#citeșteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanța veacului de mijloc Genovezii înscriu pe hărțile comerciale Constanța

17 May, 2018 00:00 Redacţia ZIUA de Constanţa 2993 Marime text

„Venețienii si Genovezii. Și Venețienii au plutit cu vasele lor pe lângă coastele din stânga Pontului - căci, până târziu, după inventarea și întrebuințarea busolei, plutirea se făcea, pe lângă țărmuri (cabotajul) de nu se pierdea coasta din ochi fără să fi lăsat vre-o urmă; numai dunga de spumă de pe luciul apelor trasă de cârma galerelor, atâta doar mai rămăsese în Marea Neagra dela Venețieni.

Nu tot așa se poate spune despre Genovezi, care au trecut în legendele turcești, ca niște năzdrăvani, ciclopi. Orice urme de zidărie sau de cetate vechie, Turcii o numiau Giniviz-kale, adică fortăreață genoveză. Împrumut pentru începuturile comerțului genovez prin părțile noastre, valoroasa lucrare a d'lui G. l. Brătianu «Recherches sur le commerce genois dans la Mer Noire».

Genovezii au monopol pe comerț în Marea Neagră la 1261

Cele dintăi așezări genoveze în Constantinopol (Galata) datează de pe la anul 1160 din timpul Împăratului Emanuil Comneanul (1143-80). Corăbiile n’aveau însă voie să intre în apele Mării Negre, sau cel puțin să facă comerț pe coastele ei septentrionale.

Se știe partea pe care au luat-o Genovezii la reîntronarea Împăraților byzantini. De aceia prin tratatul dela Nymphaeum, din 13 Martie 1261, care a precedat reocuparea, «orașului păzit de Dumnezeu», la 15 August același an Mihail Paleologul le acordă dreptul de a pătrunde cu vasele lor și în M. Neagră, închisă galerelor venețiene. Genovezii își asigurară monopolul comerțului pe această Mare.

Cartierul lor din Galata deveni o citadelă genoveză. Podeștatele (ales pe un an) putea - bizuindu-se pe întăriri - să înfrunte ori-ce atac, chiar și al Împăraților, cu care tratau ca dela egal la egal. Loggia nu era numai locuința podestaților (bayli la Venețieni, consuli la Pizani), ci și centrul politic, administrativ și judiciar. Așezată chiar în port, loggia devine și centrul afacerilor, unde se aflau bancherii și tot felul de prăvălii. În același corp cu loggia era fondaco, adică magaziile de mărfuri, care se descărcau din galere. Câteva trepte uniau fondacul cu debarcaderul.

Constanța, port de provincie. Cum funcționa

În porturile din provincie (așa trebuie să fi fost și la Constanța) vama, întrepozitul și vânzările se făceau in acelaș magazin. «Cum am ajuns în port - povestește călătorul arab Ibn Jobair despre Saint Jean d’Acre - am fost conduși la divan (vamă), care e un han unde vin caravanele. În fața porții, pe bănci acoperite cu covoare stau scriitorii (creștini) vămii; ei au călimări de abanos, aurite și frumos împodobite. Scriu arăbește, limba pe care o cunosc. Cel dintâi dintre ei este arendașul vămii sau șeful. Tot ce se percepe este al lui; căci arendașul plătește guvernului o sumă destul de mare. În aceste vămi negustorii își așezară marfa, iar ei s'au instalat în etajul de sus».

Bacșișul nu e o datină turcească. Se practica și pe timpul byzantinilor. «Să nu uitați, că dacă veți respecta pe vameși și dacă le veți oferi câteva cadouri (în bani sau în mărfuri) lor, scriitorilor și dragomanilor lor, ei vor fi mai curtenitori cu voi și vor taxa marfa sub valoarea ei» - ni spune Florentinul Pegolotti.

Genovezii prosperă din comerțul în Marea Neagră

Douăzeci de ani în urma liberului comerț în M. Neagră, adică în 1281, Genovezii fondară Caffa (azi Teodosia), unde organizară officium Gazariae. Peste curând colonia genoveză din Crimeia fu întărită cu turnuri de pază și cu ziduri, ea devine «un fel de Constantinopol», conținea mii de case între zidurile sale. Din 1300, consulul din Caffa (ales pe un an) nu era sub tutela podestatelui genovez de Romania din Pera, Era deci independent. Licostomo (Chilia veche) n’are consul decât în secolul XlV-lea și o garnisonă.

Între aceste două emporii genoveze - Pera și Caffa - se făcea, către sfârșitul secolului Xlll-lea și începutul celui următor, un schimb foarte activ de mărfuri. Peroții transportau dealungul coastelor M. Negre, fire de aur, bijuterii, catifele, postavuri și pânzeturi și veniau de acolo cu cereale, sare, miere, ceară și piei.

Constanța în portulane (hărți genoveze)

Mai ales cerealele - în deosebi grâul - erau foarte căutate în țările mediterane, unde populația era mai numeroasă, iar pământul mai sărăcăcios. Dintre orașele așezate în Zagora (așa se numia atunci Bulgaria balcanica) pe coastele apusane ale acestei «Mare majus», în cel mai vechiu portulan, acel al lui Petre Visconti din 1315 se găsește și Costanza noastră, asupra căreia din lipsă de documente nu s’a putut face nici un fel de considerații.

Dar s’a gasit un oraș misterios, Vicina, care până acum nu s’a putut identifica cu nici una din localitățile moderne, deși după indicațiuni s’ar fi aflat cam între Isaccea și Tulcea. Despre viața comercială a Vicinei (pentru noi mai are și o însemnătate religioasă, lachint Chritopol chemat ca întâiul Mitropolit al Ungro-Vlahiei, de Alexandra Basarab Voevod în 1359, era din Vicina) se cunosc foarte multe date, pe care nu le cred de prisos a le studia cu deamanuntul; căci acest port dunărean trebuie să fi fost în intime legături de comerț cu Costanza.

Grâul din Dobrogia se vindea cel mai bine

Tot Pegolotti, care în prima jumătate a secolului al XlV-lea a scris a sa «Pratica dela mercantura» ni spune, că grâul de Dobrogia (care se încarcă în portul Lasilo, pe lângă capul Șabla, deci acel provenind din Deliorman și stepă), era tot așa de bun ca cel din Crimeia; asemenea și cel de Moncastro (Cetatea Alba; deci grâul de Bugeac), care se păstrează mai bine la transport și se vinde mai repede. Pe când grânele din Vicina (cele din N. Dobrogiei și Bugeac, poate chiar cele din câmpia Dunării, aduse pe vase în portul Vicina) nu se pot compara cu cele din Caffa. Genovezii cumpărau recoltele localnicilor. Un alt articol de export era sarea, care nu putea proveni decât din Țara românească, iar mierea și ceara și din Nordul Dobrogiei.

Pe piața Vicinei, Genovezii desfăceau o însemnată cantitate de stofe, postav lombard si franțuzesc, mătase din orient, saci de in din Caffa și cumpărau de aci ciară și cereale. E dovedit cu acte, că spre sfârșitul secolului XllI-lea erau în portul dunărean misiți greci și italieni, ca Pantaleon de Vicina, Tommasino din Ancona si Bonaventure din Mantua, care serviau de intermediari. Hiperperii bizantini circulau și în Vicina, cu toate că orașul avea și moneda lui (hiperperi de Vicina). Și măsuri speciale avea Vicina, după cum avea și Pera.

Dacă Constanța ar avea norocul pe care l-a avut Vicina, ca să se găsească în registrele notarilor Pera-Caffa, s’ar descoperi foarte multe acte relative la mișcarea ei comercială și ni-ar face o ideie -cam sarbădă poate - de avântul acestui port, care a lăsat urme atât de neșterse, ce, cu toata vitregia vremurilor, au mai dăinuit până la noi. Coloniile genoveze din M. Neagră au fost un izvor bogat și abondent, pentru puterea si comerțul maritim al Genuei, care urma chiar dela începutul fondării lor o politică comercială, lăsându-le autonomia propriului lor guvernământ, primind dela patria-mamă numai sprijin în galere și arme, pentru apărare, în schimbul unui tribut ce se percepea în numele republicei. Astfel coloniile genoveze numiau ele singure pe propriii lor guvernatori (consuli), pe căpitani sau pe casieri (massarii), care țineau socotelile si girau afacerile coloniei; maestrali, care stabileau prețurile mărfurilor.

