#DobrogeaDigitala „Cu ce s'au ales Dobrogenii?”

La 30 de ani de la revenirea Dobrogei sub administrație românească, ziarul „Dorul Dobrogei” (anul I, nr.4, din 18 mai 1908), indexată în volumul „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) publică câteva concluzii amare referitor la mersul lucrurilor în provincia dintre Dunăre și Mare, unde încă domină „microbul de orientalism”, „nesiguranţa şi perturbațiunea”, corupția, incompetența și numirea unor funcționari ce fac „slujbă de chiverniseală, trecând peste bieţii Dobrogeni că un potop”, lipsa de școli, spitale și alte instituții indispensabile unei societăți funcționale.



Iată cum arăta Dobrogea după trei decenii de la momentul 1878, când se pornea cu speranță și încredere nemărginite către reconstruirea din temelii a unei regiuni românești cu fabulos potențial:
 

„A trecut 30 de ani de când administraţia noastră a Belgiei orientului s'a întins asupra Dobrogei, asupra acestei părţi de ţară ce a fost odată a lui Mircea Vodă. Ar fi fost firesc ca după 30 de ani de administrație românească, abea să ne mai aducem aminte de administrația şi aşezămintele turceşti, dar să ne aducem aminte de ele după atâta timp şi încă să le constatăm în multe părţi superioritatea, la aceasta nu s'ar fi aşteptat nimeni.

În adevăr, ce s'a făcut pentru Dobrogea în timp de 30 de ani, cu ce s'au ales Dobrogenii şi cu ce ne-am ales noi din punct de vedere românesc în acest decurs de timp ?
Mai întâi, nesiguranţa şi perturbațiunea raporturilor sociale dintre locuitori, stări inerente unei schimbări de dominaţiune.

Cine ar fi putut crede însă că această stare de lucruri durează şi astăzi ? Chestia vacufurilor e şi astăzi pendinte, şi ne stă în faţă ca un exemplu viu de solicitudinea noastră administrativă.
Cine ar fi putut crede că chestia împroprietărirei veteranilor în această parte de ţară, cu toate legile făcute şi resfăcute este departe de soluţiunea ei dreaptă şi definitivă?

Cine ar fi putut crede că românii stabilindu-se în această parte de ţară Românească, devin ceva mai puţin de cât românii adevăraţi, se asimilează în drepturile lor cetăţeneşti cu foştii supuşi turceşti, adică devin numai pe jumătate români ?

În ce parte de lume, în împrejurări ca aceste a reanexărei unui teritoriu la patria mumă, s'ar fi putut petrece asemenea lucruri ? O incuriune administrativă de te uimeşte!
Aici în Dobrogea se fabrica cetăţeni români cu o singură sută de lei.

Un vântură lume oare care, străin de neam şi de sânge, poposit aici de doi trei ani, dă unui Primar sau notar 100 lei, obţine un certificat că de când lumea, şi el şi strămoşii lui au fost născuţi şi crescuţi în comuna Dobrogeană cutare, pe care însă nici n'a văzut'o e trecut apoi pe baza acesui certificat în listele electorale şi îl vezi făcut şi crescut român Dobrogean.

Aici în Dobrogea se numesc funcţionari toţi cei cari nu încap în ţară, unii din pricina gardiştilor care i urmăresc, alţii din alte pricini. Îşi consideră funcţiunea ca ceva vremelnic până la venirea altor timpuri mai bune şi în consecinţă face slujbă de chiverniseală, trecând peste bieţii Dobrogeni că un potop. Dacă în administraţie nu am escelat, apoi în privinţa culturală nu stăm mai bine. Trebuia să ne impunem prin cultură, prin şcoli !

Ei bine, nu s'a făcut nimic pentru şcoli, nici o clădire mai însemnată, Liceul, şcoala secundară, profesională, şcolile primare, afară de una singură, apoi Tribunalul, Judecătoria de pace, poşta şi telegraful, spitalul, toate stau prin localuri abandonate de turci, sau prin localuri găsite cum a dat D-zeu cu chiriI însă destul de enorme. Oraşul neluminat, şi ce e de neînchipuit, criminal chiar, e că nu are apă de băut. Turcii cât erau ei de orientali, tot au avut aicI în Tulcea o instalaţie de apă, mai mult sau mai puţin bună, care dădea locuitorilor acestui oraş apă de băut filtrată. Administraţia românească însă, din tuburile de tuciu cari erau pentru aducerea şi distribuirea apei filtrată pe vremea turcilor, au tăcut pe vremea noastră a civilizaţilor, stâlpi de felinare, iar apa ne-o serveşte D-zeu din Dunăre în modul cel mai natural şi mai curat posibil.

De unde vine şi prin câte localităţi trece această apă a Dunărei mai am avea dreptate să ne mirăm cum de mai este aşa lichidă şi nu curge ca un puhoi de mocirlă.
Ce să mai zicem de Cale ferată, de serviciul poştal din timpul ernei mai ales ?! E ceva neînţeles la organizaţia noastră socială. Ori cât am voi să părem că suntem civilizaţi, este desigur ceva neînţeles în atmosfera ţărei noastre, vre-un microb de orientalism care pluteşte în aer şi care nu ne face onoare nici ca oameni măcar, dar încă ca oameni civilizaţi.
Dar cui să spui şi cine te aude ? O voce sigură e ca a profetului o voce care striga în pustiu; trebuesc mulţi, trebue să strigăm cu toţii ca să putem fi auziţi şi la nevoe să silim pe cei în drept să ne audă. Să lăsăm invidiile şi micile patimi şi să fim toţi într'un glas pentru a spune guvernanţilor că nu trebue numai să ne iea, ci trebue să ne mai şi dea ceva în schimb. Atâtea dări şi contribuţii câte plătim ne dă credem dreptul să cerem şi noi oare care îmbunătăţiri.”

 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“  
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 


DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa. 

Sursa foto: capture youtube/Arhiva TVR


Citește și:

„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“: „Am căzut într'o nepăsare letargică, învecinată cu moartea.”