#citește Dobrogea I.M.U. MEDGIDIA – factor de dezvoltare al oraşului în perioada comunistă

Anul 1948 a adus preluarea puterii politice în România, de către comunişti. După demararea lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră, se va construi o întreprindere de maşini unelte, care să repare utilajele folosite la aceste lucrări.



Funcţia industrială a oraşului se va contura după 1949, odată cu impunerea regimului comunist şi confiscarea unor proprietăţi care aveau ca obiect de activitate producerea maşinilor unelte. Este vorba de fabrica de maşini – unelte a lui Oprică Voicu.

Întreprinderea mecanică de utilaje producea echipamente de exploatare a sulfului, utilaje agricole, de transport – remorci auto de 3-5 t, prese mecanice pentru balotat paie şi fân – PAC; MAC, combine tractate etc.

Atelierele centrale de la Medgidia au fost construite pe 30.125 mp., având rolul de a repara 16.600 t de utilaj şi autovehicule, anual. Construcţia a început în 1950, trebuind să fie finalizată în 1951. Excavatoarele necesare lucrărilor canalului vor fi reparate la Medgidia. Se înregistrau, totuşi, rămâneri în urmă şi neîndeplinirea ţintelor din planurile anuale şi mai apoi cincinale.
La 27 decembrie 1952, I.M.U.M. dădea prima şarjă de oţel, avându-l ca autor pe Sterică Apostol, producţia ajungând ulterior la peste un miliard de lei, cu o capacitate de 30.000 t/an. În anul 1953, se înregistrau întârzieri în cadrul I.M.U. Medgidia destinate Canalului Dunăre-Marea Neagră. Din cele 35 de autocamioane Praga R.N. comandate, la I.M.U. Medgidia s-au primit doar 7 utilaje.


Din 1964, urmau a se realiza cutii de viteză şi diferenţiale pentru excavatoare de 0,3 mc şi capete de excavatoare de serie 0,3 mc.
La I.M.U. Medgidia, lucrau 3000 de muncitori, iar în oraş existau în această perioadă 4578 de apartamente, 6150 dintre aceste locuinţe find proprietate personală. Era singura unitate din ţară care producea caiele, trimise la toate G.A.C-urile şi mai C.A.P-urile. Au fost înregistrate 1478 de inovaţii, dintre care au fost aplicate 686 dintre acestea.

Printre directorii I.M.U. Medgidia amintim pe: Babeci Ioan, Hubiucă Vasile, Tătârcică Gheorghe, Teodorescu Nicolae, Buracioc Vasile, Ciudea Ion, Filc Nicolae, Oancea Virgil, Ciochină Valentin, Muscoi Gheorghe, Sorcanu Carol, Miriţoiu Dumitru, Nedelcu Ioan şi Marian Iordache, fost edil al oraşului Medgidia.

De la 300 de angajaţi în 1952, I.M.U. Medgidia va ajunge să numere în 1989, peste 6000 de angajaţi şi să se bucure de prestigiu pe piaţa maşinilor – unelte agricole. Unele erau destinate exportului, dar satisfăceau şi necesarul intern, în condiţiile în care se punea accent şi pe dezvoltarea acestui sector al economiei. Populaţia oraşului a crescut în condiţiile migraţiei de la sat la oraş şi a stabilirii muncitorilor angajaţi la I.M.U. Medgidia.

După 1989, din lipsa beneficiarilor societatea se va confrunta cu probleme financiare şi cu disponibilizarea angajaţilor. Au existat mai multe încercări de privatizare, din păcate fără succes. Societatea avea în anul 2004, la data scoaterii la licitaţie un capital social de 38,7 miliarde de lei, reprezentând un număr total de 1549.406 acţiuni, din care APAPS-ul deţinea 69,99%. Personalul care deservea activitatea societăţii întrunea un număr de 205 salariaţi, dintr-un total de circa 6000, angajate în urma cu 14 ani.
Datoriile totale către bugetul de stat se ridicau la aproximativ 702 miliarde de lei. Preluarea societăţii de la APAPS., s-a realizat după o negociere de trei luni, în data de 19 martie 2004, de către doi investitori, care depuseseră o oferta comună. Totalul efortului asumat de aceştia era de circa 4,7 milioane €, din care: valoarea totală a investiţiilor de 2093.962 €, la care s-a adăugat preţul acţiunilor Electrica, datorii bugetare şi comerciale asumate de circa 2,5 milioane €.
Societatea a intrat în insolvenţă, iar angajaţii au fost disponibilizaţi. Unii dintre aceştia nu şi-au primit salariile. Există societăţi comerciale privatizate, de mică serie, care îşi desfăşoară activitatea în incinta fostei întreprinderi, dar cifra de afaceri este scăzută şi beneficiază de aportul unui număr relativ restrâns de angajaţi.
Din păcate, cu regret putem spune că I.M.U. Medgidia reprezintă un caz ratat de privatizare, după 1989, odată cu trecerea la economia de piaţă, bazată pe concurenţă liberă.


Surse bibliografice:


S.J.A.N.C., Fond D.G.C.D.M.N., Dosar 20 b, 1950
Ibidem, Fond I.M.U.M, Dosar 41/1948 -1955
S.J.A.N.C., Fond D.G.C.D.M.N., Dosar 245/1953
Ibidem, Fond Primăria Medgidia, inventar 140
S.J.A.N.C , Fond I.M.U.M., Dosar 177/1953; Dosar 179/1953; Dosar 168/1952; Dosar 186/1977.
Ioan Popovici, Mihail Grigore, Ion Marin, Ion Velcea, Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Natură, om, economie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1994
***Judeţele României socialiste, coord. Gheorghe P. Apostol, Editura Politică, Bucureşti, 1969
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria oraşului de la 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012


Despre Adrian Ilie

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.














I.M.U. Medgidia, la începuturile sale
(S.J.A.N.C., Fototeca D.G.C.D.M.N., Dosar 7/1951-1953, f.59, f.63)





Citește și:

#citeșteDobrogea: Profesori ai Seminarului Musulman din Medgidia în perioada interbelică