#citeşteDobrogea „Simplitatea în viaţă este adevărata libertate“. O perspectivă inedită a celui mai important muzician român din toate timpurile
#citeşteDobrogea: „Simplitatea în viaţă este adevărata libertate“. O perspectivă inedită a celui mai
04 May, 2019 00:00
ZIUA de Constanta
3697
Marime text
În noaptea de 3 spre 4 mai, în urmă cu 63 de ani, la Paris, se stingea din viaţă George Enescu (este înmormântat la Cimitirul Père Lachaise din capitala Franţei), geniul muzicii româneşti din toate timpurile, a cărui memorie, mai ales prin prisma legăturii artistului cu Dobrogea, cotidianul ZIUA de Constanţa a evocat-o în repetate rânduri.
George Enescu, acompaniat la pian de Theodor Fucs, s-a oprit la Constanţa în timpul unor turnee pe care le-a susţinut în ţară în 1916. Pe scena Teatrului „Elpis“, printre cele şase piese interpretate s-au numărat „Arie“ de Bach şi „Sonata în re major“ de Händel, muzicianul acceptând bisul de la sfârşitul concertului, ca urmare a ropotelor de aplauze ce i-au răsplătit cum se cuvine incontestabilul talent. Din păcate, şapte ani mai târziu, când Enescu a acceptat să cânte, din nou, la Constanţa a avut parte de o mare dezamăgire.
Dar primul său contact cu Constanţa s-ar părea că a fost în 1906, deoarece, într-o scrisoare trimisă mamei sale, de la Sinaia, prin luna septembrie a acelui an, marele muzician îi destăinuia gândul de a pleca a doua zi în oraşul-port de la malul mării. De asemenea, publicistul Romeo Profit face trimitere la o lucrare memorialistică de prin 1939, în care se aminteşte cu câtă bucurie a fost primit în gară, de către dobrogeni, la 1 decembrie 1915, George Enescu.
La 14 decembrie 1958, criticul Andrei Tudor preciza că maestrul a concertat şi în localităţi dobrogene mici, precum Hârşova şi Babadag.
Cu sprijinul Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti, vă oferim astăzi o altă perspectivă asupra celui care a fost şi va rămâne pentru eternitate cel mai important muzician român şi care, dincolo de geniul violonistic, s-a dovedit şi un profund filozof:
Aş vrea să pot contribui la îmblânzirea unora dintre semeni. Fac şi eu cât pot, cu vioara, cu bagheta, cu condeiul ...
Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunţarea la ideal ridează sufletul.
Să cânt la vioară e meseria mea, în timp ce să compun îmi e vocaţia.
Mi-a fost dat, nu o dată, să observ câtă înseninare înflorea pe obrajii suferinzilor după primele note. Această transformare în suflet e suprema raţiune de a fi a muzicii. Dacă n-ar exista minunatul ei ecou pacificator, purificator, muzica ar fi o absurdă înşiruire de sunete.
Regina Elisabeta judeca oamenii şi lumea după inima-i curată şi generoasă. Pentru mine, Ea a fost o prezenţă supraomenească, o fiinţă cu nimb, depărtată de oamenii obişnuiţi, revărsând numai lumină şi bunătate.
Muzica oglindeşte toate misterioasele ondulaţii ale sufletului, fără putinţă de prefăcătorie.
Unui compozitor tânăr care ar veni să-mi ceară un sfat i-aş spune: Fii dumneata însuţi. Nu trăi cu teama că vecinul îţi este superior. Dacă ai ceva de spus, spune aşa cum poţi - şi va fi bine! Dacă n-ai nimic de spus, atunci taci - nici asta nu va fi rău!
Să nu te frământe noţiunea progresului artistic. In materie de artă, progresezi numai înaintând foarte încet.
Nu căuta un limbaj nou, ci întrebuinţează-l pe al dumitale, adică acela care-ţi dă posibilitatea de a exprima exact ceea ce ai de spus. Originalitatea se obţine numai atunci când nu o cauţi. ...
