Cazinoul din Constanța, priviri către trecut, punți către viitor

• Orice oraș din lumea aceasta are un simbol, cu care se mândrește, pe care îl promovează ca imagine și pe care se străduiește să îl păstreze pentru a-l transmite mai departe generațiilor următoare. Un astfel de reper este Cazinoul din Constanța, pe lângă care au trecut milioane de oameni de-a lungul timpului, în vreme de pace, dar și în vremuri destul de tulburi, de încercate.

 
Cazinoul din Constanța, reprezintă un simbol al orașului și una dintre cele mai emblematice clădiri din România, având o istorie de peste un secol. Cazinoul se află în centrul istoric al orașului, pe faleza din peninsulă, în vecinătatea bulevardului Regina Elisabeta. A fost inaugurat la 15 august 1910, clădirea fiind construită între 1907 și 1910. În anul 1912 se terminau ultimele retușuri la fațadă. Este o construcție unicat în România și este unul dintre cele mai importante exemple de arhitectură Art Nouveau din țara noastră.

Construcția și arhitectura.  Daniel Renard, un arhitect de origine franceză  a fost cel care a proiectat construcția, după ce proiectul initial al lui Petre Antonescu a fost abandonat.



Arhitectul francez a optat pentru stilul Art Nouveau, caracterizat prin linii curbe, ornamente florale și detalii rafinate. La realizarea construcției s-a folosit beton armat, un material modern pentru acea vreme, ceea ce a făcut clădirea un reper inovator în epocă.



Construcția a fost amplasată strategic, pe malul mării, pe un mic promontoriu, pe faleza orașului, oferind o panoramă impresionantă asupra Mării Negre.
             
Scopul construcției și utilitatea acestuia era aceea de a găsi un loc pentru recreere și divertisment atât pentru turiști cât și pentru protipendada vremii. La interior, cazinoul era prevăzut cu săli de joc de ruletă, cărți, baccara, alte jocuri de societate, salon pentru evenimente, nunți, baluri, precum și un elegant restaurant cu vedere la mare.

Înainte de construcția actuală, pe același loc exista o clădire din lemn (construită la 1880), folosită ca spațiu de recreere, cu vedere la mare, unde oamenii veneau să privească marea sau să contemple asupra scopurilor existențiale, dar și în scopuri terapeutice , fiind o zonă heliomarină apreciată de suferinzi. Între anii 1880-1902, o construcție de lemn, o „cazină”, reprezenta un loc apreciat de turiști. Dar în iarna anului 1901, o furtună distruge o parte din acoperiș și un perete al fațadei, dovedind instabilitatea construcției. După mai multe expertize, consiliul comunal aprobă la 29 ianuarie 1902 demolarea construcției, în timpul conducerii administrative a primarului Alexandru Belcic.



      Nu toate părerile au fost pozitive la momentul inaugurării monumentalei construcții. La momentul inaugurării, presa locală, dar și cea centrală, a criticat atât durata mare a lucrărilor, cât și aspectul rezultatului final, pe care ziarul Conservatorul îl descria ca o „matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane, …din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit, …complect.. asimetri.. și amestecul…babilonic al stilurilor”, și „un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”.



Cazinoul cuprindea o sală de paiantă, cu pereții interiori captușiti cu scânduri vopsite în ulei și ”servea de distracțiune vizitatorilor în sezonul băilor”, putând fi utilizat și pentru ”baluri de binefacere organizate de primărie”, fiind alcătuit dintr-o sală de dans, două săli de lectură, pentru ziare și reviste, două săli de jocuri și celebra ”terasă de pe malul mării”. Era împodobit cu drapele și destul de spațios, devenind locul de întâlnire al tuturor.
 


Cazinoul a fost renovat după primul Război Mondial, în anul 1934 și în anul 1988. În timpul războaielor mondiale a funcționat ca spital militar, schimbându-și destinația vremelnic. A suferit distrugeri, dar de fiecare dată a renăscut.





 După 1990, cazinoul a intrat în paragină, din cauza lipsei de fonduri pentru întreținere sa. Cu toate acestea turiștii veneau în zona cazinoului pentru a imortaliza momente cu această construcție impresionantă.

 După mai multe încercări de restaurare, în anul 2020, au început lucrările ample de restaurare și de consolidare.



Restaurarea a fost realizată pentru a păstra detaliile originale ale fațadei și ale  interioarelor, inclusiv vitraliile și ornamentele stilului arhitectural Art Nouveau.



Este considerat un monument istoric de clasă A. Este una dintre cele mai vizitate locații din Constanța, simbolizând perioada de glorie a orașului ca stațiune de elită la începutul secolului trecut.
Cazinoul din Constanța rămâne o emblemă a eleganței și a istoriei, atrăgând turiști din țară și din străinătate, pentru frumusețea sa arhitecturală și povestea sa fascinantă.

Orice călător aflat în Constanța nu trebuie să rateze întâlnirea cu istoria, cu eleganța și cu poveștile nescrise și țesute în jurul acestuia.


Despre Claudia Ilie

Licențiată în Geografie - Universitatea „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca;
Doctor în geografie și cursuri postuniversitare - Universitatea din Oradea, Universitatea din București;
Profesor titular încadrul LiceuluiTeoretic „Nicolae Bălcescu“ Medgidia;
Metodist, responsabil de Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (I.S.J. Constanța);
Autoare a mai multor lucrări și studii despre Medgidia, despre Dobrogea și despre climatologie;
Autoare a unor studii și cărți de metodicăși de management;
Participare la simpozioane județene, naționale și internaționale;
Implicarea în scrierea unor proiecte ERASMUS + și mobilitate în state ale UE.

 
Citește și:

#citeșteDobrogea Muzeul Topalu, o destinație culturală într-un peisaj idilic