#scrieDobrogea Povestea unui controversat edificiu aflat în suferinţă - cândva fost Palat Comunal, azi depozitar al istoriei oraşului (galerie foto)

Frumusețea sa, dar și starea deplorabilă în care privitorul constată că se află, pe măsură ce se apropie de cele două frumoase porticuri laterale, ale căror coloane cu bazele fisurate, mâncate de timp și de nepăsare, rezistă parcă printr-un miracol şi atrag ca un magnet. Pentru că nu se poate trece cu indiferență pe lângă cea mai frumoasă clădire din Piața Ovidiu, sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.         

Această clădire impozantă în faţa căreia se află statuia poetului latin Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis, a avut şi perioada sa de glorie, ştirbită acum doar de trecerea timpului, care lasă urme, şi de indiferenţa contemporanilor. Perioada sa de glorie începe la începutul veacului al XX-lea, pe vremea când clădirea îndeplinea scopul pentru care fusese construită, cea de Palat Comunal al Constanţei. Deoarece sediul primei primării (în prezent sediu al Muzeului de Artă Populară Constanţa), ridicat la sfârşitul secolului al XIX-lea de către administraţia românească după 1878 se dovedise neîncăpător pentru un oraş aflat în plină ascensiune, edilii Constanţei au decis ridicarea unui nou Palat Comunal, după ce, din 1906 îşi desfăşura activitatea în locuri nepotrivite, plătind chirii uriaşe. Problema care se punea era însă alegerea amplasamentului noii clădiri administrative. Deşi locul dorit iniţial pentru ridicarea acestei clădiri trebuia să fie chiar în vecinătatea actualei clădiri administrative în care îşi desfăşoară în prezent activitatea Instituţia Prefectului Judeţul Constanţa, Consiliul Judeţean Constanţa şi Primăria Municipiului, în cele din urmă s-a hotărât ca noul Palat Comunal să se ridice în Piaţa Independenţei.

Lucrările noii construcţii i-au fost încredinţate arhitectului Victor Stephănescu, care, „pe lângă planul construcţiunei ospelului comunal“ trebuia să se ocupe şi de planurile de amenajare a Pieţei Independenţei, căreia trebuia să i se dea un „aspect estetic“. Conform primarului Titus Cănănău, în noul local „pe lângă serviciile primăriei propriu-zise“ trebuia să fie instalate „toate autorităţile cari dupe diferite legi cad în sarcina Comunei, pentru a le întreţine“, cu excepţia şcolilor.

Construcţia din... râpă

Locul ales pentru ridicarea noului edificiu, „râpa din Piaţa Independenţei“, a stârnit multe controverse, printre contraargumente numărându-se faptul că un asemenea local trebuia să fie amplasat în mijlocul oraşului. De altfel, Ioan N. Roman, spunea când avea să se inaugureze clădirea, în 1922: „fostul primar T. Cănănău a fost cum nu se poate mai rău inspirat când a ales amplasamentul pe locul viran din Piaţa Independenţei, destinat să servească unui squar cu vedere spre port“.
Piatra de temelie a noului Palat Comunal a fost pusă în dimineaţa zilei de 22 mai 1912, în prezenţa Alteţei Sale Regale (ASR), principele Ferdinand, alături de care s-au aflat arhitectul Victor Ştefănescu, episcopul Nifon, primarul Titus Cănănău, prefectul Constantin Pariano şi alte oficialităţi. După serviciul religios şi slujba de sfinţire a apei, actul de fundaţie, semnat de ASR, episcop, primar, prefect şi consilieri comunali, a fost aşezat într-un careu de piatră, fiind acoperit cu piatra fundamentală. După aceea, relatează ziarul „Conservatorul Constanţei“, „principele Ferdinand, încins cu un şorţ alb de mătase a pus var cu mistria la cele patru colţuri ale pietrei, bătând totodată piatra cu un ciocan ca semn al consolidării“. Apoi s-a băut şampanie, s-a făcut o fotografie de grup în faţa temeliei, după care Principele Ferdinand a plecat la Palat.