În muzică nu sunt legi prescrise pentru exprimarea simţămintelor.
Solistica atrage prin caracterul ei de sportivitate. Publicul urmăreşte cu emoţie pasajele de virtuozitate şi de acrobaţie tehnică. Este o caracteristică a publicului de pretutindeni.
De o jumătate de secol Bach este pâinea mea cea de toate zilele.
Trebuie să mărturisesc că niciodată nu am socotit interpretarea satisfăcătoare pentru elanurile mele artistice. Acolo mă dedublez. În compoziţie însă sunt singur, autentic; acolo mă simt cu adevărat stăpân absolut pe un domeniu propriu.
Romantic şi clasic prin instinct, m-am străduit să împreunez în toate lucrările mele o formă de echilibru care îşi are linia ei lăuntrică bine definită.
Să cânţi la un instrument, chiar şi perfect, este excelent. Să imaginezi, să creezi, să dai viaţă fantomelor tale este şi mai bine, şi mai rar.
Tinerei generaţii îi recomand muncă, cinste şi altruism şi aş mai adăuga şi modestie, cât mai multă modestie (…) Valorile adevărate nu pot fi împiedicate de a ieşi la iveală.
Munceşte pentru plăcerea de-a munci, şi vei suferi mai puţin de nepriceperea şi de indiferenţa lumii.
Acei cari cred în artă îmi sunt fraţi, indiferent de rasă, naţionalitate, confesiune.
Aş vrea să pot contribui la îmblânzirea unora dintre semeni. Fac şi eu cât pot, cu vioara, cu bagheta, cu condeiul...
În aceste timpuri brutale şi materiale, nu se poate îndestul încuraja arta şi gândirea pură, pentru a ridica din nou omenirea la nivelul ce-o face superioară celorlalte specii de vietăţi.
Am remarcat dintr-un grafic al vieţii mele, că viaţa oricărui om e ca o coardă de arc, care, întinsă, oscilează şi revine încet la poziţia simplă şi dreaptă de la care a plecat. Eu revin de unde am luat-o, la acei care au prezidat la primii paşi ai mei şi au dispărut; asta mă îndurerează, dar nu mă înstrăinează de la locul meu natal unde vreau să mă întorc o dată şi o dată pentru odihna cea mare.
Eu când iubesc ceva, se gravează aici... pentru totdeauna. Vreau să spun pentru toată viaţa, aci... în inimă.
Simplitatea în viaţă este adevărata libertate.
Arta trebuie să mângâie, să unească; dacă ating acest ţel sunt mulţumit în îndeplinirea misiunii ce mi-am luat-o.
Cultura va trăi. Prea mare e patrimoniul ce l-au acumulat atâtea secole de trudă şi de credinţă pentru a face dintr-o dată tabula rasa din tot ce am strâns şi asimilat. Impasuri a mai avut omenirea. Și le-a răzbit pe toate cu o vitalitate eroică. Nu-i va lipsi curajul nici de data aceasta. Trebuie să credem şi vom învinge.
Ajuns la cea de-a XXIV-a ediţie, Festivalul Internaţional „George Enescu” se va desfăşura în perioada 31 august-22 septembrie 2019. În sălile de concerte din Bucureşti, vor urca pe scenă peste 2.500 dintre cei mai valoroşi muzicieni ai lumii, având 50 de naţionalităţi şi vor fi prezentate 84 de concerte şi recitaluri. Ediţia din acest an a festivalului totalizează 34 de prezenţe în premieră în România: 25 de artişti, printre care Marion Cotillard, Kirill Petrenko, Mitsuko Uchida şi nouă orchestre de talie mondială.
Unsprezece oraşe din România vor organiza concerte în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu din acest an, faţă de şapte oraşe în ediţia anterioară. Publicul va avea ocazia să participe, sub egida festivalului, la concerte susţinute de artişti internaţionali împreună cu ansambluri şi orchestre locale în Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Sibiu, Târgu Mureş, Bacău, Bârlad, Târgovişte, Satu Mare şi Piatra Neamţ, pe lângă evenimentele care se desfăşoară timp de 23 de zile, la Bucureşti.
