#DobrogeaDigitală Interviuri de colecție (II). Convorbirea dintre jurnalistul Alexandru Mihalcea și Ioan Popișteanu

Intitulată „Necazurile şi bucuriile unui editor”, următoarea convorbire cu domnul Ioan Popişteanu, directorul editurii „Ex Ponto” din Constanţa, este realizată de prestigiosul jurnalist constănțean Alexandru Mihalcea și face parte din volumul omagial „In Memoriam Ioan Popișteanu. Ex Libris”.



Aş începe cu bucuriile. Nu că n-ar exista necazuri, şi încă destule – ne-a spus interlocutorul. Satisfacţiile te fac, însă, să treci în plan secund neîmplinirile, obstacolele, greutăţile. Există o adevărată bucurie, o încântare, o jubilaţie a textului dat cititorului. E extraordinar să lucrezi pe manuscris! Nu e neapărat vorba de opera unor scriitori mari ci de promovarea valorii, chiar dacă de anvergură mai restrânsă. Să fie, însă, limpede: în afara criteriului valoric, nu există literatură şi, în consecinţă, nici muncă editorială care să merite efortul de a te adresa publicului. Cum geniile nu se întâlnesc pe toate drumurile, ne rămân, în schimb, valorile autentice, româneşti sau din alte zone, pe care le oferim consumatorului de hrană spirituală”.


– „Ex Ponto” editează, de predilecţie, scriitori din spaţiul tomitan?
– Nu neapărat. Cu atât mai bine dacă se întâmplă să fie aşa. De pildă în cazul maestrului Pericle Martinescu, constănţean de obârşie, pe biroul căruia am pus, cu o zi înainte de a împlini 90 de ani, două volume. „Nimeni, în viaţa mea, nu mi-a publicat două cărţi deodată!”, mi-a spus, emoţionat, venerabilul scriitor. Publicarea integrală, în cinci volume, a operei marelui scriitor Radu Gyr, nu este însă relaţia directă cu spaţiul dobrogean deşi Gyr descinde din reputatul avocat constănţean Alexandru Gherghel, poet simbolist. Am considerat că moştenirea acelui veteran al temniţei comuniste (care, pe când era director general în Ministerul Culturii, a încurajat din răsputeri întemeierea Teatrului Evreiesc din Bucuresti „Baraseum”, al doilea din lume, şi a salvat peste 300 de intelectuali evrei, ascunzându-i sau avertizându-i că ar putea fi deportaţi) trebuie cunoscută, publicul fiind îndelungată vreme frustat de contactul cu opera unuia dintre marii poeţi români ai secolului XX. Este vorba de editarea ediţiei-princeps a Baladelor apărute în 1943, cu încorporarea a opt balade inedite de inestimabilă valoare, Crucea din stepă (Poeme de răsboiu) ediţie integrală, acum cu ilustraţii de doi valoroşi plasticieni
Marieta Bessu şi Constantin Grigoruţă, de Poeme de răsboiu, ilustrată de Ion Tiţoiu şi Era o casă albă, cu ilustraţii de Daniela Ţurcanu. Un fapt cu totul deosebit este editarea cursului de estetică şi teorie literară intitulat Evoluţia criticii estetice şi aspecte literar-contemporane pe care Radu Gyr l-a susţinut, în calitate de conferenţiar universitar, asistent al profesorului Mihail Dragomirescu, dar pe care nu a apucat să-l tipărească în ediţie definitivă fiindcă a fost azvârlit în puşcărie, plecând pe drumul martiriului ca atâţia alţi mari intelectuali români.


– Însăşi editarea Integralei Radu Gyr este un act de temeritate. Nu dă o teamă de, să le zicem, „reacţii adverse?”
– De ce să-mi fie teamă?! Când mergeam cu profundul şi excepţionalul intelectual Emil Constantin Bucescu la Radu Gyr, către sfârşitul vieţii acestuia, ştiam că suntem urmăriţi. Dar Dumnezeu m-a apărat! Cu atât mai puţin nu mă tem acum, într-o vreme când se pot publica volume care păreau, altă dată, sortite ignoranţei şi uitării! Este extraordinar să ai libertatea de a edita, ce cu siguranţă rămâne peren, ce crezi că-l interesează pe cititor, de a selecta după singurul criteriu care merită să fie luat în seamă – mă repet dar e necesar s-o fac – anume criteriul valorii.


