#DobrogeaDigitală Titanul Radu Beligan, la 102 ani de la naștere. „Într-un anumit sens, eşti mai bătrân atunci când eşti tânăr şi mai tânăr atunci când eşti bătrân”

• Revista „Teatrul” nr. 4/aprilie 1979

 

„În semn de recunoştinţă faţă de onoarea pe care universitatea („Ovidius” din Constanța – n.r.) mi-o face, daţi-mi voie să vă împărtăşesc un mic secret: a îmbătrâni este contrariul a ceea ce se crede în mod curent. În tinereţe, pe vremea când nu ţi-ai definit încă opţiunile, eşti împovărat de greutatea tradiţiei şi a adevărurilor cu care ai fost îndoctrinat. Tânăr fiind, crezi în ideile răspândite, în cele care aleargă pe toate drumurile, eşti gata să aderi la tot şi la toate, cari în spinarea ta greutatea familiei, a tradiţiei, a grupului din care faci parte, a societăţii. În ceea ce mă priveşte, am trăit înaintarea în vârstă ca pe o detaşare de la toate aceste poveri. A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai uşor, mai liber, într-un anumit sens eşti mai bătrân atunci când eşti tânăr şi mai tânăr atunci când eşti bătrân, viaţa se scurge ca o permanentă şi progresivă delestare de prejudecăţi şi constrângeri.
Singurul lucru care ne îngăduie să privim fără dezgust lumea în care trăim este frumusețea pe care anumiți oameni o recreează, din timp în timp, pornind de la haos - tablourile pe care le pictează, muzica pe care o compun, cărțile pe care le scriu și viața pe care o trăiesc. Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viață bine trăită. Aș zice chiar că este opera de artă prin excelență".

Este un fragment din discursul rostit în februarie 2014, când, la propunerea Consiliului Facultăţii de Arte, Senatul Universităţii „Ovidius” din Constanța îi acorda maestrului Radu Beligan titlul de Doctor Honoris Causa, pentru întreaga activitate desfășurată în slujba teatrului.
 
Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, în Galbeni, Filipeşti, Bacău. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame Bucureşti.
Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru.
Cu o carieră de 75 de ani și o notorietate indiscutabilă în lumea teatrală, Radu Beligan poate fi considerat, fără îndoială, un caz unic în istoria teatrului. Însă originalitatea sa nu e dată doar de aceste recorduri, ci mai degrabă de viziunea pătrunzătoare (care îi permitea să emită judecăți esențiale privitoare la fenomenul teatral) și de o calitate care pentru mulți s-ar putea să fie o reală surpriză: aceea de intelectual și om de cultură, capabil să emită un discurs foarte valoros privitor la întregul peisaj cultural european. Între acte se dovedea a fi o culegere de însemnări, cugetări, rememorări și comemorări care constituiau tot atâtea documente ale istoriei și filosofiei teatrului. Fie că povestea o anecdotă, fie că povestea o întâlnire cu Salvador Dali sau Eugen Ionescu, fie că alcătuia tablouri succinte și grăitoare ale monștrilor sacri ai scenei românești, fie că făcea subtile analize conceptuale ale fenomenului teatral, Radu Beligan va rămâne inconfundabil în memoria colectivă.
 
„Efortul interpretului lui Hamlet echivalează cu al unui alergător de performanţă pe 10.000 de metri”
În revista „Teatrul” nr. 4 din aprilie 1979, poetul constănțean Paul Tutungiu realizează o recenzie a cărții lui Radu Beligan intitulată „Luni, marți, miercuri...”, apărută în anul 1968, una dintre cele patru lăsate posterității - „Pretexte și subtexte" (1968), „Note de insomniac" (2001) și „Între acte" (2013).
 

