#citeşteDobrogea Cum era tratat românul când venea în „musafârlâc“ la tătar. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

Recent adăugată Fondului documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“, revista „Analele Dobrogei“ (serie veche 1920-1935) constituie un veritabil izvor de documentare, dar şi de lectură, aducând în atenţie informaţii din cele mai variate domenii într-o formă uşor de parcurs.
 

 
Chiar din primul număr al revistei „Analele Dobrogei“ (anul 1920), la pagina 154, am descoperit o foarte minuţioasă „Însemnare despre tătarii din satul Pervelia (comuna Tatlăgeac)“, semnată de un învăţător pe nume Ion Dumitrescu, cel care avea să deschidă prima şcoală românească de după război în această localitate ce număra vreo 65 de familii tătăreşti şi cinci româneşti.
 
Situat la 32 de km de Constanţa şi la 14 km de Mangalia, nu departe de ţărmul Mării Negre, fostul sat Pervelia, de la 1920, este actualul sat Moşneni. „Când îl priveşti, vezi o adunătură de case răzleţe şi mici. Pomi nu sunt mai de loc. Doar ici, colo, câte un salcâm mai dă puţină umbră. Totul îţi arată că ai de-a face cu un popor de stepă. La Tătari, casa este construită din piatră sau chirpici (pământ frământat cu apă, paie şi balegă). Cimentul dintre pietre şi chirpici e de noroi. Acoperişul constă din două sau mai multe grinzi, care merg paralel de la un perete la celălalt. Peste grinzi şi pereţi ei pun căpriori oblici, care se încheie deasupra în unghiu. Tavan nu există“, ne introduce în atmosfera satului Pervelia, început de secol XX, învăţătorul.
 
După ce descrie casa, curtea, tăiatul vitelor, bucătăria, băuturile, procurarea apei, agricultura, îmbrăcămintea, lucrurile de casă care nu se văd la români, obiceiuri de naştere şi înmormântare, învăţătorul se opreşte asupra modului în care este primit în „musafârlâc“.
 
„De cele mai multe ori, când eşti în «musafârlâc» la un tătar, ţi se aduce să mănânci. Mâncarea e pusă pe o tavă de aramă, sau de tinichea, aşezată pe un scăunaş. Cei cari mănâncă se aşează turceşte jos, în jurul tăvii. Ei nu obişnuiesc furculiţele şi trebue să mănânci cu mâna, sau, cum zice românul, cu «gheruliţa». Mâncările lor înnoată în unsoare, unt, ulei, ori seu.
 
Un tătar consideră o cinste faptul că cineva se duce să-i viziteze casa. El niciodată nu spune că te-ai dus să mănânci, sau să dormi la el, ci spune că te-ai dus să bei apă din vasul lui.
 

Am intrat de multe ori în casele tătarilor şi întotdeauna am fost înştiinţat şi poftit mai dinainte. Când intri în casa unui tătar, păşeşti mai întâi în tindă, unde eşti primit de bărbat. Nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu primit de femeia gazdă. În tindă trebuie să te descalţi, căci tătarii niciodată nu intră încălţaţi în casă. Poţi însă foarte bine să rămâi în ciorapi sau în picioarele goale. Dacă eşti un personaj însemnat, ţi se oferă locul din fund, aşa încât să fii cu faţa spre uşe.
 
Tătarii n-au paturi, nici scaune. De jur împrejurul odăii, jos, pe lângă pereţi, sunt aşezate perine frumos lucrate, pe care stai turceşte, cu picioarele încrucişate; iar în mijloc sunt aşternute covoare frumoase.
 
Când intri în casă, bineînţeles că dai bună ziua sau bună seara, după cum este vremea, la care ei îţi răspund urându-ţi bun venit. Obiceiul este însă ca, imediat ce te-ai aşezat jos pe perină, turceşte, ceremonia să se repete, însă de astădată ei îţi dau bună ziua sau bună seara, urându-ţi bun venit la care tu trebuie să răspunzi. După aceea ţi se aduce dinainte o farfurioară -drept scrumieră- şi tabacherea cu tutun. Dacă, în timpul vizitei la un tătar, faci ţigare din tutunul tău, lăsând la o parte tutunul gazdei, aceasta este o notă rea din partea ta. Pe urmă vine cafeaua.
 