– Mulţi, credem nechemaţi, prognozează apusul cărţii pe suport material hârtia. Care este punctul Dumneavoastră de vedere?
– Secolul în care nu de mult am intrat nu ştim dacă va fi unul religios cum şi-ar fi dorit André Malraux, cu siguranţă însă va fi unul al culturii scrise şi al efervescenţei editoriale. Rămâne de văzut care va fi suportul material pe care, fiinţa umană, creatoare prin excelenţă îşi va aşterne gândurile şi îşi va multiplica ideile. Calcule reci, impuse de o lume a economicului şi a costurilor, în permanentă mişcare, de multe ori haotică, prezic o criză a hârtiei, ba chiar apusul ei. Nu credem în astfel de supoziţii, indiferent care sau de ce natură sunt argumentele, sau mai precis, nu vrem să credem. Unii închinându-se, măriei sale computerul, cântă prohodul cărţilor, uitând că „nu este o mai frumoasă zăbavă” decât „cetitul” acestora. Este adevărat că lumea virtuală a calculatorului, cotropitoare, practic infinită, va devora opusurile, încorporând în memoria sa biblioteci întregi, cu milioane de volume şi documente, dar nu va reuşi, în nici un caz, să înlocuiască plăcerea lecturii unui manuscris în grafia olografă a autorului antic sau contemporan sau a unei ediţii princeps ori bibliofile. Cartea digitală, pe suport electronic, cu fonturi variate, în culori vii sau pastelate, emanând chiar parfumul cernelurilor sau hârtiei îngălbenite de vremi, cu siguranţă va fi cartea viitorului, mai ales pentru stocarea şi actualizarea permanentă a informaţiei, transmiterea rapidă a acesteia prin arderea distanţelor istorice sau planetare, dar... totul prin sacrificarea actului unic, intim şi inefabil al lecturii.



– Câteva cuvinte despre istoricul şi colecţiile editurii?
– În spiritul ideilor anterioare, întru susţinerea lor, dar şi din alte considerente, multe cunoscute, motiv pentru care nu le vom detalia, a apărut la Constanţa editura, sugestiv botezată „Ex Ponto”. Înfiinţată în toamna anului 1995, în cadrul trustului S.C. INFCON S.A., editura „Ex Ponto” reuşeşte performanţa de a publica, în numai cinci ani de existenţă, peste şase sute de titluri de cărţi, publicaţii periodice şi seriale, albume şi alte materiale documentare, impunându-se ca una dintre importantele instituţii de cultură scrisă, o spunem fără a exagera, din zona de Sud-Est a României. Editura a impus colecţii precum: Arborada (lucrări de debut), Coloane (cărţi fundamentale), Thalatta (scrieri de inspiraţie marină), Romanul interbelic, Cartea de literatură a elevului, Haiku, Expresso (proză de avangardă), Themis (publicaţii de drept maritim), Vademecum (bibliologie şi ştiinţa informării), Ars Medica, Eseu, Gaudeamus (carte universitară), Manuscriptum (lucrări de patrimoniu), Varia, reuşind să atragă atenţia cititorilor prin diversitatea lucrărilor publicate în domeniile: literatură română şi universală (proză, poezie, teatru, critică, teorie şi estetică literară, istorie literară, stilistică, folclor, lingvistică, bibliologie, arheologie, istorie, religie, geografie, medicină, matematică, drept, ştiinţe economice, inginerie, educaţie fizică, artă, memorialistică. Valoarea deosebită precum şi originalitatea multora din lucrările publicate, ţinuta grafică în care au fost tipărite, au adus editurii pe lângă satisfacţia lucrului bine făcut şi recunoaşterea specialiştilor, a criticii literare, concretizată în premii, distincţii, diplome de excelenţă.


– O ultimă întrebare, domnule Popişteanu: Ce părere aveţi despre faptul că din singura librărie constănţeană vrednică de un oraş cu peste 20000 de studenţi şi tot atâţia profesori specializaţi într-o multitudine de domenii, ca să nu mai vorbesc de consumatorii de literatură, mă refer la librăria ultracentrală „Mihai Eminescu”, cărţile au fost izgonite într-un spaţiu meschin în locul lor vânzânduse încălţăminte?
– Ce părere să am? Este, pur şi simplu, o crimă! Nu are încă, Editura „Ex Ponto” puterea financiară de a cumpăra în centru un spaţiu adecvat unei librării şi, totodată a unei galerii de artă de care Constanţa are stringentă nevoie. Dar, avem speranţa că, nu peste mult timp, acest lucru se va întâmpla!


Citește și:

Alexandru Mihalcea, fost deţinut politic „Am fost bătut în plămâni şi în cap de un anchetator până n-a mai putut să dea, de obosit ce era”