Într-adevăr, problemele ridicate de râpă nu au întârziat să apară, din cauza pământului incapabil să susţină o fundaţie, motiv pentru care constructorii au trebuit să sape fundaţii tot mai adânci, de până la 20 de metri, până au dat de pământ solid. Acest aspect a cauzat întârzieri şi costuri suplimentare. Mai mult, izbucnirea Primul Război Mondial a stopat lucrările şi, implicit, a întârziat şi mai mult construcţia Palatului Comunal, care va fi finalizat abia în 1921.
Inaugurarea noului şi controversatului edificiu se va face în data de 17 iulie 1922. Conform ziarului „Farul“ din 1922, clădirea este „construită masiv, în stil românesc, cu fundaţiuni de 16 metri adâncime, temeliile fiind aşezate direct pe stânca de granit“.

Din 1977, în această frumoasă clădire care domină Piaţa Ovidiu îşi desfăşoară activitatea Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, una dintre cele mai importante instituiţii cu profil arheologic din ţară, care adăposteşte inestimabile vestigii renumite în ţară şi peste hotare, printre care şi faimosul Şarpe Glykon unic în întreaga lume.
Această clădire emblematică, construită după planurile arhitectului Victor Ştefănescu, care a ridicat, printre altele, casele Ecsarhu (fost sediu al Muzeul de Artă), Cănănău şi Pariano (actual sediu al Muzeului „Ion Jalea“) are nevoie de o urgentă şi necesară... schimbare la faţă.
​
Reintegrarea Dobrogei în graniţele statului român a însemnat pentru provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră racordarea la ritmul de dezvoltare al ţării. Odată cu o administraţie nouă, a urmat o îndelungă perioadă de adaptare la modernitate, însoţită de entuziasm edilitar. Constanţa, ca parte importantă a Dobrogei, a început să se dezvolte. S-a construit mult, s-au făcut investiţii. În urma săpăturilor impuse de proiecte edilitare şi de noi construcţii, pământul anticului Tomis şi-a arătat generozitatea, lăsând să iasă la iveală adevărate comori. Şi astăzi, pământul pe care călcăm este înţesat de vestigii încă neştiute. Aici s-au înălţat edificii cu care trebuie să ne mândrim, cât încă le mai avem. Pământul acesta, binecuvântat cu deschidere la Marea Neagră, a fost călcat de oameni de valoare cărora li s-au înălţat busturi, a fost scăldat de sângele eroilor cărora li s-a înălţat monumente, spre veşnică neuitare.
De aceea, ne propunem, în cadrul proiectului #SărbătoreşteDobrogea, iniţiat de ZIUA de Constanţa, să readucem la lumină oamenii, întâmplările, legendele şi istoria oraşului. Să descoperim Constanţa aşa cum este: frumoasă, fascinantă, misterioasă. Să o scoatem din uitare, să o preţuim, să o iubim, să ne mândrim cu ea!


Proiectul #SărbătoreşteDobrogea este dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România şi celor 17 ani de activitate jurnalistică pe care ZIUA de Constanţa îi sărbătoreşte anul acesta.

Sursă foto: ZIUA de Constanța

Citeşte şi:
 
#scrieDobrogea. „Metamorfoza“ Constanţei sau 150 de tradiţie şi credinţă la Marea Neagră 


#scrieDobrogea. Vasile Pârvan, de veghe printre ruinele Tomisului (galerie foto)

#scrieDobrogea. Monumentul Independenței de la Constanța, în lumina uitării? (galerie foto)

#scrieDobrogea. Poveste de iubire multietnică, luminată de un far. Legenda Farului Genovez (galerie foto) 

#scrieDobrogea. Mormântul cu o pictură din vremea lui Constantin cel Mare, una dintre comorile de mare preţ ale Constanţei (galerie foto)

#ScrieDobrogea. Istoria zbuciumată a unui simbol care a renăscut precum păsarea Phoenix - Monumentul Independenţei din Tulcea

#scrieDobrogea. „Chipul lui Eminescu se cuvine modelat cu evlavie adâncă de mâna celui mai mare sculptor al României“ (galerie foto)

#scrieDobrogea. Statuia lui Ovidius, o operă de... două parale?! (galerie foto) 

#scrieDobrogea. #SărbătoreşteDobrogea alături de ZIUA de Constanţa! 

ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire

Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017

#SărbătoreşteDobrogea: Mesajul lui Gabriel Lefter, președinte Curtea de Apel Constanţa

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul prof. dr. Vasile Nicoară, directorul Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân“ Constanţa

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai. Dobrogea - ademenirea noastră dinspre Mare

#scrieDobrogea: Poarta maritimo-dunăreană a României în paragină - Sulina