#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje Două misiuni franceze la Constanţa

„La 6 lulie 1855 - adică după un an - pe când războiul era în toi, în Crimeia, vin, cu pachebotul englez Army-and-Navy, la Constanţa, două misiuni franceze: una subt conducerea inginerului L. Lalanne, pentru studiul traseului unei şosele dintre Rasova şi Constanţa. Avea ca ajutoare pe Jules Michel, Luvel şi Bienfait; iar ca topograf pe Aninoşanu (roman). De la ei a rămas şoseaua , pe care s-a aşternut în urmă (1859-62) linia ferată care coboară în port. (Este porţiunea ce se vede în gravură şi care pe timpul Turcilor se numia «drumul franţuzesc».
 

 
A doua misiune era condusă de intendantul Blondeau şi era însărcinată cu rechiziţionarea fânului, pentru armatele franceze, care operau în Crimeia. Medicul misiunii inginerilor, Camille Allard, ni-a lăsat o descriere amănunţită a Constanţii, după nenorocirea întâmplată cu un an înainte aci, colonei lui Espinasse. Scrierea se chiamă «Souvenirs d Orient La Dobroutcha» Paris 1859. A mai scris «Mission medicale dans la Tartarie Dobroutcha 1857» şi «La Bulgarie orientale 1861». «Une nouvelle edition 1864 avec une «Notice sur la Danube par M.J. Michel et l explication des inscriptions par M. Leon Renier. Ouvrage orne de 7 gravures et de 2 cartes»“.
 

Constanţa 1855: „Nici ţipenie de om, numai câinii urlau de te înfiorau“

 
„Înfăţişarea oraşului era tristă. Printre grămezile de ruine, abia se mai puteau zări câteva bordeie. Câinii flămânzi îşi împărţeau prada, prin arătarea colţilor. Din resturile cadavrelor de animale, mai erau oasele împrăştiate printre dărâmături. De străzi, nici nu poate fi vorba. Noaptea era şi mai îngrozitor. Nici ţipenie de om, numai câinii urlau de te înfiorau. Ici colo, pe ziduri se vedeau chipuri de zuavi şi nume franceze, desenate cu cărbune, erau singurele mărturii ale trecerii coloanei lui Espinasse şi a spahiilor lui Iusuf. Câteva cadâne, acoperite cu feregele albe, păreau nişte arătări fantastice, ce urmăriau cu ochii pe noii sosiţi. Pentru locuinţă, membrii misiunii întinseră un cort în curtea vameşului, iar mai târziu şi-au ales o ruină pe care au acoperit-o cu stuf. Aci au primit vizita persoanelor oficiale, mudirul (şeful administraţiei) şi vameşul care măsluia socotelile, pentru a scoate la cap existenţa. Leafa era prea mică, pentru a-şi întreţine familia.
 
Toate naţiile orientului îşi dăduseră întâlnire la Constanţa. Inteligenţii Români (zice Allard), cu jocurile lor săltăreţe, mai dădeau notă veselă acestei pustietăţi, pe când Rusul, Cazacul şi stupidul bulgar se îmbătau cu rachiu, Grecul, ovreiul şi armeanul îşi roteau ochii după câştig şi afaceri; iar Turcul cu picioarele încrucişate în faţa unei cafenele joase, cum e visător din fire, îşi păstra nepăsarea, de care nu vroia să se despartă. Misiunile au stat în Constanţa până la sfârşitul lui Octombrie. Rezum aproape în întregime, partea privitoare la Constanţa, fiind de o foarte mare însemnătate, pentru starea în care se afla ea, pe timpul vizitei lui Allard. Voi răstălmăci pe alocurea.“
 

Camille Allard. Constanţa la 1855

 
„Sfărâmăturile antice - zice Allard - de care este plin pământul Kustengei ne atraseră băgarea de seamă. Eşind din oraş, Blondeau ni arătă mai întâi şanţul, care închide promontoriul dela un ţărm la altul şi care servia de cingătoare fortificată cu drum acoperit apărat de o palisadă (a se vedea în gravura lui Bearn, Constanţa în 1828).
 
Câteva deschideri corespund porţilor cetăţii, pe unde eşiau drumurile (erau 3, adaug eu). La câţiva paşi înafara şanţului se află o moviliţă spintecată de cercetători. Blondeau a săpat alte două, dar n'a găsit nimic în ele. Mult mai răsărit e un tumulus, care văzându-se de departe serveşte ca punct de orientare navigatorilor) fosta movilă Avretuk-Tepe).
 
Întorcându-ne, am dat de o râpă foarte adâncă iar la intrarea ei, chiar pe ţărmul Mării, sunt resturile unei construcţiuni gigantice, din care a rămas baza unui turn, restul a căzut in Mare. (E vorba de ruinele aflătoare până târziu încoace, la începutul şoselei ce coboară în port, lângă şcoalele marinei). Ruinele acestui turn li-am văzut şi eu.