„O surpriză a actualei stagiuni (am ales această unitate de măsură a timpului pentru că oamenii de teatru gândesc şi acţionează de la o stagiune la alta) o instituie cartea maestrului Radu Beligan, tipărită de una dintre cele mai serioase edituri contemporane româneşti şi intitulată ca un volum de aforisme «Luni, marţi, miercuri...». Iniţiativa Editurii Eminescu mi se pare cu atât mai demnă de atenţia cititorilor cu cât noua carte a lui Radu Beligan nu este o apariţie obişnuită, o simplă carte de memorii - cum, dealtfel, au
apărut nu chiar puţine în ultimii ani, memorii ale actorilor, memorii ale scriitorilor, memorii ale oamenilor de ştiinţă - ci, mai degrabă, un codex al omului de cultură contemporan. Pentru că, deşi are aparenţa unui jurnal (dar un jurnal în care nu apar niciodată anul sau ziua sau ora, ci numai zilele săptămânii, într-o ordine pur şi simplu necăutată, după duminică urmând uneori tot o duminică, sau după marţi o luni), noul volum al lui Radu Beligan este un ansamblu de cugetări de sine stătătoare - care nu sunt legate de o clipă anume neapărat. Aceste cugetări nu sunt simple speculaţii, salturi în abstract de dragul jocului cu ideea, ci se nasc din
realitatea imediată, pornind adică de la un fapt de viaţă petrecut, de la o situaţie care Radu Beligan a fost implicat. De aici şi savoarea lucrării, paginile ei fiind răsfoite cu interes sporit, pentru că au torul apelează la
un fel de «tehnică a destinderii», prin trecerea de la un anume teritoriu al artei la un univers adiacent, de pildă, de la problema «starurilor» la portretul unui mare scriitor contemporan, ațâțat de frumuseţea din profil
a actriţei care-i recită opul (şi asemenea observaţii de fin psiholog nu sunt rare în carte) sau, de la problema actorului fără valoare care insistă să i se dea rolul cel mai important într-un spectacol, la cea a tainelor gravurii lui Albrecht Durer.

CITEȘTE REVISTA INTEGRAL ÎN FORMAT PDF

 
Importantă, prin plasticele evocări ale întâmplărilor contemporane, de la noi sau de pe alte meridiane (aflat la Londra, în timpul unui spectacol care aplica moda agresării publicului, maestrul relatează cum a devenit victima furioasei mode: «Asupra mea a năvălit o jună actriţă într-un nud integral.
Consecvent convingerii mele că teatrul e un dialog între actori şi public, am aplicat o amicală palmă pe fundul tinerei agresoare. Replica aceasta neaşteptată a stârnit aplauzele entuziaste ale asistenţei. Spectacolul mă antrenase în irezistibila lui dezbatere»), dar şi prin ipostaza de moralist în care apare deseori autorul («Ştiu oare cronicarii noştri care expediază în două rânduri o trudă de luni şi luni, că tensiunea arterială a unui actor creşte cu linii când intră în scenă, că formula leucocitară se schimbă, că după un spectacol el se deshidratează cu 2-3 litri, sau că, după calcule ştiinţifice, efortul interpretului lui Hamlet echivalează cu al unui alergător de performanţă pe 10.000 de metri? Poate că dacă ar şti aceste adevăruri, ziarele ar da muncii actorului măcar acelaşi spațiu cât acordă sportului... »).
«Luni, marţi, miercuri...» este o carte care ne introduce în intimitatea spirituală a unei insolite personalităţi. Stilul, deseori paremiologic («Nu cred că zorul de a te impune e neapărat rodnic... Din cauza nerăbdării, Orfeu a pierdut-o pe Euridice»... «intrase în aristocraţia puterii, dar nu în cea a harului, câștigase autoritatea, dar îşi pierduse talentul»), dă volumului un farmec limpede, inimitabil”.
 
#citește mai departe În revista „Teatrul” nr. 4 din aprilie 1979

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Citește și:

Directorul Gheorghe Ungureanu, despre Radu Beligan La 100 ani i-am promis că-i vom face aniversarea la Constanţa