#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (IX) - O scurtă biografie a lui Charles A. Hartley. Primele lucrări pentru CED

 

Povestea singurului oraș al Deltei nu ar fi fost aceeași fără contribuția unor personalități care, prin realizările lor din diverse domenii, și-au pus amprenta și au influențat dezvoltarea și devenirea urbei. Datorită lor, Sulina s-a transformat asemenea unei Cenușărese, devenind un porto-franco modern, frenetic și cosmopolit, după ce inițial fusese doar un sat de pescari, contrabandiști și pirați.

Dintre cei ce și-au adus aportul, Sir Charles Augustus Hartley, inginerul șef al Comisiunii Europene a Dunării, este cu siguranță cel mai important. Supranumit Părintele Dunării, el este cel căruia orașul îi datorează, în primul rând, dezvoltarea. Prin realizările sale inginerești revoluționare și complexe, Hartley a făcut Dunărea navigabilă la bara Sulina și a condus și coordonat lucrările ample prin care brațul Dunării a fost remodelat (prin tăierea meandrelor numeroase) și regularizat.



Citând dintr-un mai vechi studiu al ing. C. Burghele, Gheorghe Radu Stănculescu a evidențiat primele realizări ale lui Hartley, din perioada 1858-1861. Acestea sunt și cele mai importante pentru că, foarte probabil, dacă ele nu ar fi fost încununate de succes, operațiunile viitoare ale CED-ului, din următoarele șapte - opt decenii, nu s-ar mai fi desfășurat. Aceste prime realizări au constat în crearea jetelelor, „două diguri paralele, așezate în formă de pâlnie convergentă spre mare, o soluție extrem de ingenioasă“ (surse – Stănculescu, Burghele). Burghele menționează următoarele: „Rezultatele obținute au fost neașteptate… Adâncimile minime la bară au crescut în primul an de la 9 picioare engleze (2,75 m), cât era starea naturală a Dunării, la 16 picioare în anii următori, la 20 și ¼ picioare și s-au menținut peste 30 de ani…“.

Înainte de a intra însă în detaliile primelor lucrări efectuate la Sulina este necesar să ne abatem, un pic, atenția asupra biografiei lui Hartley. S-a născut pe 3 februarie 1825 în cartierul Heworth din orășelul Gateshead, aflat la doar câțiva kilometri distanță de mult mai importanta urbe engleză Newcastle upon Tyne. A copilărit așadar nu departe de malurile râului Tyne, curs de apă ce străbate nord-estul Angliei pe o distanță de 118 km (73 de mile engleze). Cu siguranță, locul natal i-a influențat alegerea în cariera sa viitoare de inginer specializat în hidrologie.

Fiu al unui agent comercial cu rădăcini scoțiene, a făcut școala la colegiul din Bishop Auckland, apoi a urmat cursurile școlii de ingineri din Leeds, pentru a se angaja într-un final la antrepriza feroviară Scottish Central Railway, ca inginer civil. Se remarcă rapid iar la vârsta de 23 de ani i se încredințează un șantier în Portul Plymouth, unde se ocupă de lucrări de amenajare cheiuri, diguri și bazinul portuar. Această experiență va fi determinantă, el urmând să rămână toată viața în acest domeniu al hidraulicii și să se specializeze în lucrări de amenajare a estuarelor și porturilor.

În luna iunie a anului 1855, Hartley se înrolează și devine căpitan în Corps of Royal Engineers, trupe de geniu care alături de trupe similare otomane participă în Războiul Crimeii. Aceste trupe de specialiști erau conduse de către maiorul John Stokes, cel care avea să devină reprezentantul Marii Britanii în CED. În timpul războiului, Hartley se remarcă drept un foarte bun profesionist, harnic, metodic, serios și mai ales econom, ceea ce îi atrage laude din partea superior. Știe să se încadreze și să se adapteze oricărei situații și oricărui buget, și în același timp să realizeze un produs finit de foarte bună calitate, iar acest lucru îl va ajuta mult pe viitor.

După război, în 1856, Hartley este demobilizat și este gata să își reia activitatea ca și inginer civil. Între timp, fostul său comandant, John Stokes este numit reprezentantul Marii Britanii în Comisiunea Europeană a Dunării, care dorea să înceapă lucrări de regularizare a Gurilor Dunării. Stokes cere ca de aceste lucrări să se ocupe trei ingineri aleși de el iar unul este chiar Hartley. Propunerea lui este inițial respinsă iar apoi acceptată, și la nici 32 de ani, în ianuarie 1857, Hartley își preia la Galați postul de inginer șef.

Gheorghe Radu Stănculescu arată că în acel an 1857 situația la Gurile Dunării era de-a dreptul gravă și că Sulina era un canal aproape blocat. Potrivit aceleiași surse, vice-consulul englez Charles Cunningham raportase că în decembrie 1855, în timpul unor furtuni la Gura Sulina, eșuaseră și se scufundaseră nu mai puțin 24 de nave și 60 de șlepuri.

Hartley avea așadar foarte multe probleme de rezolvat. La începutul anului 1857 întreprinde misiuni de recunoaștere la Gurile Dunării iar în luna martie efectuează ridicări topometrice la Gura Sulina, singurul canal pe care navigația mai era posibilă. Face măsurători și pe canalele Sfântul Gheorghe și Chilia, unde însă adâncimea la bară era mai mică față de cea înregistrată la Sulina. Hartley propune ca la Sulina să fie construite “două diguri paralele care să constrângă scurgerea fluviului cu debite și viteze mari în spații îngustate astfel încât să se mărească adâncimea la bară, pe căi naturale” (sursă citat – Gh.R. Stănculescu). El întocmește rapoarte (preliminar și final) către CED, depune planuri, memorii și variante de devize estimative. Se confruntă cu refuzuri, amânări, postul său este chiar în pericol (unii membri CED propuneau alți ingineri șefi), dar își continuă activitatea. Din 1858 demarează lucrări provizorii (trebuia să se încadreze în suma de 80.000 de ducați – 38.500 lire sterline) și începe să construiască cele două diguri paralele (jetele). Măsurile luate de Hartley dau rezultate încă de la bun început: în primăvara anului 1860 adâncimea apei la bară crește treptat, de la 2,9 m la 3, 80 metri și chiar la 4,60 metri. Un an mai târziu, succesul este asigurat: adâncimea apei la bara Sulina este de peste 5 metri iar navigația vaselor este posibilă pe o lățime de 152 de metri.

Stănculescu arată că succesul lui Hartley se datorează mai ales celor două diguri, unul - cel de nord - lung de 1411,5 metri iar celălalt, de sud, de 914, 4 metri.

Dintr-un inginer valoros dar prea puțin cunoscut, Hartley devine dintr-o dată un erou al Europei. Realizările sale, efectuate într-un timp foarte scurt și cu un buget deloc uriaș, salvaseră practic navigația și comerțul fluvial și maritim de la Gurile Dunării, aducând profituri imense țărilor membre CED. Transbordarea mărfurilor peste bara Sulina devenise doar o amintire.

Pe 3 septembrie 1861, CED organizează la Sulina o mare sărbătoare unde Hartley este declarat Dictatorul Petrecerii, iar reprezentanți ai statelor străine se întrec să îi acorde onoruri și medalii. Marea Britanie nu se va lăsa nici ea mai prejos și pe 17 octombrie 1862 Regina Victoria îi va acorda titlul de Sir…

Bibliografie selectivă
Gheorghe Radu Stănculescu – “Dintr-o biografie a inginerului englez Sir Charles A. Hartley, “Părintele Dunării”, publicată în 1989; articol publicat în anul 2000. Conține traduceri și informații din lucrarea lui Ch.W.Stewart Hartley,  “A biography of Sir Charles Hartley, civil engineer, The Father of the Danube”, Edit by Edwin Mellen Press, 1989, dar și dintr-un studio al ing.C. Burghele (“Situațiunea Gurii Maritime de la Sulina…”).
Corneliu Motoc – “Mari ingineri care au regularizat brațul Sulina – Sir Charles Augustus Hartley”, revista Historia, historia.ro.
Petre Covacef – Cimitirul viu de la Sulina, Editura Ex Ponto, 2003.
The Treaty of Paris 1856, english version pdf, donload de pe site-ul content.ecf.org, material accesat pe 29.06.2021.
Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe – Comisia Europeană a Dunării (1856-1938), articol publicat pe 4 noiembrie 2019.
Constantin Ardeleanu – The little known autobiography of Sir John Stokes, the first representative in the European Commission of the Danube (1856-1871), Part One.
Marius Budileanu – Sulina și Comisiunea Europeană a Dunării după Primul Război Mondial.
Constantin Ardeleanu – The European Commision of the Danube 1856-1948; An experiment in International Administration, Brill Leiden/Boston, Balkan Studies Library vol.27, 2020.
Nicolae C Ariton – Sulina, Hyde Parker, Aristide Christoveri și… carabina Minie, Misterele Dunării, 16 dec.2011.
Nicolae C Ariton – Sulina și englezii cei răi, Misterele Dunării, 23.09.2011.
Tudose Tatu – Sulina – Asalturi însângerate, informații din această carte au fost citate de către NC Ariton, în articolele de mai sus.
Gheorghe Comârzan – Monografia Orașului Sulina; informații preluate din diverse postări de pe pagina online a grupului Monografia Orașului Sulina.
Peter Duckers – The Crimean War at Sea: The Naval Campaign against Rusia 1854-1856, 2011.
Andrew Lambert – Parker – A Naval Biographical Dictionary
Antoine Vanner – Crimean War 1854. Actions at the Danube Mouth, articol publicat pe 30 oct. 2015 pe site-ul dawlishchronicle.blogspot.com
Constantin VII Porfirogenetul – De administrando Imperio / Carte de învățătură pentru fiul său Romanos, traducere de Vasile Grecu, Sciptores Byzantini VII, Editura Academiei RSR, București, 1971.
La Commission Europeenne du Danube et son ouvre de 1856 a 1931, Paris, Imprimerie Nationale, 1932.
Edward Benjamin Krehbiel - The European Commision of the Danube 1856-1918, An experiment in International Administration; in Political Science Quarterly, vol.33, nr.1, 1918; published by the Academy of Political Science  p.38-55.
Ed. M. Engelhardt – Les Embouchures die Danube: Et la Commision instituee par le Congres de Paris, în Revue des Deux Mondes, Seconde Periode, vol.88 nr.1, 1 iulie 1870, p.93-117.
Nicolae Răducu (coord) - 1856-2006, 150 de ani de la înființarea Comisiei Europene a Dunării, proiect Europolis - Sulina Rescue.
Documente turcești privind Istoria României vol III (1791-1812), întocmit de Mustafa A. Mehmed, EdituraAcademiei RSR, 1986.
Constantin Brătescu - Ibn Batutah, un călător străin prin Dobrogea în sec.XIV, în Analele Dobrogei, anul IV, nr.2, aprilie-iunie 1923, p.140.
Călători străini despre Țările Române,vol I; volum îngrijit de Maria Holban, Editura Științifică București, 1968.
Călători străini despre Țările Române,vol II; volum îngrijit de Maria Holban, Editura Științifică București, 1970.
Petru Zaharia - Sulina. Porto-Franc (1870-1939), în revista Peuce - Serie Veche, nr.VIII, p.515-529, Tulcea, 1980.
Ion Calafeteanu - Sulina, în amintirile unui italian, p.67-70, în revista Istro-Pontica nr.2 - Studii și comunicări de istorie a Dobrogei, Actele Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice 2011, Tulcea 505 ani de la prima atestare documentară; editori Aurel Daniel Stănică, Cristian Leonard Micu, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2014.
Adrian Pohrib - Farurile Comisiei Europene a Dunării,din Delta Dunării și de pe insula Șerpilor, p.71-84, în revista Istro-Pontica nr.2 - Studii și comunicări de istorie a Dobrogei, Actele Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice 2011, Tulcea 505 ani de la prima atestare documentară; editori Aurel Daniel Stănică,Cristian Leonard Micu,Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2014.
Mariana Delia Pohrib - Documente din fondul de Arhivăal Comisiei Europene a Dunării, referitoare la istoricul orașului Sulina, în timpul participării României în Primul Război Mondial, p.85-96, în revista Istro-Pontica nr.2 - Studii și comunicări de istorie a Dobrogei, Editura Istros, Brăila, 2014.
Georgeta Borandă – Porturi dobrogene – Sulina. Scurt istoric; articol apărut în lucrarea “Dobrogea – Repere istorice”, coordonator Mihai Lupu, p.33-37; Editura Europolis.
Nicolae Iorga – Istoria Comerțului Românesc – Epoca Veche; Tipografia Tiparul Românesc, București, 1925.
Kristof Van Assche, Petruța Teampău – Sulina, Sulina / When there’s water, there’s no light: Narrative, Memory, and Autobiography in a Romanian Town; 2008.
Kristof Van Assche, Constantin Iordachi (coord) – The Biopolitics of the Danube Delta: Nature, History, Policies.
Anuarul Dobrogean pe anul 1911 – Orașul Sulina, p.75-76, sursă - material digitizat pe site-ul Bibliotecii Județene IN Roman Constanța.
Auris Luca – Sulina, orașul care îi fascinează pe turiști cu poveștile sale captivante; articol publicat pe  site-ul Discover Dobrogea pe data de 13 iunie 2021.
Anuarul Statistic al României 1925-1926.
Anuarul Statistic al României 1939-1940.
Jean Bart – Europolis, 1933.
Revista Misterele Dunării – Misterele Dunării.wordpress.com.
John Haywood – Northmen: The vikings saga, AD 793-1241; Thomas Dunne Books, 2016.
Cronica Vremurilor ce-au trecut, a doua ediție a așa-numitei Cronici a lui Nestor - Letopisețul Laurențian.
Analele Dobrogei 1928 – Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, 1928.

Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.