 
Ruini acoperă oraşul până la cap, unde se văd rămăşiţele unui cheu, probabil mult mai nou. Când Marea este liniştită şi limpede se observă urme de construcţiuni şi lespezi înisipate. Coloane de granit roşu şi blocuri de marmoră - streine ţinutului - zac pe ţărm. Am văzut pe unul din blocuri două scobituri, pe care le-am dedus a fi servit pentru apa abluţiunilor dela scarificii. De asemeni tot pe malul Mării s’au găsit două capiteluri ionice colosale, cu piedestalele pilaştrilor neterminate (probabil că sunt dintre cele descoperite cu ocazia taluzării malurilor şi trimese de mine la Muzăul de antichităţi). Împrejurul capului e un zid de întărire. (Compara cu Bearn. Constanţa văzută de pe mare).
 
Pe ţărm, sfărâmături de oale, oseminte şi altele, arată că aci a fost un oraş mare. S’a mai găsit o poartă zidită, sau mai bine gura unei galerii subterane, care ar fi servit ca conduct de apă potabilă dela Palas sau Canara, unde se văd încă ruine de canale. (Şi acum sunt rămăşiţe de urloaie pentru apa, pe ţărmul de N. V. al lacului Sut-ghiol. Dovadă că în oraş fuseseră cândva conducte de apa). În Kustendje - continuă Allard - mai multe puţuri vechi comunică (nu, adaog eu) cu această galerie subterană, care după părerea inginerilor ar fi o lucrare romană. Intrând în oraş, Blondeau mi-a arătat o mulţime de bucăţi cu inscripţii, coloane, sculpturi, de care se întâlnesc pretutindeni pe stradele lui triste. Toate casele turceşti - ele înşile în ruină azi - au fost clădite din sfărâmăturile împrăştiate ale oraşului vechiu. lci, o friză greacă serveşte de temelie unui zid roman; mai încolo, cărămizi romane formează scările unei case turceşti; iar piedestalul statuiei - poate al unui Împărat - este năpădit de ierburile sălbatice, de pe piaţa publică. (Azi Piaţa Independenţii). Mai departe un mormânt serveşte de adăpătoare bivolilor şi cailor; iar unele lespezi sunt ramaşiţile unui drum roman.
 
În ruinile orăşelului Kustendje Allard bănueşte a fi fost vechiul Tomi, metropola Pontului. Bănuiala este foarte întemeiată, pe când Papadopoulos Vretos - după Allard - aşază Tomi la Anadolchioi, pentru că a găsit aci (de sigur adusă dela Constanţa) baza unei coloane pe care stă scris: «Corporaţia armatorilor din Tomi, onorează pe fiul Împăratului Marcu Aureliu, pe Verrus Cesar, cu statuia sa, ridicată prin îngrijirea lui Publius Titus cel Tânăr cu propria sa cheltuială». Chiar Mommsen - adoptând părerea lui Vretos - identifică la început Tomi cu Anadolchioi, până când Muhlbach atrage atenţiunea arheologului (după inscripţiuni găsite la Tomi 765-770), care rectifică greşala.
 
Prin cimitire - adaogă Allard - se găsesc pietre cu inscripţiuni, întrebuinţate de Turci; dar rar intacte, mai adeseori şterse sau sfărâmate. În Kustendje - pe străzi sau în clădiri - multe pietre poartă inscripţii greceşti sau latineşti. Allard crede, că Romanii
s’au îngrijit la Tomi mai mult de apărarea oraşului, decât de lucrări artistice; pentru aceasta ei au întrebuinţat la întăriri bucăţi arhitectonice provenite din epoca greacă. (De teama năvălirilor barbare, da, s’a despuiat oraşul de podoabele lui, pentru a fi întrebuinţate in zidul cetăţii; dar din timpul înfloririi Tomisului - sub Împăraţii Antonini - până la Constantin cel Mare - Romanii au dovedit foarte mult gust artistic; probă mulţimea bucăţilor arhitectonice cu inscripţii săpate in marmoră, ce s’au găsit şi se mai

găsesc încă, ba chiar şi unele statui foarte artistice).
 
Venind la Genovezi - după ce vorbeşte despre exilul lui Ovidiu la Tomi - ba chiar intr’un loc numeşte insula din lacul Sutghiol «insula lui Ovidiu» (după care s’au luat şi ofiţerii topografi români, care o numesc in 1880-84, tot aşa) - Allard spune, că aceştia au avut la Kustendje comptuare comerciale şi o colonie. Portul este o lucrare a Genovezilor, cum de altfel lor li atribue Turcii toate întăririle mari de pe coasta Mării Negre.“
 
 
#citeştemaideparte
#capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje
#TOMI-CONSTANTA monografie(1931)
#Autor M.IONESCU-DOBROGIANU
 
Mai multe despre istoria Tomi aflaţi din monografia „Tomi - Constanţa“ , disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 119 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“ .

DREPTURI DE AUTOR 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANȚA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANȚA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Citeşte şi:
 
#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA (1931) Cuvînt Înainte. Autor, colonel Marin Ionescu Dobrogianu

#citeşteDobrogeaTOMI-CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje Ruşii dau foc oraşului Constanţa la 1809

#citeşteDobrogeaTOMI-CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. KustendjeHatmanul Mazepa se stabileşte în Dobrogea la 1709

#citeşteDobrogea TOMI-CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. KustendjeKustendje avea nu mai mult de 150 de locuitori
 

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. KustendjeDobrogea la 1854. Sărăcie de nedescris şi holeră