#sărbătoreşteDobrogea Mesajul lui Marius Rohart, director al Muzeului Naţional al Marinei Române

Muzeul Marinei Române a fost înfiinţat prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1127 din 29 mai 1969, ca instituţie de profil de importanţă republicană/naţională - muzeu de categoria I, prin specificul său, unicat în ţară - acest statut fiind reconfirmat prin Legea muzeelor şi a colecţiilor publice nr. 311 din 8 iulie 2003.
 
Şi, în cele din urmă, prin Hotărârea Guvernului României, numărul 755 din 11 octombrie 2017, privind acordarea titulaturii de muzeu de importanţă naţională Muzeului Marinei Române şi pentru aprobarea schimbării denumirii acestuia în Muzeul Naţional al Marinei Române, publicată în Monitorul Oficial nr. 819/17.X.2017.
 
Ca unitate militară, Muzeul Naţional al Marinei Române este instituţia specializată a Statului Major al Forţelor Navale în probleme de cultură, cercetare şi documentare muzeografică şi istorico-militară, consolidând tradiţia reprezentării semnificaţiei deschiderii ţării noastre la Marea cea Mare şi a ieşirii la Dunăre ca păstrător de istorie şi spiritualitate românească al spaţiului dobrogean.
 
Muzeul Naţional al Marinei Române contribuie la formarea conştiinţei istorice şi este singura instituţie din Marina Militară care are inclus în statutul propriu ca obiectiv prioritar cercetarea ştiinţifică şi, totodată, păstrează memoria înaintaşilor pentru generaţiile care urmează, înscriindu-le efortul, strădania şi reuşitele în patrimoniul universal.
 
Exponatele şi fondul documentar au inspirat istoricilor, muzeografilor, artiştilor şi cercetătorilor proprii din instituţiile militare de învăţământ ale Marinei, ca şi din alte instituţii de profil şi centre de cultură din armată şi societatea civilă, pagini inedite de istorie navală şi militară, precum şi lucrări de certă valoare artistică şi ştiinţifică.
 
Rolul de avizat păstrător al valorilor materiale şi spirituale, din care derivă ineditul exponatelor etalate cu generozitate publicului vizitator, a fost permanent corelat cu activitatea de investigare şi introducere în circuitul ştiinţific a fondurilor arhivistice naţionale şi a colecţiilor particulare.
 
Racordat la trecut, dar mereu în pas cu prezentul, Muzeul Marinei Române a venit în întâmpinarea cadrelor forţelor navale, a elevilor şi studenţilor marinari, a tinerilor în general, facilitându-le contactul direct cu simbolurile unei profesii de excepţie, profesie care a acceptat şi a promovat oameni de excepţie; a fost locul în care societatea civilă a descoperit temeiurile pentru care merită să preţuiască spiritualitatea marinărească, a fost şi rămâne amfitrionul unor autentice acte de cultură, amfiteatrul în care sunt evocate şi elogiate momente cruciale din istoria neamului românesc, faptele de arme ale marinarilor şi figuri de eroi pentru care Dunărea şi Marea au fost suport şi argument pentru profesia de marinar.
 
Muzeul Naţional al Marinei Române poate fi considerat un templu al Dobrogei şi al oamenilor ei. În mod evident, istoriile sale se leagă de Marea Neagră şi de Dunăre, de spaţiul unde s-au construit şi reparat nave, s-au născut sau s-au stabilit oameni reprezentativi pentru istoria marinei, unde s-au înfiinţat şcoli navale, unde s-au scris lucrări dedicate acestei zone sau unde zac osemintele sacre ale celor care şi-au dat viaţa pentru Dobrogea în numeroase bătălii navale.

 
Prin chiar sediul în care se află, Muzeul Naţional al Marinei Române se constituie într-un reper reprezentativ al Dobrogei. În zona centrală a actualei clădiri, la 25 iunie 1908, au început lucrările de construcţie a Şcolilor de Marină, realizate de antreprenorul A. Frank. Arhitectul, probabil, a fost Ion Socolescu, celebru în epocă, autor şi al altor proiecte: Şcoala 12 (Muzeul de Artă) în 1892, Poşta veche în 1895, ridicată pe fundaţia unei biserici neexecutate, Spitalul Comunal, în 1908. Stilul monumentalei clădiri al şcolii era cel neoromânesc, aşa cum precizează specialiştii.
 
