• Primii ani ai noului regim au stat sub semnul confiscării proprietăților, naționalizării acestora și al realizărilor edilitare după un model nou.

 
 La 19 septembrie 1949, Ioan Terzi, ce avea în proprietate piua ţărănească, se angaja să o pună în funcţiune, deoarece comunitatea avea nevoie de aceasta. Fabrica de produse refractare „Speranţa”, îşi îndeplinea planul de producţie pe anul 1949, iar magazinul „Plugul” comercializa produse necesare clasei muncitoare şi ţărănimii, planul de vânzări fiind îndeplinit.
             
Se hotăra mutarea oborului de vite la marginea oraşului, transportul produselor din carne, cu căruţa zincată de la abator la hală, în condiţii de igienă, deschiderea a două restaurante, la gară şi în centrul oraşului, în piaţă, unificarea celor două fabrici de sifoane, ce se aflau în proprietatea industriaşilor din perioada interbelică, Hillerin şi Petricu şi naţionalizarea unei mori, la care vor fi aduşi tehnicieni pentru renovare şi construirea unei brutării pentru satisfacerea nevoilor lucrătorilor de la Canal. De asemenea, se constituia depozitul de lemne „ Combustibilul popular”, pentru a satisface nevoile locuitorilor, al căror număr era în creștere.


        
Mica industrie lua avânt şi prin înfiinţarea cooperativei „ Muncitorul”, ce producea încălţăminte, având 33 de membri, ce subscriau la înfiinţarea din martie 1949, cu 1000 lei capital fiecare. Lucrau 12 ucenici, coordonaţi de tehnicianul Vasile Sârbu. Cooperativa a evoluat de la o singură încăpere în care-şi desfăşura activitatea, la cinci încăperi. Un muncitor ajungea să primească un salariu de 20.000 lei/lună, ca urmare a vânzării produselor obţinute. O parte însemnată a acestei producţii era destinată lucrătorilor de la Canal. În anul 1951 lua fiinţă Întreprinderea Economică Raională Medgidia, având la bază naţionalizarea „Morii Stănilă”, ce a fost electrificată şi refăcută în totalitate. Au mai fost naţionalizate o piuă de stofe, o boiangerie şi o maşină de dărăcit lâna, toate fiind modernizate. Fabrica de sifoane a fost electrificată şi refăcută. În 1955, lua fiinţă o fabrică de ţigle din ciment, iar în 1957, aceasta a fost prevăzută cu două laminoare. Regimul comunist a contribuit la organizarea cooperativelor muncitoreşti, printre care Cooperativa „Îmbrăcămintea”, Cooperativa „Muncitorul” şi Cooperativa „ Higiena”. Au fost unificate la 1 aprilie 1958, într-o singură cooperativă, cu numele „Înfrăţirea”, ce avea 122 de membrii cooperatori, iar după numai doi ani, ajunsese la 359 membri.
 
Din punct de vedere al asigurării sănătății populației, în raportul Spitalului orăşenesc se menţiona pentru perioada 25 august - 25 septembrie 1949, tratarea a 190 de bolnavi, la chirurgie – 72, pe secţia medicală – 107, operaţii – 44, realizându-se 277 de consultaţii, iar în perioada 1-31 decembrie se înregistrau 17 naşteri, 16 căsătorii şi 6 decese.
  
Alfabetizarea populaţiei reprezenta un obiciv majoer al noilor conducători ai urbei. Aceasta se desfăşura conform planificării, zilnic studiind în cele cinci şcoli din oraş, 256 de cursanţi.



Educația tineretului se realiza în Şcoala nr. 1 de băieţi, avându-l ca director pe Făcăianu Dumitru, iar printre profesori figurau: Făcăianu Aurelia, Donea Constantin, Oprişan Radu, Garabagiu Eufimie, Abdulamit Memet, Abdulamit Seid, Boşnac Velula ş.a. şi în Şcoala nr. 1 de fete, director fiind Donea Maria, iar dintre cadrele didactice amintim pe: Oprişan Maria, Arnăutu Mitriţa, Alexandrescu Maria, Constantinescu Eliza ( maistru de lucru manual) şi Elena Themo, nora lui Ibrahim Themo, căsătorită cu Naum Themo.
   
La căminul de copii mici îşi desfăşurau activitatea Radu Maria şi Popovici Sanda. La Şcola nr. 2 de băieţi îşi desfăşurau activitatea cadrele didactice: Georgescu Barbu, Georgescu Elena, Garabagiu Anastasia, Popovici Traian, Radu Alexandru şi învăţătorul ce se ocupa cu alfabetizarea Arnăutu Anton.
 


Reprezentanții populației au fost aleși la 28 octombrie 1950, fiind în număr de 27 de deputaţi. Prin vot, era ales preşedintele Ion Spătaru, secretarul Nicolae Aurelia şi vicepreşedintele Maria Dragoş. Au fost exprimate 11223 voturi, din cei 11559 participanţi, voturi pentru – 11223, împotrivă 159 de voturi şi anulate 177 de voturi.

Din Comisia de învăţământ făceau parte: Şaban Negip, Nicolae Aurelia, Daculă Nicolae, din Comisia pentru sănătate făceau parte: Izmet Mustafa, Piţigoi Elena, din Comisia industriei locale: Dermegui Gheorghe, Fecioru Ecaterina, Caruca Constantin, din Comisia de buget: Ivan Trofimov, Şpac Vasilică, Gheorghe Radu; din Comisia pentru comerţ - Spătaru Ion, din Comisia pentru prevederi locale – Solomon Tudor, iar din Comisia pentru agricultură –Tudor Ion.

Au fost adoptate următoarele măsuri:

• aprovizionarea populaţiei cu lemne şi petrol;
• repararea uneltelor agricole;
• achiziţionarea a 43.000 kg de furaje pentru vite;
• extinderea reţelei electrice în oraş şi la periferii pe o lungime de 1,5 km şi instalarea a 25 de lămpi;
• amplasarea a 5 cişmele de apă în oraş;
• înfiinţarea serviciului de ecarisaj, locuitorii adresând numeroase memorii în acest sens, autorităților;
• înfiinţarea unui cămin pentru copii;
• săparea a 117 ml către şoseaua Peştera;
• veniturile încasate au depăşit cheltuielile cu 234%;
• participarea cadrelor didactice la muncă de teren, în zilele de luni, miercuri şi vineri, pentru a convinge populaţia să îşi înscrie copiii la şcoală, în vederea îndeplinirii planurilor privind reducerea analfabetismului.

      
Conchidem prin a spune că în vremea regimului comunist, proprietățile au fost naționalizate, iar proprietarii lor nu au fost despăgubiți de autoritățile statului. De asemenea, se acorda atenție serviciilor medicale și educației pentru a reduce analfabetismul și a înscrie copiii la școală.
 
Surse bibliografice
 
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar 53/1949
Ibidem, Dosar 36/1945-1947
Ibidem, Dosar 54/1950-1951
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria orașului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012

Despre Adrian Ilie:

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:

#citeșteDobrogea: Așezarea urbană Medgidia în anii 1938-1940 (GALERIE FOTO)