• Negustorii străini au participat la târg din două motive: nevoia de a socializa și de a vinde produsele pe care le comercializau, pentru a obține importante venituri. Aceste venituri le permiteau continuarea afacerilor și în anii următori.

 
Printre negustorii alogeni care veneau special la târg sau care se stabiliseră deja în oraș, îi amintim pe bulgari, greci, armeni, evrei, turci ș.a.
 
Aceștia îşi vor aduce contribuţia la dezvoltarea activităţilor comerciale, stabilind acele legături cu teritoriul sud – dunărean.
 
Populaţia românească a fost majoritară după 1878 în Dobrogea, dar la Medgidia reprezenta numai 37% din totalul populaţiei, în anul 1904, fiind ulterior în creştere, formând o „écrasante majorité”.
 
La sate şi oraşe s-au stabilit sute de străini care au venit după promulgarea legii de organizare a Dobrogei, deschizând prăvălii, cumpărând proprietăţi şi devenind chiar eligibili pe listele electorale.
 
După anul 1878, odată cu reintegrarea Dobrogei şi a Deltei Dunării în cadrul statului român, provincia va cunoaşte o dezvoltare alertă şi o prosperitate pentru toţi locuitorii săi.
 
Bâlciurile ofereau locuitorilor posibilitatea de a obţine mărfurile care le erau necesare, iar pe moşiile celor care se organizau, multe avantaje.
 
Din Dobrogea se aduceau în stânga fluviului piei de animale, peşte proaspăt şi sărat, scrumbie, alte mărfuri locale, transportându-se în schimb produse manufacturiere de tot felul, sfoară, rachiu, legume proaspete şi uscate, cărţi religioase şi şcolare. Cele din urmă erau foarte necesare pregătirii tinerilor în limba românească.
 
Acest comerţ a reprezentat un stimulent puternic pentru dezvoltarea agriculturii, pescuitului, activităţilor meşteşugăreşti şi afirmării culturii din Dobrogea.
 
La sfârşitul perioadei interbelice, târgul Panairului era situat în vatra satului, învecinându-se la E cu terenurile arabile ale lui Aurel Oancea, la S cu cartierul Ştiuca ( în apropierea linilor ferate), iar la V terenurile arabile ale locuitorilor şi bălţile Kara-su. Linia ferată Medgidia-Babadag traversa locaţia târgului, care servea drept aeroport comunal. Ocupa o suprafaţă de 154 de hectare, un loc generos pentru amoplasarea tarabelor de către primărie.

Târgul era recunoscut în perioada interbelică şi pentru vânzarea animalelor, în special a cailor. În anul 1933, erau înregistraţi 78 de cai la Valea Dacilor, 52 de căruţe şi 81 de vaci. Proprietarii acestora frecventau târgul periodic pentru a vinde animale sau produse ale acestora. Fierarii aveau de câștigat importante sume de bani din potcovitul cailor sau din realizarea unor atelaje pentru aceștia, pe care le pregăteau din vreme, mai cu seamă în iernile lungi și friguroase.

Târgul a funcționat și în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, dar la un nivel al prezenței mult mai scăzut. Operațiunile militare , eama și nesiguranța locuitorilor punea piedici serioase dezvoltării comerțului. La acestea se adăugau rechizițiile și donațiile făcute pentru susținerea frontului. După război târgul a reîceput să funcționeze, timid la început, iar mai apoi cu o prezență mult mai mare, lucru dovedit și de tranzacțiile comerciale în creștere.
 
Târgul funcţiona în perioada 16-31 octombrie 1947, iar comercianţii participanţi proveneau din Medgidia, dar şi din alte localităţi ale ţării. Curelarul Neculae Gârbă, domiciliat pe strada Mircea Vodă, nr.118, solicita Primăriei închirierea a 200 mp, pentru a ridica o construcţie în Piaţa Oborului, pentru desfăşurarea activităţii, meserie pe care o practica de un deceniu.
 
La 28 septembrie 1947 se înregistrau cereri către Primărie, din partea unor comercianţi ce doreau să îşi deschidă afaceri pe durata târgului. Printre aceştia amintim pe: Aurel Ciubureanu, din Bucureşti – voiajor, Stelian Dumitrescu, din Ploieşti – lanţ electric şi o prăvălie, Costel Bârzoagă, din Călăraşi – „panorame cu distracţii publice”, Chiru Calciu, din Bucureşti – tir cu arme, Costică Bălulescu, din Bucureşti – cu dulciuri. După cum se poaote observa exista un interes pentru a asigura distracția participanților și pentru a atrage locuitorii din zonă.
 
În aceiaşi perioadă funcţiona şi un sindicat al căruţaşilor „Unirea” din Medgidia, care avea ca membrii români şi tătari. Această asociaţie profesională era activă şi se implica în desfăşurarea târgului Panair, contrinbuind la transportul mărfurilor comercianților către târg sau către porturi, la întoarcerea acestora.
 
Activitate comercială desfăşurau urmaşii unor primari ai oraşului, printre care Angela de Hillerin, care avea în administrare o „Fabrică de apă gazoasă”, iar Sebastian Petricu, avea acelaşi obiect de activitate fiind proprietar al Fabricii de ape gazoase „Alba Iulia”. Ambii producători solicitau Primăriei autorizaţii pentru liberă circulaţie a camioanelor şi căruţelor, cu care să transporte marfa.
 
Putem concluziona prin a spune că prin existenţa târgului Panairului, oraşul s-a dezvoltat, populaţia a crescut, autorităţile au investit banii obţinuţi din închirierea tarabelor din târg, în construcţii trainice care dăinuie şi astăzi. Târgul a funcţionat permanent, existând şi ani în care activitatea a fost suspendată, dar interesul oamenilor pentru tranzacţii comerciale şi obţinerea de venituri a fost hotărâtoare în reluarea activităţii. Târgul a continuat să existe şi să asigure prosperitatea locuitorilor din imediata sa apropiere. Au existat şi perioade în care târgul şi-a întrerupt temporar activitatea datorită războiului, cum a fost cazul celui din 1877-1878, dar s-a reluat în 1880, când autorităţile au respectat solicitările populaţiei.
 
Până în 1877, a avut un rol primordial în dezvoltarea Dobrogei, comercializând produse străine, valorificând articolele autohtone şi stabilind o legătură trainică şi de nezdruncinat între românii din stânga fluviului, cu cei din dreapta Dunării.
 
Au existat şi unele critici din partea unor negustori locali care considerau că, târgul contribuia la falimentul lor, dar acestea au fost cazuri izolate şi nu de amploare.
 
După anul 1878, târgul s-a confruntat cu fenomenul general de modernizare a economiei româneşti, dar a continuat să existe în acelaşi loc, având o existenţă neîntreruptă până în 1947.
 
Medgidia a reprezentat prin târgul Panairului, o adevărată „piaţă comună” a localităţilor din spaţiului balcanic, realizând acea legătură trainică între nordul şi sudul peninsulei Balcanice, dintre răsăritul şi sudul Europei. Amintirea acestui târg a rămas încă vie în memoria bătrânilor urbei care luau parte la ceste manifestări, ce aduceau bucurie locuitorilor urbei.
  
Surse bibliografice:
 
S.J.A.N.C., Fond Primăria  Medgidia, Dosar 12/1939
S.J.A.N.C., Fond Primăria  Medgidia, Dosar 5/1933
S.J.A.N.C., Fond Primăria  Medgidia, Dosar 36/1947
S.J.A.N.C., Fond Primăria  Medgidia, Dosar 29/1949
***Istoria românilor, vol. VII, t. I,p. 613.
N.P.Comnène, La Dobrogea (Dobroudja), Librairie Payot&C-ie, Paris, 1918
Al.Ciorănesco, Une restitution historique. La Dobroudja. Terre Roumaine, Paris, 1939
Prior Virtus, în „Centrul Constanţei”, nr. 7, din 13 iulie 1898; (periodic apărut la Babadag).
***Documente privitoare la comerţul românesc (1473-1868), publicat de Dumitru Z. Furnică, Tipografia „România Nouă”, Bucureşti, 1931
Jacques Le Goff, Negustorii şi bancherii în evul mediu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1994
Adrian Ilie, Medgidia, Istoria orașului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Panairul - târgul renumit al Dobrogei
#citeșteDobrogea Panairul - târgul renumit al Dobrogei (II)
#citeșteDobrogea Panairul - târgul renumit al Dobrogei (III)