#sărbătoreşteDobrogea141 Petre Diaconu, „spiritul Păcuiului“, omagiat de Ziua Dobrogei

 

 

Anul acesta, în cadrul celei de-a treia ediţii „Ziua Dobrogei“, organizată de ZIUA de Constanţa pe 23 noiembrie, cu tema „Dobrogea în documente diplomatice româneşti. 1878-1884”, vor fi conferite, post-mortem, distincţia „Meritul Dobrogean“, însoţită de medalia „Dionisie Exiguul“, unui număr de cinci personalităţi care au marcat definitoriu devenirea provinciei dintre Dunăre şi Mare: Petre Diaconu - arheolog, istoric, cercetător, colonel Marin Ionescu Dobrogianu - militar şi istoric, Musa Geavit - fizician dobrogean, membru corespondent al Academiei Române, Pericle Martinescu - prozator, poet, memorialist şi critic literar, Constantin Sarry - director timp de patru decenii al ziarului „Dobrogea Jună”. În cele ce urmează, puteți afla mai multe despre valoroasa activitate științifică a istoricului Petre Diaconu. 

Cercetător dăruit studiului arheologic, dar şi un om extraordinar, de o rară modestie şi căldură sufletească, Petre Diaconu ne-a lăsat o operă impresionantă prin calitatea observaţiei şi exigenţa ştiinţifică, fiind legat mai cu seamă de importantele descoperiri de la Păcuiul lui Soare, locul care l-a consacrat ca arheolog.

 

Ruinele misterioasei cetăţi bizantine Vicina, construite în secolul X şi locuită până în secolul XV, sunt considerate a fi al doilea sit din ţară, ca mărime şi potenţial arheologic, după Sarmizegetusa. Locul a fost pentru „nea Petrică” a doua sa casă, aici a muncit cu pasiune, a trăit cu drag de oameni şi de animale, şi-a primit prietenii, care veneau la Păcui ca la Mecca, bucurându-se de peisajul fascinantei insule, ce răsare şi piere pe rând, asemeni unui modern Mont-Saint-Michel, în apele Dunării.

 

Născut la 6 octombrie 1924, în satul Suneci, aflat la 17 km de Silistra de astăzi, Petre Diaconu a urmat cursurile Facultăţii de Istorie din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1953. Considerat întemeietor al arheologiei bizantine în România, a fost discipolul lui Ion Nestor şi a avut grijă să nu-şi dezamăgească magistrul, devenind la rândul său mentor şi pedagog pentru noi generaţii de tineri arheologi şi cercetători (a predat, timp de trei ani, ca profesor asociat, la Facultatea de Istorie a Universităţii „Ovidius”, fiind îndrăgit de studenţi şi respectat de corpul profesoral tocmai datorită calităţilor sale ştiinţifice şi umane).

 

Şi-a luat doctoratul în 1971, iar un an mai târziu, în 1972, a publicat „Cetatea bizantină”, primul volum al monografiei Păcuiul lui Soare, pentru care a fost răsplătit cu premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române. 

 

Încă din studenţie, a lucrat la Institutul de Arheologie al Academiei Române, unde a fost cercetător până în anul pensionării, 1991.

 

Chiar dacă, în cei aproape 50 de ani de activitate, a lucrat pe zeci de şantiere arheologice din toată România, descoperind vestigii din toate epocile (începând cu neoliticul şi ajungând până la perioada feudală), Petre Diaconu a rămas ataşat de Dobrogea şi de locurile unde s-a născut. Șantierele de la Păcuiul lui Soare, Mangalia, Capidava, Murfatlar, Poarta Albă, Cochirleni, Cernavoda, Adamclisi, Dinogetia, Niculiţel sau Nalbant stau mărturie a muncii, dăruirii şi pasiunii sale de o viaţă, mare parte din lucrările publicate abordând teme de arheologie sau geografie istorică privind regiunea Dunării de Jos.  Ca un gest de ataşament pentru Constanţa, şi-a donat valoroasa bibliotecă, ce cuprinde publicaţii ştiinţifice unice, Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie. 

 

În calitate de autor sau coautor, a publicat 10 monografii, precum şi sute de preţioase studii, note, recenzii, rapoarte preliminare, articole tipărite în ţară şi în străinătate: Germania, Spania, Cehoslovacia, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia, SUA, Belgia. Cu umorul şi bonomia care îl caracterizau, a editat chiar şi o Autobiografie, în care îşi evocă rădăcinile, dar şi legăturile cu porcul, talismanul său de arheolog, făcând cu talent şi autoironie, un parcurs al bogatei sale vieţi şi activităţi.

 

S-a stins din viaţă în data de 3 aprilie 2007, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Dervent, căreia i-a creat un muzeu, contribuind la consolidarea spirituală a acestui sfânt locaş. De aici va continua să vegheze asupra Păcuiului, a locurilor şi a oamenilor ce i-au fost atât de dragi.

 

 

Capidava. I, Bucureşti, 1958 (în colaborare cu Gr. Florescu, R. Florescu)

Les Petchénègues au Bas Danube, Bucarest, 1970

Păcuiul lui Soare. I. Cetatea bizantină, Bucureşti, 1972 (în colaborare cu D. Vîlceanu)

The Petchenegs on the Lower Danube, în „Relations between the autochthonous population and the migratory populations on the territory of Romania”, Bucureşti, 1975, p. 235-240

Păcuiul lui Soare. II. Aşezarea medievală, Bucureşti, 1977 (în colaborare cu Silvia Baraschi)

Românii şi populaţiile în migraţie, în volumul „Independenţa României” Bucureşti, 1977, p. 39-44

Les Coumans au Bas Danube aux XIe et XIIe siècles, Bucarest, 1978.

Sursă foto: ilustrație articol Petre Diaconu la 80 de ani – autor Mihai Irimia (apărut în revista „Pontica” nr. 40, 2007)
 

 

 

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Petre Diaconu (galerie foto)