#citeșteDobrogea O plimbare prin Constanţa de altădată

Oraşul de la malul mării a reprezentat o adevărată atracţie pentru turiştii sezonieri, dar şi pentru localnici, care aşteptau plimbarea de seară sau pe cea de la sfârşitul de săptămână. Plecând de la gară, pe strada Traian se găseau în perioada interbelică Tribunalul, Curtea de Apel şi Prefectura, trei importante instituţii ale judeţului Constanţa. În faţa Curţii de Apel se afla o importantă grădină, loc de întâlnire al tinerilor romantici.



În faţa acestor clădiri se găsea amplasată o statuie a Dorobanţului participant la războiul ruso-turc din 1877-1878, mânat în luptă de însuşi domnitorul Carol I. Mergând mai jos, o clădire impozantă, se afla pe partea dreaptă, realizată în stil românesc – Liceul "Mircea cel Bătrân", locul unde au fost şcoliţi fiii şi fiicele celor mai importanţi cetăţeni ai urbei. Pe strada Rosetti se găsea Templul israelit de rit oriental, o clădire impunătoare.

Coborând către peninsulă ajungeai în Piaţa Independenţei, unde se afla statuia poetului latin Ovidius. Piaţa avea forma unui semicerc, în mijlocul pieţei aflându-se falnicul Palat Comunal, o clădire modernă care adăposteşte astăzi Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
Pe trotuarul din stânga pieţei se aflau restaurantele Elita, Bursa şi Bristol şi sediul Palatului Băncii Marmorosch Blank, ce va da faliment în perioada marii criye de supraproducţie. În peninsulă se afla Varieteul Britania, loc de petrecere a timpului liber şi de divertisment. Acesta se afla sub conducerea lui Mişu Georgescu.
În zonă mai erau Palatul Băncii Comerciale, Palatul Băncii Generale a Ţării Româneşti, Hotelul Regina, Casa Prezente, Biserica catolică, Casa Embiricos, realizată în stilul renaissance ( renascentist), prin implicarea arhitectului A. Davidescu din Bucureşti.


Pe partea opusă a pieţei se afla Moscheea Regele Carol care domina zona prin mărimea şi înălţimea sa. Construcţia există şi astăzi, reprezentând un punct de atracţie pentru turiştii români şi străini. Puţin mai jos de acest lăcaş de cult musulman se afla Palatul Episcopal şi Biserica bulgară. După cum se poate observa, zona era puternic încărcată de sacralitate. Bisericile aparţinând unor culte diferite într-un spaţiu relativ restrâns, demonstrează toleranţa religioasă a locuitorilor Constanţei şi a populaţiei Dobrogei.
În acest spaţiu se aflau construcţii particulare impozante, realizate în diferite stiluri arhitecturale. Printre acestea se aflau Vila Sadoveanu, pe strada D.A.Sturdza, la nr.13, ce avea o grădină frumoasă ce cobora până pe malul mării. În această locaţie se afla sediul Biroului lui Petru Manta, ce se ocupa cu expediţiunea mărfurilor. Acest comerciant constănţean era foarte cunoscut pe piaţa locală şi cea orientală.
O altă clădire ce ieşea în evidenţă a fost Casa Banderli, realizată în stilul arhitectural Secession cunoscut şi sub denumirea Art Nouveau. Acest stil folosea ceramica glazurată ca element decorativ al faţadei, balustradele realizate din fier torsionat pentru a căpăta aspectul vegetal cu care se identifica acest stil.


Un adevărat giuvaer arhitectural a fost Palatul Manissalian, bogat în decoraţii. Palatul a putut fi construit de familia armeană Manissalian, datorită activităţii fructuase a comerţului cu cereale. Unul din protectorii casei a fost Garbis Manissalian, ce se născuse la Constantinopol, în 1881 şi studiase în aceiaşi locaţie. De aceea avea multiple relaţii pe piaţa orientală de cereale, îndeosebi pe cea din Istanbul. Firma fraţilor Manissalian avea sucursale la Bucureşti şi la Constanţa.
O altă construcţie impunătoare a fost Vila Cănănău, a fostului edil al oraşului, ce adăpostea în perioada interbelică, Banca Naţională a României. Casa Pilescu, adăpostea Banca cerealiştilor. De altfel casele de cereale erau frecvent întâlnite la Constanţa, datorită depozitelor din port şi a docurilor de încărcare.
De aici, călătorul ajungea pe nisipul fin al Mării Negre, iar apa înspumată îi răcorea picioarele greu încercate de atâta osteneală. Se putea relaxa ascultând câteva melodii interpretate de fanfară sau orchestră, la Pavilionul de muzică, aflat pe malul mării.
După cum se poate observa, zona peninsulară a Constanţei a reprezentat o atracţie pentru particulari, care aveau afaceri în zonă, pentru instituţiile financiare, aflate în apropierea portului şi casele particulare ale celor mai importante familii din oraş.




Surse bibliografice:

Th. Ionescu, Constanţa şi Tekirghiolul. Ghid ilustrat. 1924, Institutul grafic "Albania" Constanţa
***Albumul dobrogean pe anul 1911
Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906, Tipografia Regală, București
Grigore Dănescu, Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Constanța, Tipografia și Fonderia de Litere Thoma basilescu, București, 1897
Constanța –mărturii documentare, vol.1, coordonatori: Virgil Coman, Constantin Cheramidoglu, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012


Despre Adrian Ilie

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.


Citește și:

#citește Dobrogea: I.M.U. MEDGIDIA – factor de dezvoltare al oraşului în perioada comunistă
 

Galerie foto: