#Dobrogeaetnică Moravuri tătărești din Pervelia. Extrase din „Analele Dobrogei“. Despre sfârșitul lumii, cutremure și cina în familie (II)

Tătarii din Dobrogea au fost și sunt una dintre etniile cele mai cunoscute din regiune. Ei și-au menținut peste ani obiceiurile, care au fost transmise din generație în generație. În „Analele Dobrogei“, anul 2, nr. 1, 1921, publicație disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța, găsim un capitol care le este dedicat, intitulat „Însemne despre Tătarii din Pervelia”.
 

 
Dacă în ediția trecută ați putut citi despre porecle pe care și le adresau tătarii, relațiile lor de dragoste, obiceiurile de căsătorie, dar și despre glumele piperate pe care le făceau, astăzi vom descoperi un tezaur de obiceiuri ale tătarilor.
 
Între creștini și mahomedani, tătarii dădeau întâietate celor din urmă:

„Într-o casă unde sunt adunați creștini și mahomedani la un loc, când un tătar intră pe ușe, se adresează întâi mahomedanilor cu „seleam-alechium” (bine v-am găsit), la care aceia răspund: „alechium saleam”. Apoi se adresează creștinilor cu „sabalar-hairolsun” - bună ziua sau „acșamnar-hairolsun” - bună seara, după cum este vremea”.

 
În adunările lor, cuvântul greu îl aveau hogii, care sunt conducătorii lor de fapt. Aceștia erau și doctori, atât la oameni, cât și la animale. Tătarii credeau mult în știință și în puterea leacurilor lor. Hogii practicau arta lui Esculap în următorul fel:

„Citesc din Coran sau scriu pe hârtii în trei colțuri niște versete sau rugăciuni din cartea sfântă. Aceste hârtii în trei colțuri, cu rugăciunea scrisă, se cheamă „duva” și sunt purtate ca talismane atârnate la gât de către cei bolnavi, cu cea mai mare încredere în puterea lor de însănătoșire”.

 
Tătarii nu cunoșteau mândria și luxul îmbrăcămintei sau al locuinței. Cel bogat se îmbracă, locuiește și doarme la fel ca cel sărac. Deosebirea stă, mai ales, în număratul vitelor și felul hranei. Este interesant să-i vezi când stau la masă. Imediat ce se aducea vasul cu mâncare, toți se repezeau deodată să apuce bucatele de carne. Care apuca, bine, care nu, nu. După ce terminau de mâncat carnea, începeau să mănânce ciorbă. Așa se întâmpla în toate casele.
 
Tătarul mai era și leneș și neprevăzător. Dacă el avea câțiva bănuți în buzunar și tabachera plină cu tutun, apoi greu de tot mai era urnit la muncă. Când rămânea fără bani și tutun, muncea.
 
Tătarii credeau că sfârșitul lumii urma să fie curând. „Atunci va apărea un uriaș îngrozitor, care astăzi se află legat în spatele pământului și cu doi vulturi păzitori la cap. Acest uriaș este așa mare, încât, dacă ar sta cu picioarele pe fundul mării, apa nu i s-ar sui decât la glezne. Când va scăpa el din locul unde este legat, uriașul va nimici totul, zvârlind pământul, soarele, luna și stelele ca pe niște mingii și le va sfărâma, ca să se răzbune”. Urmând însă tradiția religioasă, ei spun că va veni Isus Christos să pedepsească și să nimicească totul. Sultanii sunt urmașii direcți ai lui Mohamed pe pământ și în mâna lor este concentrată toată puterea. De asemenea, regii și împărații sunt de origină divină și este mare păcat să te opui voinței lor.
 

Tătarii își închipuiau pământul în forma unui plan orizontal și nemișcător, pe marginile căruia se sprijinea cerul, iar împrejurul său se învârtea soarele, care în mișcarea lui, dădea naștere zilelor și nopților. Pământul era susținut în spațiu de un taur uriaș, care-l sprijinea în coarne. Taurul stătea cu picioarele pe o corabie, corabia pe apă și în apă era un pește mare. Câteodată Satana venea la taur și îi punea un țânțar în nas, care-l pișca. Taurul începea să se scuture, cutremurând pământul, dar Dumnezeu venea imediat și îl potolea.
Tătarii credeau că numărul stelelor de pe cer coincide cu cel al oamenilor de pe pământ, iar când un om murea, cădea și o stea.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANŢA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANŢA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 

Cotidianul ZIUA de Constanţa şi-a depăşit statutul publicistic, angajându-se într-un amplu demers de restituire a istoriei Dobrogei şi a personalităţilor sale marcante. În Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, puteţi să descărcaţi în format electronic revista „Analele Dobrogei“ - serie veche, izvor de aur pentru cunoaşterea istoriei locale. 
 
Citeşte şi:
 
#AdrianV.Rădulescu În deschiderea Pontica 51, ZIUA de Constanța lansează varianta digitală a volumului „Istoria Dobrogei“ și a revistei „Analele Dobrogei“ - serie veche (document)
 
#Dobrogeaetnică Moravuri tătărești din Pervelia. Extrase din „Analele Dobrogei“. Despre căsătorie, porecle și anecdote obscene (I)

Constantin I. Brătescu, întemeietorul „Analelor Dobrogei”, supranumit și „geograful Dobrogei”
 
#citeşteDobrogea „O faptă culturală neobişnuită”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa
 
#citeșteDobrogea „Coasta de răsărit a Constanței”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Arhiva Dobrogei, vol. II, nr. 1, 1919

Arhiva Dobrogei, vol. II, nr. 2, 1919

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 1, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 2, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 3, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 4, 1920

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 3, 1921

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 4, 1921

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 1, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 2, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 3, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 4, 1922

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 2, 1923

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 3, 1923

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 4, 1923

Analele Dobrogei, anii 5 și 6, 1924 și 1925

Analele Dobrogei, anul 7, 1926

Analele Dobrogei, anul 8, 1927

Analele Dobrogei, anul 9, volumul II, 1928

Analele Dobrogei, anul 10, fasciculele 1-12, 1929

Analele Dobrogei, anul 11, fasciculele 1-12, 1930

Analele Dobrogei, anul 12, fasciculele 1-12, 1931

Analele Dobrogei, anul 13-14, 1932-1933

Analele Dobrogei, anul 15, 1934

Analele Dobrogei, anul 16, 1935

Analele Dobrogei, anul 17, 1936

Analele Dobrogei, anul 18, 1937

Analele Dobrogei, anul 19, volumul III, 1938