E de notat că femeia nu se arată musafirilor niciodată, ne cum să stea laolaltă cu bărbaţii; trăieşte în stare de inferioritate faţă de soţul ei. De altfel, când umblă prin sat, femeile şi fetele umblă descoperite la faţă, adică îşi dau la o parte vălul de pe obraz. Înainte şi după masă ţi se dă să te speli pe mâini. După ce ai mâncat, imediat ţi se dă cafea şi tutun. Cafeaua este sau „şecherle" sau „sadei. Şecherle este cafeaua fiartă cu zahărul ei; sadei este cafeaua amară, la care li se dă o bucăţică de zahăr, pe care o mesteci în gură în timp ce bei cafeaua.
După câtva timp, în care se vorbeşte de toate, între altele şi de ceva «politică», pleci luându-ţi rămas bun şi ducând cu tine ceva din parfumul orientului .
Totdeauna când ţi se aduce cafeaua, sau apa de băut, omul vine cu ceaşca sau cana în faţă, se înclfoă puţin, duce mâna dreaptă la inimă; cu palma lipită de piept, iar cu stânga îţi întinde obiectul.

(...) După cum noi Românii ne împărţim în Olteni, Munteni, Moldoveni, Ardeleni, tot aşa şi Tătarii se împart în: Taţi, Chirghizi, Başchiri, Nohai, iar dintre toţi aceştia numai Nohaii mănâncă carne de cal“.

 

Dacă în urmă cu 119 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.


DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANŢA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANŢA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Cotidianul ZIUA de Constanţa şi-a depăşit statutul publicistic, angajându-se într-un amplu demers de restituire a istoriei Dobrogei şi a personalităţilor sale marcante. În Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, puteţi să descărcaţi în format electronic revista „Analele Dobrogei“ - serie veche, izvor de aur pentru cunoaşterea istoriei locale. 
 
 
Citeşte şi:
 
#AdrianV.Rădulescu În deschiderea Pontica 51, ZIUA de Constanța lansează varianta digitală a volumului „Istoria Dobrogei“ și a revistei „Analele Dobrogei“ - serie veche (document)
 
Din comorile revistei interbelice „Analele Dobrogei“ Comuna Topalu acum aproape 100 de ani. Monografie de Victor Morfei, din Topalu

Constantin I. Brătescu, întemeietorul „Analelor Dobrogei”, supranumit și „geograful Dobrogei”
 
#citeşteDobrogea „O faptă culturală neobişnuită”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa
 
#citeșteDobrogea „Coasta de răsărit a Constanței”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Arhiva Dobrogei, vol. II, nr. 1, 1919

Arhiva Dobrogei, vol. II, nr. 2, 1919

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 1, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 2, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 3, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 4, 1920

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 1, 1921

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 3, 1921

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 4, 1921

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 1, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 2, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 3, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 4, 1922

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 2, 1923

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 3, 1923

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 4, 1923

Analele Dobrogei, anii 5 și 6, 1924 și 1925

Analele Dobrogei, anul 7, 1926

Analele Dobrogei, anul 8, 1927

Analele Dobrogei, anul 9, volumul II, 1928

Analele Dobrogei, anul 10, fasciculele 1-12, 1929

Analele Dobrogei, anul 11, fasciculele 1-12, 1930

Analele Dobrogei, anul 12, fasciculele 1-12, 1931

Analele Dobrogei, anul 13-14, 1932-1933

Analele Dobrogei, anul 15, 1934

Analele Dobrogei, anul 16, 1935

Analele Dobrogei, anul 17, 1936

Analele Dobrogei, anul 18, 1937

Analele Dobrogei, anul 19, volumul III, 1938