„M-a impresionat acest lucru“

Peste ani, la un turneu zonal de juniori de la Constanţa, Purcărea s-a văzut cu Gică Hagi, ambii fiind spectatori la meciuri, iar „Regele“ l-a menţionat pe Vali, în cercul de prieteni în care se aflau în tribună, ca cel care i-a oferit pasa de gol din Ghencea! „M-a impresionat acest lucru. După atâţia ani, să ţii minte cine ţi-a dat pasa decisivă la un gol! Am marcat şi eu nişte goluri, dar nu am reţinut cine mi-a dat pasă. Trăgeam tare la poartă. Oricum, pe timpul acela, fundaşii laterali nu urcau prea mult în atac. Prima sarcină a lor, principală, era să facă bine faza de apărare. Dacă mai şi urcau, bine. În acel meci cu Steaua, eu am urcat, trecusem de colţul lui 16 metri şi am scos balonul înapoi, iar Hagi i-a tras una cu stângul în colţul lung… 2-2!”, rememorează Vali Purcărea.

„I-am zis vreo două vorbe mai dulci“

Proaspătul bunic râde cu poftă când îşi aduce aminte de o întâmplare amuzantă pe care a trăit-o în timpul şi după un meci cu Petrolul Ploieşti jucat la Constanţa. „Jucam în Divizia A, şi atât noi, cât şi Petrolul eram la retrogradare. Astfel că era o partidă cam care pe care. Stadionul plin. Eu eram şi căpitan de echipă. Prin minutul 70 era 2-0 pentru Petrolul. Vă daţi seama în ce tensiune se juca! Jucam fundaş dreapta, atacam, iar, la o fază, un adversar a degajat în tribună, de unde balonul a revenit pe pistă. Mingea a luat-o un bărbat, iar eu, concentrat, în tensiunea meciului, nu am observat dacă era îmbrăcat civil sau militar. Mă duceam spre el, să-mi dea mingea. Fac eu un sprint de vreo 20 de metri, dar mingea, lovită cu ciocul de respectivul, zboară pe lângă mine! Trebuia să alerg înapoi să ajung la ea, astfel că, nervos şi în febra partidei, i-am zis vreo două vorbe mai dulci tipului. Meciul s-a terminat 2-0. Noi am picat în acel campionat, iar Petrolul s-a salvat“, povesteşte Vali Purcărea.

„Mai că-mi dădeau lacrimile“

La două zile după meci, surpriză, fotbalistul Purcărea este chemat la Miliţie! „Era marţi şi aveam antrenament. Preşedinte la Farul era Oglindă, iar antrenor, Tâlvescu. În timpul antrenamentului, vine Oglindă, îl cheamă pe Tâlvescu, iar acesta pe mine. «Ce s-a întâmplat, mă, de ne cheamă la miliţie?», m-au întrebat. «Nu ştiu», am spus. După antrenament, am mers pe Republicii (actualul Ferdinand), la un colonel. A dat mâna cu cei doi, pe mine nu m-a băgat în seamă. Dă un telefon şi-i spune unui sergent major: «Adu Codul de Procedură Penală». Citeşte apoi: injurii şi apostrofări la adresa organului de urmărire penală se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la doi ani şi cu amendă. Eu încă nu terminasem facultatea. Le spune lui Oglindă şi Tâlvescu: «Purcărea m-a înjurat». Un sfert de oră ne-a vorbit, iar mie mai că-mi dădeau lacrimile gândind că voi fi dat afară din facultate. La meciurile noastre, acest colonel era şeful dispozitivului de pază! Dar, dacă-mi dădeam seama că era îmbrăcat militar, îmi muşcam limba şi nu mai ziceam nimic. Până la urmă, s-a rezolvat, m-am scuzat şi eu. Tâlvescu, un tip mucalit. A doua zi la antrenament. Înainte să începem, zice: «Să discutăm un caz de indisciplină crasă», adică al meu. Eu eram clar catalogat drept cel mai cuminte din echipă, la un moment dat mi se spunea şi «Mutu», că vorbeam mai puţin. Tâlvescu povesteşte toată tărăşenia, iar apoi: «Băi Vali, n-ai găsit şi tu vreun sergent major, tocmai pe comandant l-ai găsit să-l înjuri?». Circ între noi, toţi băieţii erau pe jos de râs“, zâmbeşte Vali Purcărea.

Sursa foto: Facebook  

Citeşte şi:

Hagi împlineşte, astăzi, 50 de ani „Clasor“ de colecţie cu cele mai frumoase goluri marcate de „Rege“ la Farul (galerie foto)

„I-a dat o palmă de l-a învârtit de două ori“ Debutul lui Hagi la FC Constanţa şi în Divizia A, povestit de foştii săi colegi