Edificiul muzeului actual se prezenta în 1909, la inaugurare, numai din tronsonul central a cărui delimitare se constată pe faţadă, urmând ca în prima parte a deceniului al IV-lea, din necesităţi funcţionale ale Şcolii Navale, cum se va numi după 1920, să se construiască corpurile laterale a căror structură a planşeelor să fie din beton şi nu din grinzi de lemn, cum a avut mult timp tronsonul de început. 
 
În perioada interbelică, clădirea şi anexele şi-au justificat scopul pentru care au fost construite, marcând epoca de vârf a pregătirii teoretice marinăreşti în această clădire, atât pentru ofiţerii Marinei Militare, cât şi pentru cea Comercială. În anul 1941, din cauza bombardamentelor aeriene sovietice, Şcoala Navală a fost evacuată în localitatea Moviliţa din judeţul Constanţa, iar în aprilie 1944, în localitatea Tariverde, judeţul Constanţa, apoi, în octombrie 1944, la Turnu Măgurele, unde şi-a avut locaţia până în septembrie 1947, când revine în vechiul local din Constanţa.
 
După al Doilea Război Mondial, această adevărată „catedrală“ dobrogeană a pregătirii marinăreşti devine pe rând cazarma trupelor sovietice (1947-1948), din nou Şcoală Navală, până în 1954, iar până în 1961 va adăposti Comandamentul Marinei Militare, an după care acesta s-a mutat la Mangalia.


Între anii 1961-1969, clădirea a fost pusă la dispoziţia Consiliului Popular al Municipiului Constanţa, devenind rând pe rând sediul Comitetului Municipal U.T.C., al Uniunii Judeţene a Cooperativelor Agricole de Producţie, al Întreprinderii de Fructe şi Legume, precum şi al Administraţiei Pazei Contractuale.
 
Într-una dintre vizitele şefului statului la Comandamentul Marinei din Mangalia, acesta a ordonat ca muzeul să fie mutat la Constanţa, pentru marele public, într-o clădire adecvată. Desigur, nu putea fi un alt local mai potrivit decât cel al fostei Şcoli Navale, mutată între timp în cartierul Coiciu (strada Dezrobirii), unde se află astăzi Academia Navală „Mircea cel Bătrân“, într-o clădire retrocedată Ministerului Apărării Naţionale.
 
Clădirea (corpul principal şi anexa de pe latura de est) a fost amenajată într-un timp record, compartimentându-se spaţiile, corespunzător necesităţilor unui viitor muzeu, astfel încât, la 3 august 1969, a fost posibilă inaugurarea acestuia.
 
În lista monumentelor istorice aprobată prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2314 din 8.07.2004, clădirea principală în care funcţionează în prezent Muzeul Naţional al Marinei Române este consemnată astfel: poz. 569-CT-II-m-A-02859-Şcoala de Marină, azi, Muzeul Naţional al Marinei Române, strada Traian nr. 55.
 
Cotidianul ZIUA de Constanţa publică, în această perioadă, mesaje dedicate Zilei Dobrogei, în cadrul proiectului #SărbătoreşteDobrogea, dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România şi a 17 ani de activitate jurnalistică. Fie că Dobrogea este locul lor natal sau nu, personalităţi din diferite domenii şi reprezentanţi ai instituţiilor de pe plan local şi naţional ni s-au alăturat în acest proiect aniversar, transmiţând pentru cititorii noştri mesaje dedicate celebrării provinciei istorice dintre Dunăre şi mare. Rămâneţi alături de noi pentru a marca această sărbătoare!
 
Citeşte şi:
 
ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Ziua Dobrogei

#scrieDobrogea: Primirea autorităţilor române cu entuziasm la Tulcea şi Constanţa, pe 14 şi 23 noiembrie 1878

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul lui Costin Scurtu, directorul Filialei Constanţa a Muzeului Militar Naţional „Ferdinand I“

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul lui Dănuţ Albu, preşedinte al Ligii Militarilor Profesionişti