Fiecare colonie se bucura de privilejul libertății comerțului, avea concesiunea unui cartier pentru locuit si pentru stabilirea magaziilor lor; privilejul jurisdicțiunii proprii consulatelor în materie civilă, comercială și corecțională. (Singurul «jus gladii» era rezervat populațiunii dominante). Aveau facultatea reducerii greutăților și a măsurilor, după tariful național.

Până la ce grad de dezvoltare au ajuns coloniile genoveze din M. Neagră se dovedește prin aceia, «că pe timpul războaielor civile dinlăuntrul statului, mulți locuitori veniseră să se stabilească prin țările cele mai depărtate».

Urmele Genovezilor în portul Mangalia - Pangalli

Numele acestor «marchands et guerriers» se mai pomenește și astăzi, ca o tradițiune a popoarelor printre care au trăit, în ruinele construcțiunilor lor; astfel la Mangalia (Pangalli, în portulanele medievale) și acum, cu toată furia valurilor furioase ale celei mai neastâmpărate mări, ruinele cheului Genovezilor se mai văd, când marea este liniștită. lată ce povestește agronomul loan lonescu dela Brad în 1850, despre acest cheu:

«Hadji Mohammed aga, bătrân de 80 ani m’a asigurat, că bunică-sau a văzut zidul care apăra altă dată vasele ce se găseau în portul Mangalia, în contra vânturilor Mării Negre. Zidul avea o grosime așa de mare, încât două căruțe ar fi putut merge alăturate, și că bătrânii țin minte, că pe culmea zidului erau niște figuri de marmoră, de felul celor care înfrumusețează astăzi portul Civita-vecchia. Construcția acestui zid e foarte veche; acum el e la doi pași sub apa și, când marea este liniștită, se zăresc câteva părți. Zidul acesta care apăra portul Mangalia, începe din partea orașului numita Kisle-Bouroa (este biserica greacă) și înaintează în Mare, până la o distanță de 80m, apoi lasă un loc liber. Poarta, prin care intrau vasele, se prelungește până aproape de lacul Mangalia, care comunică cu Marea».

Detalii privind „cheul Genovezilor“ de la Constanța

La Constanța, cheul Genovezilor a fost înlocuit de Englezi in 1862 prin noui construcțiuni: totuși ruinele magaziilor lor și porțiunea digului din fundul golfului erau în ființă, până la acoperirea lor de noile construcțiuni românești, începute în anul 1897. Parte din ruinele magaziilor se mai văd și azi.

Ruinele vechiului Tomis și pietrele regulat tăiate - din care foarte multe cu inscripțiuni - au fost la îndemâna constructorilor portului, a magaziilor și a locuințelor genoveze.
Așa că viața de amănunt a Constanții din vremurile ei de mărire a fost înmormântată pe vecie.

Alte atestări ale numelui orașului - Constanza, Constanția

Numai numele i-a mai rămas scris pe portulanele medievale. Așa în portulanul lui Petre Visconti din 1315 - păstrat azi în biblioteca imperială din Viena (reprodus de d-l Brătianu, în lucrarea citată), figurează cu numele «Costanza».

În atlazul Catalan din 1375 are acelaș nume. Tot așa s’a reprodus și în periplele ulterioare (sec. XIV și XV), precum și în atlazele lui Andrei Benincasa (1476), Hotoman Fredutio (1497) și Ubelin-Essler (1513), care sunt copii după portulanele medievale (Lelewel. Geographie du moyen-age. Atlas).

Walerand de Wavrin, după informații, culese în 1445, o numește Constanția. El a văzut orașul din corabie pe mal. «Mangalia - spune Wavrin - oraș foarte ciudat, cu ziduri înalte, largi de 30-40 picioare, stricate însă, și cu un port rău, în care luntrile se rupeau de furtună»“.

Mai multe despre istoria Tomi aflaţi din monografia „Tomi - Constanța“ , disponibilă integral în format electronic.

Dacă în urmă cu 119 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“ .

DREPTURI DE AUTOR
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANȚA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANȚA sau, după caz, furnizorii săi de informații.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

#citeștemaideparte
#capitolul II. VENEȚIENII ȘI GENOVEZII
#TOMI-CONSTANȚA monografie (1931)
#Autor M.IONESCU-DOBROGIANU

Citeşte şi:

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANȚA (1931) Capitolul II. Barbarii. Imperiul Bizantin. Constanţa veacului de mijloc

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii