#citeșteDobrogea Un articol din Lumea Nouă despre inaugurarea căii ferate Constanța - Cernavodă (1860) - „The Living Age” și povestea lui Ibrahim Edhem Pascha

„Pe 4, luna trecută (n.a. octombrie) s-a deschis prima cale ferată turcă Tchernaveda (Bogazcheni), pe Dunăre și Kustendjie, pe malul Mării Negre, pe o distanță de aproximativ 40 de mile (63,5 km). Pe vechea rută (n.a. fluvială și maritimă) între aceste două puncte era o distanță de 300 de mile (n.a. Cernavoda - Galați - Sulina - Constanța). Călătorii ce aleg acum calea ferată economisesc așadar 260 de mile, pe lângă faptul că evită numeroasele pericole ce implică navigația pe Dunăre și întârzierile atât de comune de la gura Sulina. Deschiderea liniei, destinată să stimuleze activitatea comercială a zonei, s-a bucurat de participarea multor directori englezi ai concesiunii (n.a. DBSR) și de reprezentanți ai Turciei, Greciei, Albaniei și Bulgariei și de foarte mulți tătari care au încântat asistența cu ale lor costume pitorești. Ethem Pascha, reprezentantul Sultanului a arătat cu această ocazie un cald interes legat de succesul liniei… a fost evident însă că suita sa nu era foarte încântată să se încreadă în monstrul pufnitor de oțel pe care îl vedeau pentru prima dată; o pereche de două nefericite oi au fost aduse înainte și sacrificate, câte una pe fiecare șină, în fața locomotivei și abia apoi oamenii pașei au cutezat să își acompanieze șeful în vagoanele rezervate pentru ei… Călătoria a fost una încununată de succes, iar un mare dineu în stil englezesc i-a așteptat pe pasageri la Tchernavoda. Unul și mai mare a fost însă pregătit pentru ei la întoarcere, la Kustendjie, la „New Railway Hotel” (n.a. hotelul DBSR-ului), în grădina căruia a fost ridicat un cort foarte frumos decorat. Mai bine de o sută de persoane s-au așezat la acest banchet internațional la care toată lumea a toastat în cinstea Reginei Victoria și a Sultanului; Pascha și-a manifestat cel mai cordial interes privind realizarea acelei zile și și-a exprimat speranța ca, pe viitor, linii similare de comunicație să poată fi realizate în fiecare parte a Turciei… “

Ne vom concentra în continuare atenția asupra acestui personaj, demnitarul „Ethem Pascha”, adesea menționat, dar destul de puțin analizat. În opinia noastră, acest înalt demnitar otoman a avut un rol crucial în realizarea căii ferate dobrogene (prima inaugurată din Imperiul Otoman pentru că cea începută în 1856 Izmir - Aydin a fost complet finalizată în 1866). „Ethem Pascha“  a ocupat posturi de conducere foarte importante în timpul sultanilor reformatori Abdul Medgid (1839-1861) și Abdul Aziz (1861-1876), fiind ministru (al Comerțului, al Instrucțiunilor Publice, al Afacerilor Interne), ambasador la Viena și Berlin și chiar mare vizir al Imperiului (1877 - ianuarie 1878). Grație lui, turcii au fost convinși să acorde britanicilor concesiunea căii ferate. El era foarte bun prieten cu inginerul John Trevor Barkley, cel care în timpul Războiului Crimeii (1853-1856) lucrase în Turcia, la minele de cărbune de la Heracleea, Eregli.

„Ethem Pascha“ a fost în fapt Ibrahim Edhem Pascha (1819-1893), iar povestea vieții sale este una foarte interesantă. Grec la origine, el s-a născut în insula Chios, într-un sat grecesc ortodox și a rămas orfan la numai trei ani (după alte surse la 1 an) după ce otomanii au distrus așezarea sa natală (n.a. masacrul din Chios a avut loc în aprilie 1822). Potrivit istoricilor turci, el a fost capturat și vândut ca sclav la Constantinopole. Marele său noroc a fost să fie adoptat de Husrev Pascha (1769-1855), mare amiral al Imperiului (Kapudan Pascha) și mare vizir (1839-1840). Husrev a adoptat peste 100 de copii pe care i-a trimis la școli importante, ajutându-I să devină înalți demnitari ai imperiului. Ibrahim Edhem s-a dovedit un elev de excepție, a studiat Ingineria la Paris, unde a devenit prieten cu Louis Pasteur. Edhem Pascha a fost așadar o minte luminată, care odată revenit la Constantinopol a militat pentru modernizarea și occidentalizarea țării sale și a depus toate eforturile pentru împlinirea acestor deziderate. El a avut avantajul să activeze în timpul unor sultani (sus-menționați) interesați să scoată imperiul din „ghearele“ Evului Mediu pentru a-l aduce în Epoca Modernă.

După încheierea Războiului de Independență din 1877-1878 (războiul ruso-româno-turc), pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea a intrat sub administrație românească, iar povestea sa de sub stăpânire turcească a luat sfârșit. După numai patru ani, în 1882, România (regat condus de Carol I) a răscumpărat pe bani grei concesiunile britanice din Dobrogea, calea ferată și portul Constanța. Povestea britanică se încheiase, iar noua Dobroge își continua existența pe drumul modernizării…
 
 
Biografie selectivă
Littel’s Living Age, third series, vol. XI, oct. nov. dec. 1860, Boston, p. 611;
The Railway Times no. 9 june, 8 sept., 27 oct. 1860;
Edhem Eldem - The story of the Little greek boy who became a powerful pascha - Myth and reality in the life of Ibrahim Edem Pascha c. 1818-1893.

Sursa foto: Dan Șambra
facebook.com/Dan.Sambra.1/ 
facebook.com/Dan.Sambra.2
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:
Aventura engleză în Dobrogea (1856-1882) Construirea căii ferate Constanța - Cernavoda și preluarea portului Kiustenge. Partea a V-a. Buyuk Tchelaby și memoriile lui Henry C. Barkley