În total, în ţară, se vor desfăşura 24 de concerte, dublu faţă de ediţia anterioară.
Sursa text şi foto: www.georgeenescu.ro
George Enescu, acompaniat la pian de Theodor Fucs, s-a oprit la Constanţa în timpul unor turnee pe care le-a susţinut în ţară în 1916. Pe scena Teatrului „Elpis“, printre cele şase piese interpretate s-au numărat „Arie“ de Bach şi „Sonata în re major“ de Händel, muzicianul acceptând bisul de la sfârşitul concertului, ca urmare a ropotelor de aplauze ce i-au răsplătit cum se cuvine incontestabilul talent. Din păcate, şapte ani mai târziu, când Enescu a acceptat să cânte, din nou, la Constanţa a avut parte de o mare dezamăgire.
Dar primul său contact cu Constanţa s-ar părea că a fost în 1906, deoarece, într-o scrisoare trimisă mamei sale, de la Sinaia, prin luna septembrie a acelui an, marele muzician îi destăinuia gândul de a pleca a doua zi în oraşul-port de la malul mării. De asemenea, publicistul Romeo Profit face trimitere la o lucrare memorialistică de prin 1939, în care se aminteşte cu câtă bucurie a fost primit în gară, de către dobrogeni, la 1 decembrie 1915, George Enescu.
La 14 decembrie 1958, criticul Andrei Tudor preciza că maestrul a concertat şi în localităţi dobrogene mici, precum Hârşova şi Babadag.
Cuvinte memorabile
Cu sprijinul Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti, vă oferim astăzi o altă perspectivă asupra celui care a fost şi va rămâne pentru eternitate cel mai important muzician român şi care, dincolo de geniul violonistic, s-a dovedit şi un profund filozof:
Aş vrea să pot contribui la îmblânzirea unora dintre semeni. Fac şi eu cât pot, cu vioara, cu bagheta, cu condeiul ...
Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunţarea la ideal ridează sufletul.
Să cânt la vioară e meseria mea, în timp ce să compun îmi e vocaţia.
Mi-a fost dat, nu o dată, să observ câtă înseninare înflorea pe obrajii suferinzilor după primele note. Această transformare în suflet e suprema raţiune de a fi a muzicii. Dacă n-ar exista minunatul ei ecou pacificator, purificator, muzica ar fi o absurdă înşiruire de sunete.
Regina Elisabeta judeca oamenii şi lumea după inima-i curată şi generoasă. Pentru mine, Ea a fost o prezenţă supraomenească, o fiinţă cu nimb, depărtată de oamenii obişnuiţi, revărsând numai lumină şi bunătate.
Muzica oglindeşte toate misterioasele ondulaţii ale sufletului, fără putinţă de prefăcătorie.
Unui compozitor tânăr care ar veni să-mi ceară un sfat i-aş spune: Fii dumneata însuţi. Nu trăi cu teama că vecinul îţi este superior. Dacă ai ceva de spus, spune aşa cum poţi - şi va fi bine! Dacă n-ai nimic de spus, atunci taci - nici asta nu va fi rău!
Să nu te frământe noţiunea progresului artistic. In materie de artă, progresezi numai înaintând foarte încet.
Nu căuta un limbaj nou, ci întrebuinţează-l pe al dumitale, adică acela care-ţi dă posibilitatea de a exprima exact ceea ce ai de spus. Originalitatea se obţine numai atunci când nu o cauţi. ...
În muzică nu sunt legi prescrise pentru exprimarea simţămintelor.
Solistica atrage prin caracterul ei de sportivitate. Publicul urmăreşte cu emoţie pasajele de virtuozitate şi de acrobaţie tehnică. Este o caracteristică a publicului de pretutindeni.
De o jumătate de secol Bach este pâinea mea cea de toate zilele.
Trebuie să mărturisesc că niciodată nu am socotit interpretarea satisfăcătoare pentru elanurile mele artistice. Acolo mă dedublez. În compoziţie însă sunt singur, autentic; acolo mă simt cu adevărat stăpân absolut pe un domeniu propriu.
Romantic şi clasic prin instinct, m-am străduit să împreunez în toate lucrările mele o formă de echilibru care îşi are linia ei lăuntrică bine definită.
Să cânţi la un instrument, chiar şi perfect, este excelent. Să imaginezi, să creezi, să dai viaţă fantomelor tale este şi mai bine, şi mai rar.
Tinerei generaţii îi recomand muncă, cinste şi altruism şi aş mai adăuga şi modestie, cât mai multă modestie (…) Valorile adevărate nu pot fi împiedicate de a ieşi la iveală.
Munceşte pentru plăcerea de-a munci, şi vei suferi mai puţin de nepriceperea şi de indiferenţa lumii.
Acei cari cred în artă îmi sunt fraţi, indiferent de rasă, naţionalitate, confesiune.
Aş vrea să pot contribui la îmblânzirea unora dintre semeni. Fac şi eu cât pot, cu vioara, cu bagheta, cu condeiul...
În aceste timpuri brutale şi materiale, nu se poate îndestul încuraja arta şi gândirea pură, pentru a ridica din nou omenirea la nivelul ce-o face superioară celorlalte specii de vietăţi.
Am remarcat dintr-un grafic al vieţii mele, că viaţa oricărui om e ca o coardă de arc, care, întinsă, oscilează şi revine încet la poziţia simplă şi dreaptă de la care a plecat. Eu revin de unde am luat-o, la acei care au prezidat la primii paşi ai mei şi au dispărut; asta mă îndurerează, dar nu mă înstrăinează de la locul meu natal unde vreau să mă întorc o dată şi o dată pentru odihna cea mare.
Eu când iubesc ceva, se gravează aici... pentru totdeauna. Vreau să spun pentru toată viaţa, aci... în inimă.
Simplitatea în viaţă este adevărata libertate.
Arta trebuie să mângâie, să unească; dacă ating acest ţel sunt mulţumit în îndeplinirea misiunii ce mi-am luat-o.
Cultura va trăi. Prea mare e patrimoniul ce l-au acumulat atâtea secole de trudă şi de credinţă pentru a face dintr-o dată tabula rasa din tot ce am strâns şi asimilat. Impasuri a mai avut omenirea. Și le-a răzbit pe toate cu o vitalitate eroică. Nu-i va lipsi curajul nici de data aceasta. Trebuie să credem şi vom învinge.
Festivalul Internaţional „George Enescu” se extinde în 11 oraşe, dar nu şi la Constanţa
Ajuns la cea de-a XXIV-a ediţie, Festivalul Internaţional „George Enescu” se va desfăşura în perioada 31 august-22 septembrie 2019. În sălile de concerte din Bucureşti, vor urca pe scenă peste 2.500 dintre cei mai valoroşi muzicieni ai lumii, având 50 de naţionalităţi şi vor fi prezentate 84 de concerte şi recitaluri. Ediţia din acest an a festivalului totalizează 34 de prezenţe în premieră în România: 25 de artişti, printre care Marion Cotillard, Kirill Petrenko, Mitsuko Uchida şi nouă orchestre de talie mondială.
Unsprezece oraşe din România vor organiza concerte în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu din acest an, faţă de şapte oraşe în ediţia anterioară. Publicul va avea ocazia să participe, sub egida festivalului, la concerte susţinute de artişti internaţionali împreună cu ansambluri şi orchestre locale în Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Sibiu, Târgu Mureş, Bacău, Bârlad, Târgovişte, Satu Mare şi Piatra Neamţ, pe lângă evenimentele care se desfăşoară timp de 23 de zile, la Bucureşti.
În total, în ţară, se vor desfăşura 24 de concerte, dublu faţă de ediţia anterioară.
Sursa text şi foto: www.georgeenescu.ro
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii